ICCJ. Decizia nr. 4641/2006. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4641/2006
Dosar nr. 10471/1/2006
Şedinţa publică din 26 iulie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 109/ P din 31 martie 2006, pronunţată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. 5358/2005, s-a respins cererea formulată de condamnatul N.C., privind întreruperea executării pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 95/2005 a Curţii de Apel Bucureşti.
În baza art. 192 C. proc. pen., a fost obligat condamnatul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului, sumă incluzând şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 40 RON.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere concluziile anchetei sociale întocmită de Primăria comunei Buduslău, din care rezultă că, condamnatul are 6 copii, beneficiari de ajutor social conform Legii nr. 416/2001 în sumă de 2.630.000 lei lunar, aflaţi în întreţinerea mamei lor, numita N.M. S-a mai arătat că familia condamnatului posedă casă de locuit alcătuită dintr-o singură cameră, iar cu privire la datele sanitare, s-a consemnat în conţinutul anchetei sociale că membrii familiei sunt sănătoşi.
Tribunalul a apreciat că, atâta timp cât minorii se află în îngrijirea mamei lor, iar aceasta este o persoană sănătoasă şi aptă de muncă, iar pe de altă parte are asigurate condiţii, chiar minime, de locuit, nu se poate considera că s-ar afla într-o situaţie gravă, de natura celor reglementate de dispoziţiile art. 455 şi 453 lit. c) C. proc. pen., care să justifice întreruperea executării pedepsei.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel condamnatul N.C., solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei atacate, pronunţarea unei hotărâri prin care să se admită cererea de întrerupere a executării pedepsei de 8 ani închisoare, ce i-a fost aplicată prin Decizia penală nr. 95/2005 a Curţii de apel Bucureşti.
Petentul condamnat susţine, în esenţă, că doreşte întreruperea executării pedepsei invocând situaţia grea a familiei, care are nevoie de ajutorul său.
Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, conform art. 371 alin. (2) şi art. 378 C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că aceasta este legală şi temeinică, iar apelul formulat de condamnat apare ca neîntemeiat.
Din actele şi lucrările aflate la dosar rezultă că, prin cererea adresată instanţei de executare de către condamnatul petent N.C., înregistrată la Tribunalul Bihor, la data de 20 octombrie 2005, acesta a solicitat întreruperea executării pedepsei de 8 ani închisoare, stabilită prin Decizia penală nr. 95/2005 a Curţii de Apel Bucureşti.
Potrivit anchetei sociale efectuată în cauză, familia petentului condamnat se compune din soţia condamnatului N.C. şi 6 minori, care locuiesc împreună cu mama lor, într-o singură încăpere. Se mai reţine că veniturile familiei nu sunt prea mari, se compun din ajutorul social acordat conform Legii nr. 416/2001 în sumă de 2.630.000 lei lunar.
Faţă de aspectele reliefate în ancheta socială, constatând că, în speţă nu sunt incidente prevederile art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., în mod corect prima instanţă a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de către petentul N.C.
Textul art. 453 lit. c) C. proc. pen., se referă la împrejurări cu caracter special datorită cărora executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat şi familia sa.
În speţă, nu există acele împrejurări cu caracter de excepţie care să fie de aşa natură, încât prin punerea în libertate a condamnatului, pe o durată de cel mult 3 luni, urmările grave, s-ar putea înlătura.
Evident că executarea pedepsei creează pentru familia condamnatului urmări defavorabile, cu caracter material şi moral, dar aceasta nu justifică admiterea cererii de punere în libertate prin întreruperea executării pedepsei sus-menţionate.
Pentru considerentele expuse, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 112/ A din 13 iunie 2006, a respins, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul N.C. împotriva sentinţei penale nr. 109/P/2006 a Tribunalului Bihor.
Apelantul a fost obligat să plătească 140 RON cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs condamnatul N.C.
Prin motivele de recurs, inculpatul a criticat hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul greşitei respingeri a cererii sale de întrerupere a executării pedepsei închisorii, având în vedere că familia sa, compusă din soţia sa şi cei 6 copii minori, se confruntă cu grave probleme materiale şi sociale.
Recursul formulat va fi analizat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., referitor la greşita aplicare a legii.
Curtea constată că recursul formulat nu este fondat, hotărârile pronunţate în cauză fiind legale şi temeinice.
Din actele dosarului rezultă că recurentul se află în executarea unei pedepse de 8 ani închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 95/2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În raport de obiectul cererii, întreruperea executării pedepsei închisorii întemeiată pe dispoziţiile art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., în cauză a fost efectuată o anchetă socială la domiciliul familiei condamnatului, concluziile acestuia fiind menţionate în considerentele hotărârilor atacate.
Înalta Curte reţine că potrivit art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei este posibilă când din cauza unor împrejurări speciale, executarea pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia acestuia, caz în care întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă o singură dată şi numai pentru cel mult 3 luni.
Rezultă că trebuie dovedite atât împrejurările speciale în care se găsesc condamnatul sau familia acestuia, cât şi consecinţele grave pe care executarea pedepsei le-ar avea pentru aceştia, dar şi certitudinea că aceste consecinţe ar putea fi înlăturate sau ameliorate în perioada maximă în care, potrivit legii, întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă respectiv 3 luni.
Curtea apreciază că instanţa de fond şi cea de apel au constatat, corect, că aspectele care rezultă din referatul de anchetă socială nu au caracterul unor împrejurări speciale, în sensul prevăzut de lege, care să justifice întreruperea executării pedepsei aplicate recurentului.
Se observă că aspectele invocate de recurent, dovedite de probele administrate în cauză nu au un caracter accidental, nu sunt determinate de privarea de libertate a recurentului, ci sunt de durată, fiind chiar anterioare începerii executării pedepsei.
În consecinţă, în raport de aceste considerente, Înalta Curte, constatând că în cauză au fost corect aplicate dispoziţiile legale care reglementează instituţia întreruperii executării pedepsei, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.C.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.C. împotriva deciziei penale nr. 112/ A din 13 iunie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4429/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4775/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
