ICCJ. Decizia nr. 4937/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4937/2006
Dosar nr. 2475/44/2006
Şedinţa publică din 30 august 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 35/ F din 6 iunie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 2475/44/2006, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenţii A.E. şi A.S. împotriva rezoluţiei nr. 45/P/2006 din 08 martie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi a rezoluţiei nr. 425/II/2/2006 din 12 mai 2006 în dosarul nr. 45/P/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi privind pe intimate B.D., procuror la parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
S-au menţinut soluţiile din rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 45/P/2006 din 08 martie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi din rezoluţia de respingere a plângerii nr. 425/II/2/2006 din 12 mai 2006 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, privind pe intimata B.D.
În baza art. 192 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., a fost obligat fiecare petent să plătească câte 40 lei (RON) fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin plângerea înregistrată sub nr. 2475/44/2006 din 12 mai 2006 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, petenţii A.E. şi A.S. au solicitat desfiinţarea rezoluţiei nr. 45/P/2006 din 08 martie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi începerea urmăririi penale împotriva intimatei B.D., în prezent procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti pentru fapta de neîndeplinire a atribuţiilor de serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
S-a mai solicitat obligarea procurorului desemnat în soluţionarea dosarului nr. 987/2005 al Parchetului de pe lângă judecătoria Focşani de a dispune, în temeiul art. 170 C. proc. pen., ordonanţă de punere în posesie asupra imobilului până la soluţionarea cauzei penale.
S-a precizat de către petenţi că, la data de 31 martie 2006, au înaintat procurorului ierarhic plângere împotriva rezoluţiei fără a primi răspuns în termenul legal de 20 de zile.
În motivarea plângerii au arătat că sunt creditori potrivit titlului executoriu, sentinţa civilă nr. 346/2005 a Judecătoriei Focşani, prin care s-a dispus repunerea în posesia imobilului din titlu şi faţă de refuzul executorului judecătoresc B.C. de a îndeplini executarea s-a dispus începerea urmăririi penale şi completarea cercetărilor privind sentinţa penală nr. 2398/2005 a Judecătoriei Focşani rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 572/2005 a Tribunalului Vrancea.
La data de 21 decembrie 2005, în temeiul art. 170 C. proc. pen., s-au adresat procurorului cauzei pentru emiterea unei ordonanţe de reintegrare în drepturi şi care a fost respinsă, deşi erau întrunite condiţiile cerute de lege, prejudiciul suferit era o consecinţă directă a infracţiunii comisă de executor şi era dispusă soluţia de începere a urmăririi penale.
S-au considerat în acest mod prejudiciaţi prin împiedicarea folosinţei imobilului, potrivit art. 271 C. pen., urmare a neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu şi lipsirea de veniturile produse de imobil, prin încasarea necuvenită de debitorul P.P. a veniturilor pe perioada decembrie 2005 până în prezent.
Petenţii au apreciat că rezoluţia atacată este neîntemeiată în condiţiile existenţei faptei de neîndeplinire a atribuţiilor de serviciu contra intereselor personale, a elementelor constitutive şi a obligaţiei organului de cercetare penală de stabilire a încadrării juridice corecte a faptelor.
Plângerea petenţilor a fost considerată de instanţa de fond, ca nefondată.
Cadrul legal reprezentat de prevederile art. 2781 C. proc. pen., instituie în favoarea persoanei vătămate, precum şi oricărei alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate posibilitatea formulării plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror.
În speţă, prin rezoluţia nr. 45/P/2006 din 08 martie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procuror B.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 271 alin. (1) C. pen., cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
În motivarea rezoluţiei s-a reţinut că, la data de 10 februarie 2006, persoanele vătămate A.E. şi A.S. au formulat plângere împotriva procurorului B.D. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi de art. 271 C. pen., întrucât magistratul ar fi dispus în mod nelegal respingerea unei cereri în dosarul penal nr. 987/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani.
În fapt, prin cererea înregistrată sub nr. 949/2005 la Judecătoria Focşani, persoanele vătămate A.E. şi soţul A.S. au solicitat instanţei evacuarea lui P.P. de pe o suprafaţă de teren situată în municipiul Focşani. Prin sentinţa civilă nr. 346 din 02 februarie 2005 a Judecătoriei Focşani a dispus admiterea acţiunii şi repunerea persoanelor vătămate în posesia imobilului menţionat.
Pentru punerea în executare a acestei hotărâri judecătoreşti, persoanele vătămate A.E. şi A.S. s-au adresat Biroului Executorului Judecătoresc B.C., unde s-a înregistrat dosarul de executare nr. 46/2005.
În acest sens, în data de 21 februarie 2005, A.E. şi A.S. s-au deplasat împreună cu executorul judecătoresc la imobilul menţionat pentru a fi pusă în executare hotărârea.
Persoanele vătămate nu au fost puse în posesie, întrucât P.P., care avea posesia imobilului, s-a opus la executare. Executorul judecătoresc a consemnat în procesul-verbal de executare dosar faptul că P.P. s-a opus la executare, fără a face alte menţiuni în legătură cu modul în care s-a făcut opoziţia la executare.
Persoanele vătămate A.E. şi A.S. au formulat plângere penală împotriva executorului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti, prevăzută de art. 271 C. pen.
Prin rezoluţia nr. 987/P/2005 din 10 mai 2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale motivat de faptul că persoanele vătămate nu deţineau imobilul menţionat în baza unei hotărâri judecătoreşti.
Împotriva acestei rezoluţii au formulat plângere persoanele vătămate, atât la prim procurorul parchetului, cât şi ulterior la instanţa de judecată.
Prin sentinţa penală nr. 2398 din 31 august 2005 Judecătoria Focşani a admis plângerea formulată în baza art. 2781 C. proc. pen., de A.E. şi A.S. şi a dispus desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 987/P/2005 din 10 mai 2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de cei vinovaţi.
Ulterior A.E. şi A.S. s-au adresat cu o cerere Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani prin care solicitau, în baza art. 170 C. proc. pen., restabilirea situaţiei anterioare. Cererea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani sub nr. 987/P/2005.
Prin rezoluţia nr. 987/P/2005 din data de 17 ianuarie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani s-a dispus respingerea cererii. Rezoluţia menţionată a fost întocmită de procuror B.D.
Fiind nemulţumiţi de această rezoluţie A.E. şi A.S. au formulat plângere penală împotriva procurorului B.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 271 C. pen.
Pentru existenţa infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), se cere ca funcţionarul public sau alt funcţionar să săvârşească fapta cu ştiinţă şi astfel să se cauzeze o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
În speţă, procurorul B.D. nu a acţionat cu intenţia de a cauza vătămarea intereselor legale ale persoanelor vătămate, ci a soluţionat o cauză pe care o avea în lucru.
Procurorul a motivat rezoluţia şi a arătat în fapt şi în drept care sunt motivele pentru care respinge cererea persoanelor vătămate.
Pentru aceste motive s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procuror B.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât fapta sesizată nu este prevăzută de legea penală.
În situaţia în care A.E. şi A.S. sunt nemulţumiţi de soluţia dată de procuror au posibilitatea de a face plângere împotriva acestei rezoluţii conform art. 278 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti prevăzută de art. 271 C. pen., procurorul care soluţionează o cauză cu un astfel de obiect nu poate fi subiect activ al acestei infracţiuni.
Conform art. 271 alin. (1) C. pen., subiect activ al infracţiunii în modalitatea primului aliniat poate fi persoana care se împotriveşte în mod nemijlocit la o acţiune de executare a unei hotărâri judecătoreşti, împotrivire care poate fi realizată prin ameninţare. Ori, într-o astfel de situaţie, subiect activ al infracţiunii prevăzută de art. 271 alin. (1) C. pen., este persoana car s-a împotrivit la acţiunea de executare şi nu funcţionarul care instrumentează o cauză penală având ca obiect infracţiunea prevăzută de art. 271 C. pen.
Pe de altă parte, procurorul care instrumentează o astfel de cauză nu poate fi nici complice la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 271 C. pen., întrucât el nu acţionează alături de autor pentru a obţine rezultatul arătat la art. 271 C. pen.
Pentru aceste motive s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul B.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 271 alin. (1) C. pen.
Prin rezoluţia nr. 425/II/2/2006 din 12 mai 2006 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenţii A.E. şi A.S. împotriva rezoluţiei nr. 45/P/2006 din 08 martie2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi considerată ca fiind legală şi temeinică.
S-a reţinut că procurorul B.D. a fost investită cu soluţionarea unei cauze emiţând o soluţie bazată pe propriile convingeri şi pe dispoziţiile legii, iar împotriva soluţiei luată de procuror petenţii au la îndemână calea unei plângeri în temeiul art. 275 – art. 278 C. proc. pen., dacă sunt nemulţumiţi de modul de soluţionare a cererii în cadrul desfăşurării activităţii de cercetare penală.
Din cele arătate mai sus a rezultat că la baza plângerii formulată de petenţii A.E. şi A.S. se află cererea acestora din data de 21 decembrie 2005 prin care solicitau procurorului B.D., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani care instrumenta cauza penală nr. 987/P/2005, restabilirea situaţiei anterioare conform titlului executor reprezentat de sentinţa civilă nr. 346/2005 a Judecătoriei Focşani privind repunerea de îndată, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen în posesia imobilului din Focşani, în suprafaţă de 13.000 m.p. pe care est situată construcţia, depozit şi suprafaţa de 1980 m.p., avându-i ca vecini: pe moştenitorii defunctei L.E., G.I., D.N.E. 85 şi drum de exploatare.
La data de 11 ianuarie 2006 petenţii şi-au completat cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 170 C. proc. pen., întrucât ar fi îndeplinite condiţiile necesare restabilirii situaţiei de fapt şi faţă de necesitatea preîntâmpinării riscului nerecuperării prejudiciului în natură.
Prin rezoluţia nr. 987/P/2005 din 17 ianuarie 2006 intimata B.D., în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de A.E. şi A.S.
Din conţinutul rezoluţiei a rezultat că procurorul a apreciat ca nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 170 C. proc. pen., respectiv, în cauză, nu a avut loc o schimbare a situaţiei de fapt, în sensul că nu a avut loc o punere în posesie conform sentinţei civile nr. 346/2005 a Judecătoriei Focşani, pentru a se putea dispune restabilirea situaţiei anterioare. O astfel de măsură ar fi putut fi luată în cazul în care ar fi existat o punere în executare a hotărârii judecătoreşti şi ulterior acesteia, prin săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti să fi rezultat în mod vădit schimbarea situaţiei de fapt.
În aceste condiţii, nemulţumiţi de soluţia dată de intimata B.D., petenţii A.E. şi A.S. au formulat sub nr. 451/ P din 16 februarie 2006 plângerea penală pentru faptele prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi art. 271 alin. (2) C. pen., considerând că în acest fel a favorizat folosinţa asupra imobilului de către debitorul P.P.
În mod corect, organul de urmărire penală învestit cu soluţionarea plângerii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata B.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi art. 271 alin. (1) C. pen., pe temeiurile prevăzute de art. 228 C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) şi c) C. proc. pen.
Într-o asemenea situaţie, petenţii aveau de urmat procedura reglementată de dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., privind calea de atac a plângerii împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procurorul respectiv în cursul urmăririi penale (rezoluţia de respingere a cererii nr. 987/P/2005 din 17 ianuarie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani).
În condiţiile în care dispoziţiile art. 170 C. proc. pen., prevăd că instanţa de judecată sau procurorul pot lua măsuri de restabilire a situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, când schimbarea acelei situaţii a rezultat în mod vădit din comiterea infracţiunii, iar restabilirea este posibilă, soluţia dispusă de intimată a reprezentat convingerea acesteia, rezultând interpretarea circumstanţelor cauzei şi a dispoziţiilor incidente în materie, iar mijlocul de reformare a unei atare soluţii nu poate fi decât cel prevăzut de lege.
Numai prin raportate la un asemenea cadru procesual a fost reţinută ca pertinentă motivarea procurorului investit cu soluţionarea plângerii, referitoare la lipsa calităţii de subiect activ a intimatei, cerută de infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti potrivit art. 271 C. pen.
În consecinţă, plângerea petenţilor A.E. şi A.S. împotriva rezoluţiei nr. 45/P/2006 din 08 martie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi rezoluţia nr. 425/II/2/2006 din 12 mai 2006 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a fost respinsă, ca nefondată, fiind menţinute rezoluţiile atacate şi văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 2, 4 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii au declarat, în termenul legal, recurs petiţionarii A.E. şi A.S., arătând în scris că solicită casarea sentinţei şi pe fond admiterea plângerii, ca fiind temeinică şi a se dispune începerea urmăririi penale, constituire de părţi civile pentru daunele materiale şi morale provocate prin comiterea faptelor, în sumă de 64.000 Euro daune materiale rezultate din nefolosirea imobilului până în prezent, cât şi în continuare până la realizarea dreptului, iar daune morale în sumă de 3.000.000 Euro.
În motivarea recursului declarat, recurenţii petiţionari au arătat că deţin titlu executoriu, sentinţa civilă nr. 346/2005 de repunere în posesia imobilului din titlu, irevocabil, prin Decizia civilă nr. 307/2006 şi în raport cu care intimata nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, producându-de pagube prin nefolosirea imobilului.
Astfel, în vederea efectuării executării silite s-au adresat executorului judecătoresc B.C., dar urmare a refuzului acestuia de a face aplicarea titlului a fost emisă sentinţa penală nr. 2398/2005 irevocabilă, prin care s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de executor cu continuarea cercetărilor.
În acest cadru juridic ne-am adresat procurorului ce instrumenta cauza, B.D., pentru ca în virtutea dispoziţiilor art. 170 C. proc. pen., să emită ordonanţa de reintegrare în drepturi, vătămarea lor fiind consecinţa directă a faptei executorului faţă de care era dispusă începerea urmăririi.
Dispoziţiile enunţate fiind cu caracter obligatoriu şi nu opţional, iar neîndeplinirea lor de către procurorul învinuit în cauza constituie fapta de neîndeplinire a atribuţiilor de serviciu contra intereselor lor şi a cărei consecinţă este vătămarea prin nefolosirea imobilului.
De asemenea, în cauză existând un titlu executoriu, în raport cu care s-a comis fapta, aceasta se încadrează şi la infracţiunea nerespectării hotărârii judecătoreşti, cât şi favorizarea infractorului/debitor ce foloseşte imobilul în continuare şi încasând veniturile lor.
Recurenţii petiţionari consideră că sentinţa recurată este nefondată pentru motivele invocate la alin. (5) pg. 4, alin. (2) pg. 5 şi alin. (2) pg. 6, întrucât vinovăţia făptuitorului în cauză se raportează la obligativitatea însuşirii dispoziţiilor art. 170 C. proc. pen., şi nicidecum la obţinerea sau nu a dreptului pe calea reformării rezoluţiei emise, acest fapt fiind lipsit de relevanţă.
La termenul de astăzi, deşi legal citaţi, recurenţii petiţionari au lipsit, la dosarul cauzei, neexistând niciun înscris care să ateste imposibilitatea de prezentare a acestora sau alte motive.
Concluziile procurorului asupra recursurilor declarate de petiţionari au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursurile declarate de petiţionarii A.E. şi A.S. împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, atât în raport cu motivele invocate, cât şi din oficiu potrivit art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile petiţionarilor ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod corect şi temeinic motivat prima instanţă a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarilor A.E. şi A.S.
Înalta Curte consideră că au fost evaluate lucrările şi materialul din dosarul cauzei, ce au condus la soluţia de neîncepere a urmăririi penale privind pe intimata B.D., procuror, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi nerespectarea hotărârilor judecătoreşti prevăzută şi pedepsită de art. 271 alin. (1) C. pen., soluţie întemeiată pe dispoziţiile art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) şi c) C. proc. pen.
Aşa cum rezultă din cauză au fost examinate, în ansamblu lor criticile formulate de petiţionari, în raport cu persoana şi faptele pretins a fi săvârşite de către aceasta, avându-se în vedere plângerea formulată de petiţionari.
Astfel, pe parcursul cercetărilor în actele premergătoare efectuate a fost ascultată petiţionara A.E. (declaraţia dată la 1 martie 2006 în faţa procurorului).
În declaraţia dată, petiţionara A.E. a arătat că a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva procurorului B.D. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, nerespectarea hotărârilor judecătoreşti şi favorizarea infractorului.
Petiţionara a precizat că prin sentinţa civilă nr. 346/2005 a Judecătoriei Focşani s-a dispus ca ea şi soţul ei să fie repuşi în posesia imobilului din titlu, sentinţa rămânând definitivă. Pentru a pune în executare sentinţa menţionată s-a adresat Biroului Executorului Judecătoresc B.C. din Focşani. La 21 februarie 2005 ea şi soţul său împreună cu executorul judecătoresc însoţiţi de organele de poliţie, s-au deplasat la imobilul respectiv în vederea punerii în executare a hotărârii. Executorul judecătoresc nu i-a pus în executare, afirmând şi consemnând în procesul-verbal că cel care deţinea ilegal imobilul, respectiv P.P. şi C.M. se opun executării. Ea nu am văzut o opoziţie fizică violentă şi cred că a existat o înţelegere între executor şi cei care deţineau imobilul. În aceste codiţii am formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani împotriva executorului B.C. şi împotriva lui P.P. şi C.M. Cauza a fost înregistrată la parchet sub nr. 987/P/2005. Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de P.P. şi C.M. Soluţia a fost menţinută de prim-procurorul parchetului.
A formulat plângere la instanţa care a dispus începerea urmăririi penale şi continuarea cercetărilor faţă de executorul judecătoresc. După ce cauza a revenit la Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani a formulat o cerere prin care solicita procurorului ca în temeiul art. 170 C. proc. pen., să dispună punerea lor în posesia imobilului cu aplicarea dispoziţiilor art. 164 C. proc. pen.
Prin rezoluţia 987/P/2005 din 17 ianuarie 2006 procurorul B.D. i-a respins cererea. Pentru acest motiv a formulat plângere împotriva acestui procuror, deoarece consideră că abuziv, nelegal a respins cererea lor, prejudiciindu-i în continuare prin nefolosirea bunului.
Petiţionara consideră că prin această soluţie, procurorul B.C. însuşeşte deţinerea de către P.P. în mod ilegal a imobilului, cu încasarea către acesta a unor sume de bani necuvenite. A apreciat că din intenţie rezoluţia 987/2005 din 17 ianuarie 2006 procurorul a apreciat că faptă şi făptuitor altul decât cel de fapt şi constatat de instanţa penală, respectiv P.P. în loc de executor B.C.
Totodată la dosarul de urmărire penală, au fost depuse ca acte premergătoare fotocopiile sentinţei civile nr. 346 din 02 februarie 2005 a Judecătoriei Focşani, a încheierii din 24 mai 2005, a sentinţei penale nr. 2398 din 31 august 2005 a Judecătoriei Focşani, a deciziei penale nr. 575 din 21 noiembrie 2005 a Tribunalului Vrancea, a rezoluţiei de respingere a cererii emisă la 17 ianuarie 2006 de către procuror B.D., a procesului-verbal din 21 februarie întocmit în dosarul nr. 46/2005 de executor judecătoresc B.C., a sentinţei penale nr. 1510 din 23 iunie 2003 a Judecătoriei Focşani, a deciziei penale nr. 362 din 17 noiembrie 2003 a Tribunalului Vrancea, a declaraţiei lui B.C., ale unor adrese ale Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, a deciziei civile nr. 525/ A din 21 aprilie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, a dispozitivului deciziei civile nr. 68/ R din 24 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, a proceselor-verbale din 23 mai 2005 şi 27 mai 2005, a declaraţiei petiţionarei A.E., a rezoluţie de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale a urmăririi penale faţă de numiţii P.P., C.M., C.G. şi C.E. sub aspectul faptei de nerespectarea hotărârii judecătoreşti prevăzută de art. 271 alin. (2) C. pen., a rezoluţiei de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale emisă la 10 mai 2005 prin care s-a propus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii B.V. şi P.P. sub aspectul faptei de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., fotocopiile declaraţiilor lui P.P.
Prin rezoluţia nr. 425/II/2 din 12 mai 2006 dată de procurorul general a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenţii A.E. şi A.S. împotriva rezoluţiei nr. 45/P/2006 din 8 martie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a făcut o corectă şi obiectivă evaluare a materialului probator administrat în dosarul parchetului, în condiţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., analizând criticile formulate de petiţionari, constatând că procurorul în mod judicios şi motivat a stabilit că soluţia intimatei a reprezentat convingerea acesteia, faţă de situaţia constatată în fapt şi în drept, apreciind circumstanţele cauzei, în raport cu dispoziţiile incidente în materie, mijlocul de reformare a unei atare soluţii, neputând fi decât cel prevăzut de lege, aşa încât nu este îndeplinită cerinţa privind calitatea de subiectiv activ cerută pentru existenţa infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, potrivit art. 271 C. pen., în sarcina intimatei.
De asemenea, în cauză nu au fost îndeplinite nici condiţiile impuse de dispoziţiile art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece intimate a soluţionat cauza, motivând rezoluţia emisă în baza evaluării materialului probator, în raport cu dispoziţiile legale.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte apreciază că sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică sub toate aspectele, iar criticile recurenţilor petiţionari, ca fiind neîntemeiate.
Totodată, verificând hotărârea atacată, nu a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii A.E. şi A.S. împotriva sentinţei penale nr. 35/ F din 6 iunie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se vor obliga recurenţii petiţionari la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii A.E. şi A.S. împotriva sentinţei penale nr. 35/ F din 6 iunie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurenţii petiţionari la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 60 RON.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4775/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4998/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
