ICCJ. Decizia nr. 4398/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4398/2006
Dosar nr. 9518/1/2006
Şedinţa publică din 10 iulie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 134 din 25 aprilie 2006, Tribunalul Botoşani a condamnat pe inculpatul S.V.I., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., s-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
S-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la 4 ianuarie 2006.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, la 3 ianuarie 2006, aflându-se în loc public, a lovit partea vătămată L.D., şi i-a sustras o sacoşă cu cumpărături, precum şi suma de 40 lei.
Urmare loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 7-9 zile de îngrijiri medicale.
Fapta comisă a fost dovedită cu procesul verbal de cercetare la faţa locului, raportul de constatare medico-legală, declaraţiile martorilor asistenţi, coroboraţi cu recunoaşterea inculpatului în faza de urmărire penală.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât nu este autorul infracţiunii.
Prin Decizia penală nr. 185 din 5 iunie 2006, Curtea de Apel Suceava a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei, inculpatul S.V.I. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., solicitând achitarea sa, întrucât nu este autorul infracţiunii, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Din examinarea cauzei rezultă că inculpatul a recunoscut în faţa martorilor M.S. şi L.S.D. că este autorul infracţiunii, descriind cu lux de amânunte ce anume bunuri a sustras.
A menţionat şi locul în care a lovit partea vătămată, lângă un gard, al locuinţei, aparţinând lui A.G. unde de altfel, s-au găsit urme de sânge.
Este cert că aceste împrejurări nu puteau fi cunoscute decât de autorul infracţiunii şi că probele administrate dovedesc că inculpatul a comis infracţiunea de tâlhărie pentru care a fost condamnat.
Motivul este şi vizând individualizarea pedepsei, este de asemenea nefondat.
Instanţele au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), naturii şi gravitatea faptei comise, cât şi persoana inculpatului care a mai fost condamnat, precum şi atitudinea sa procesuală impunând executarea pedepsei închisorii în cuantumul de 5 ani stabilit de instanţe.
Întrucât nu se constată motive care examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului S.V.I. va fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce arestarea preventivă de la 4 ianuarie 2006 la 10 iulie 2006, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V.I. împotriva deciziei penale nr. 185 din 5 iunie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 4 ianuarie 2006 la 10 iulie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4286/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4544/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
