ICCJ. Decizia nr. 4435/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4435/2006
Dosar nr. 8847/44/2005
Şedinţa publică din 11 iulie 2006
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 521 din 30 noiembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia penală, în baza art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 74 – art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul S.R., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 74 – art. 76 C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de un an închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
I s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cosor – corp delict care a servit la comiterea infracţiunii.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile C.A.S. Brăila suma de 3.271.627 lei, reprezentând ½ din despăgubirile civile, cheltuieli efectuate de această unitate sanitară cu spitalizarea părţii civile A.O.
A mai fost obligat inculpatul să plătească părţii civile A.O., suma de 2.000 RON, cu titlu de daune morale, iar către stat 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
A fost respinsă, ca nefondată, cererea de acordare a daunelor morale formulată de partea civilă A.O.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, faţă de actele şi lucrările de la dosar a arătat că reţine următoarea situaţie de fapt.
Inculpatul S.R., având informaţii că din gospodărie îi lipsesc mai multe bunuri şi că autorii acestor sustrageri sunt partea vătămată A.O. împreună cu fiul său, în seara zilei de 07 ianuarie 2005, în jurul orelor 19,00, având asupra sa o lanternă şi un cosor cu mâner metalic, a pătruns fără drept în domiciliul acesteia care se afla împreună cu numita B.A., şi fără a purta vreo discuţie, a lovit-o cu pumnii, picioarele, cu acel cosor metalic în toate zonele corporale, la nimereală, cap, faţă, torace, mâini şi picioare, astfel că în urma leziunilor suferite, partea vătămată a avut nevoie de 40-45 zile îngrijiri medicale, iar acestea au fost de natură să-i pună viaţa în primejdie.
În contextul situaţiei de fapt expusă şi reţinută, constând în aceea că, în seara zilei de 07 ianuarie 2005, inculpatul a pătruns fără drept şi înarmat cu un cosor metalic în locuinţa părţii vătămate, aplicându-i cu acesta şi cu picioarele multiple lovituri în aproape toate zonele corpului, producându-i leziuni corporale exterioare - echimoze, tumefieri ale mâinilor şi picioarelor, fracturarea a 8 coaste, precum şi hemopleumotorax drept, etc. de natură a-i pune viaţa în primejdie, s-a apreciat că faptele sale întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., şi violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.
Reţinând că inculpatul a comis infracţiunile pe fondul unei provocări determinate de conduita părţii vătămate, care intra în domiciliul său şi îi sustrăgea bunuri, cum şi faptul că este infractor primar şi a recunoscut comiterea faptelor, s-au aplicat prevederile art. 73 lit. b) şi art. 76 C. pen.
Prin urmare, inculpatul a fost condamnat, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor şi de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, pedepse care au fost contopite, întrucât faptele au fost săvârşite în concurs real.
La individualizarea şi aplicarea pedepsei s-a menţionat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu executarea în regim privativ de libertate este de natură să ducă la reeducarea acestuia.
Latura civilă a cauzei s-a arătat că a fost soluţionată în raport de actele şi lucrările de la dosar, de cererile de constituire a părţilor vătămate ca parţi civilă, vizând pretenţiile acestora, cum şi de reţinerea stării de provocare, fiind deci obligat inculpatul la despăgubiri civile în limita sumelor menţionate mai sus şi justificate cu actele şi dovezile de la dosar.
Potrivit art. 362 şi 363 C. proc. pen., sentinţa a fost atacată cu apel de către inculpat, care a invocat două motive, unul privind greşita încadrare juridică a faptei în infracţiunea de tentativă la onor, iar cel de-al doilea, ca motiv subsidiar, greşita individualizare a pedepsei ca fiind mare, în raport de aplicarea stării de provocare, a circumstanţelor atenuante personale, cum şi a faptului că nu s-a dat eficienţa cuvenită acestora.
Prin urmare, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei la limita minimă prevăzută de lege, prin eficienţa sporită ce trebuie acordată prevederilor art. 73 lit. b) şi art. 74 – art. 76 C. pen.
Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a examinat apelul declarat în raport de cele două critici invocate şi arătate, de actele şi lucrările de la dosar, de sentinţa pronunţată în cauză, cum şi din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., şi prin Decizia penală nr. 75/ A din 20 martie 2006, apelul declarat a fost respins, ca nefondat, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În considerentele deciziei s-a arătat că nu sunt temeiuri în raport de materialul probator de la dosar care să ducă la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tentativă la omor, în infracţiunea de vătămare corporală, avându-se în vedere modul în care a acţionat inculpatul, organele corporale vizate, consecinţele activităţii sale, elemente de natură ce duc în mod inevitabil la concluzia că intenţia sa a fost aceea de a suprima viaţa victimei, astfel încât acţionând de modul arătat, chiar dacă nu a dorit moartea, a accepta-o, şi numai intervenţia organelor medicale de specialitate au făcut ca viaţa victimei să fie salvată.
Neîntemeiată s-a arătat că este şi critica cu privire la greşita individualizare a pedepsei, întrucât pedeapsa aplicată a fost just individualizată cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel încât nu sunt motive care să ducă la o reducere a acesteia.
Decizia şi sentinţa au fost atacate cu recurs de către inculpat, care prin apărător a invocat aceleaşi critici care au constituit apărări de fond şi motive de apel, referitoare la greşita încadrare a faptei în art. 20 raportat la art. 174 C. pen., în loc de art. 182 alin. (1) C. pen., şi în subsidiar reducerea pedepsei.
Examinând recursul declarat, în raport de motivele invocate, care au constituit critici în apel, de actele şi lucrările dosarului, de Decizia şi sentinţa pronunţate în cauză, de cazurile de casare înscrise la pct. 17 şi 14 de la art. 3859 C. proc. pen., se constată că recursul de faţă este nefondat şi se va respinge pentru considerente ce se vor dezvolta în continuare.
Potrivit mijloacelor de probă existente la dosar, rezultă în mod cert şi fără echivoc că instanţele, în cauză, au reţinut o situaţie de fapt justă şi conformă cu adevărul, constând în aceea că inculpatul recurent S.R., pe fondul unei stări de provocare, ca urmare a comportamentului neadecvat al victimei A.O., în seara zilei de 07 ianuarie 2005, în jurul orelor 19,00, a pătruns fără drept în locuinţa acesteia unde servea masa cu numita B.A. şi i-a aplicat multiple lovituri în diferite zone ale corpului cu picioarele şi cu un cosor, având drept consecinţă, aşa cum rezultă din raportul de constatare medico legală al S.M.L. Brăila, din 26 ianuarie 2005, că A.O. a suferit multiple leziuni la nivelul mâinilor, hemitoracelui, precum şi fracturarea a 8 coaste, ruptură de plămân, leziuni de natură ce i-au pus viaţa în primejdie, iar pentru salvarea victimei s-a intervenit chirurgical şi au fost necesare 40-45 zile îngrijiri medicale.
Faţă de conţinutul actului medico-legal, de modul cum a acţionat inculpatul, consecinţele activităţii acestuia, rezultă în mod neîndoielnic că intenţia sa a fost aceea de a suprima viaţa victimei, iar în cazul în care nu a dorit-o, a acceptat-o, având în vedere multiplele leziuni suferite de victimă, locul şi organele vitale lezate, precum şi corpul cu care a acţionat, care este apt de a produce moartea.
Aşa fiind, se constată că acest motiv de recurs este neîntemeiat, cum de altfel au apreciat şi instanţele şi în consecinţă se va înlătura.
Şi cea de-a doua critică invocată de către recurent, constând în greşita individualizare a pedepsei, în sensul de a li se da o eficienţă sporită prevederilor art. 73 lit. b), art. 74 şi 76 C. pen., se constată că este neîntemeiată.
Potrivit mijloacelor de probă de la dosar, rezultă în mod indubitabil că instanţele, nu numai că au reţinut corect starea de provocare şi circumstanţele atenuante, dar şi le-a dat eficienţa cuvenită când s-a dispus ca inculpatul că execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, prin privare de libertate, pedeapsă de natură să ducă la reeducarea acestuia şi să atingă finalitatea înscrisă la art. 52 C. pen., şi ea reflectă în concret gravitatea faptelor, vinovăţia inculpatului şi periculozitatea sa socială, astfel încât nu sunt temeiuri care să ducă la reducerea acesteia.
Aşa fiind, şi cum motivele de recurs invocate nu constituie cazuri de casare, iar din oficiu potrivit pct. 3 de la art. 3859 C. proc. pen., nu se constată alte cazuri care să ducă la reformarea hotărârilor, că în cauză au fost pronunţate hotărâri legale şi temeinice, juste, drepte şi conforme cu prevederile legii, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.R. împotriva deciziei penale nr. 75/ A din 20 martie 2006 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4423/2006. Penal. Infracţiuni la regimul... | ICCJ. Decizia nr. 4437/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
