ICCJ. Decizia nr. 4580/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4580/2006
Dosar nr. 9976/1/2006
Şedinţa publică din 17 iulie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 489 din 23 septembrie 2005, Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpatul B.I.A., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-au interzis drepturile prevăzute de art. 71 şi 64 lit. a), b) şi c) C. pen., s-a dedus arestarea preventivă de la 2 aprilie 2005.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, în noaptea de 1 aprilie 2005, a lovit în zona feţei pe partea vătămată U.L., căreia i-a sustras telefonul mobil şi suma de 2.000.000 lei.
Urmare loviturilor, partea vătămată a necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale (raportul de constatare medico-legală nr. 1089/ E din 4 aprilie 2005).
Între inculpat şi partea vătămată erau relaţii de amiciţie, motiv pentru care, în seara de 1 aprilie 2005, cei doi, împreună cu martora E.M. se aflau într-un local situat în apropierea Staţiei C.F.R. Predeal, consumând băuturi alcoolice.
La plecarea din local, inculpatul împreună cu martora E.M. au urmărit partea vătămată, sustrăgându-i telefonul şi banii prin folosirea violenţei.
Telefonul a fost dat martorei E.M. care l-a oferit spre vânzare în aceeaşi noapte, martorului G.M.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, solicitând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de lovire, prin Decizia penală nr. 160/ Ap din 1 iunie 2006, Curtea de Apel Braşov a respins apelul ca nefondat.
Împotriva ambelor hotărâri, inculpatul a declarat recurs, cu privire la greşita condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de lovire şi alte violenţe.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că inculpatul a sustras prin violenţă telefonul şi banii părţii vătămate U.L.
Susţinerea inculpatului, potrivit căreia doar a lovit partea vătămată fără însă a-i sustrage banii, nu corespunde realităţii, din probe rezultând că telefonul mobil a fost luat cu intenţia de însuşire, fiind dat martorei E.M. pentru a fi vândut, lucru care s-a şi întâmplat, iar banii au fost folosiţi în interes propriu.
Partea vătămată, care ulterior a susţinut că ar fi dat telefonul pentru a „pune credit pe el" este în contradicţie cu aspectele relatate în plângerea iniţială şi cu declaraţia martorei E.M.
Audiată în faţa instanţei de fond, iniţial martora a confirmat versiunea inculpatului, pentru ca ulterior, să revină asupra declaraţiei, motivând că a fost ameninţată din penitenciar de inculpat şi rudele acestuia.
În raport de declaraţiile martorei E.M., a părţii vătămate U.L., martorului G.M., procesului-verbal de cercetare la faţa locului şi raportului de constatare medico-legală, în mod corect ambele instanţe au reţinut încadrarea juridică în infracţiunea de tâlhărie, inculpatul folosind violenţa pentru a lua un bun mobil din posesia sau detenţia altuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept.
În raport de natura infracţiunii comise, starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului şi atitudinea sa procesuală, pedeapsa de 7 ani aplicată corespunde criteriilor de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Întrucât nu se constată motive care, examinate din oficiu, să determine admiterea recursului, acesta urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsă perioada arestării preventive de la 2 aprilie 2005 la 17 iulie 2006.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I.A. împotriva deciziei penale nr. 160/ Ap din 1 iunie 2006 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 2 aprilie 2005 la 17 iulie 2006.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 220 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4475/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4582/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
