ICCJ. Decizia nr. 4472/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4472/2006
Dosar nr. 9520/1/2006
Şedinţa publică din 12 iulie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 252 din 8 decembrie 2005 Tribunalul Olt, secţia penală, a condamnat pe inculpatul C.M. la pedeapsa principală de:
- 7 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 3 ani (pedeapsa complementară), pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen.
S-a făcut aplicaţia art. 71 şi 64 C. pen.
A fost menţinută arestarea preventivă în cauză a inculpatului fiind computat din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 25 mai 2005 la zi.
Pe latură civilă a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile în sumă de:
a) 10.000 lei RON daune morale către partea civilă D.G.M. şi respectiv
b) 1.338.558 lei RON cu dobânzi legale aferente, reprezentând cheltuieli de spitalizare către C.A.S. Dolj pentru Spitalul Clinic nr. 1 Craiova.
De asemenea, inculpatul a fost obligat şi la plata sumei de 2.500 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
S-a reţinut în fapt că, în noaptea de 9 octombrie 2004, inculpatul a lovit partea vătămată în cap cu o ulucă, desprinsă dintr-un gard, producându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 90–100 zile îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în primejdie, în următoarele împrejurări:
Pe raza satului Plăviceni, judeţul Olt, funcţionează discoteca H. unde săptămânal se organizează seară de dans la care participă tineri din localitate şi vecinătăţile acesteia.
Inculpatul, în vârstă de 23 ani, este născut şi domiciliază în municipiul Caracal, bunicii acestuia fiind stabiliţi în satul Plăviceni, şi are locul de muncă în municipiul Timişoara, fiind coleg de serviciu cu martorii D.R., D.I.I. şi D.N.
Partea vătămată D.G.M. în vârstă de 21 ani domiciliază împreună cu mama sa în Vatra Dornei, însă a fost crescut până la vârsta de 14 ani de bunici în comuna Scărişoara.
Inculpatul şi partea vătămată nu s-au cunoscut anterior.
Inculpatul este cunoscut în cercul de prieteni ca având un comportament violent, mai ales când se află sub influenţa băuturilor alcoolice, fiind sancţionat anterior în baza Legii nr. 61/1991 pentru încercarea de a lovi un poliţist care intervenise pentru restabilirea ordinii publice perturbate în urma unui scandal provocat de inculpat, aflat în stare de ebrietate.
În dimineaţa de 9 octombrie 2004 inculpatul C.M. însoţit de martorii D.I.I., D.M., D.R. şi P.C. s-au deplasat în satul Plăviceni, urmând a rămâne peste noapte în localitate, fiind găzduite de tatăl martorilor D.
Seara, grupul amintit a mers la discotecă, inculpatul fiind îmbrăcat cu un tricou de culoare albă, având inscripţionată marca B.D.G. şi o pereche de blugi prespălaţi de culoare alb-albastru. În local se afla şi partea vătămată care era însoţită la rândul său de martorii O.D., G.V., M.V., P.A. şi I., H.V., M.M.
În jurul orelor 2,00 noaptea, la ieşirea din discotectă a avut loc o altercaţie în cursul căreia martorul D.N. a fost lovit în faţă cu pumnul de o persoană din grupul părţii vătămate şi căzut la pământ, inconştient.
După ce şi-a revenit s-a alăturat grupului de prieteni şi au pornit în urmărirea celuilalt grup pentru a identifica pe agresor. Pe traseu inculpatul s-a înarmat cu o ulucă, pe care a desprins-o din gardul gospodăriei martorului D.I. (care nu a mai putut fi descoperită ulterior în raport cu data de 13 octombrie 2004 când s-au întreprins primele cercetări penale în cauză).
Cele două grupuri s-au întâlnit pe şoseaua din localitate în dreptul locuinţei martorei M.B.C. Tinerii care însoţeau partea vătămată s-au împrăştiat şi au fugit în direcţia pe care şi-au ales-o.
Partea vătămată s-a refugiat pe un teren din imediata apropiere a şoselei, pe care se aflau depozitate glugi de coceni, a fost observat şi urmărit de inculpat.
S-a împiedicat, fiind ajuns din urmă de inculpat care i-a aplicat o lovitură puternică din spate, în cap, cu uluca, în urma căreia victima a căzut la pământ (fiind lovită în continuare cu scândura de inculpat).
Agresionarea a fost observată din şosea de martorii D.C., C.J., P.C., C.I. şi P.M. care însoţeau pe inculpat şi erau preocupaţi să aplice la rândul lor o corecţie fizică martorului G.V., care nu a depus plângere penală în cauză, ce fusese prins în alergare în faţa locuinţei aceleiaşi martore.
În urma loviturilor primite partea vătămată a rămas la pământ, inconştientă, circa 1/2 oră, fiind abandonată de inculpat în starea amintită, până şi-a revenit şi s-a refugiat de frică în curtea martorei M.B.C.
După câteva ore a fost dusă în locuinţa martorului D.A., cu ajutorul martorilor H.V., M.V. şi G.V., unde a rămas până dimineaţa când a fost transportată cu salvarea, în stare gravă şi internată cu diagnosticul TCC acut şi hemiplegie stânga.
Examenele ulterioare N.C.H., ST şi A.T.I. au constatat că victima a prezentat o zonă de dilacerare cerebrală pe o porţiune de 57,30 mm în zona parietală stânga, viaţa acesteia fiind salvată prin intervenţie chirurgicală.
Potrivit raportului de constatare medico-legală 4144/ A9 din 10 noiembrie 2004 al I.M.L. Craiova partea vătămată a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu corpuri dure, ce pot data din 10 octombrie 2004, au necesitat 90 – 100 zile de îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa acesteia.
Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei, susţinând că este victimă, fiind lovit de persoane necunoscute, a incidenţelor violente petrecute, în noaptea de 9 octombrie 2004.
Poziţia procesuală amintită de inculpat a fost înlăturată ca nesinceră fiind în contradicţie cu celelalte probe administrate în cauză, pe baza cărora au fost reţinute existenţa infracţiunii şi vinovăţia penală a inculpatului, respectiv: proces-verbal de consemnare a denunţului făcut de H.V., procese-verbale de verificare a situaţiei victimei şi predare a traseului purtat de inculpat în noaptea agresiunii de către martorul D.I., raport de constatare medico-legală, declaraţiile părţii vătămate, procese-verbale de recunoaştere a tricoului de către inculpat şi partea vătămată şi declaraţiile martorilor D.R., D.I., D.N., D.I., D.I., P.M., C.I.
La individualizarea pedepsei al cărei cuantum a fost stabilit la minimul legal special prevăzut de lege, instanţa a avut în vedere potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social concret al infracţiunii în raport de împrejurările în care a fost comisă şi urmările acesteia, poziţia procesuală nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, dar şi vârsta tânără a acestuia şi lipsa de antecedente penale.
Daunele morale acordate părţii civile în sumă de 10.000 lei RON au avut ca temei legal dispoziţiile art. 998 şi 999 C. civ. şi art. 14 şi urm. C. proc. pen., fiind de natură să compenseze suferinţele fizice şi psihice ale victimei în perioada intervenţiilor chirurgicale, dar şi sechelele post-traumatice ce impun menţinerea tratamentului şi supravegherii medicale de specialitate.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul care a invocat nelegalitatea şi netemeinicia acesteia, cu solicitarea în principal de a se dispune achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar desfiinţarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanţă, restituirea la procuror, în vederea completării cercetării judecătoreşti (urmăririi penale). S-a mai susţinut că urmărirea penală s-a desfăşurat în lipsa apărătorului ales al inculpatului fiind sancţionată cu nulitatea absolută potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen. În final s-a cerut schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală şi reducerea pedepsei.
Criticile amintite au fost respinse, ca nefondate, aceeaşi soluţie fiind adoptată şi cu privire la apelul inculpatului, prin Decizia penală nr. 162 din 12 mai 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
S-a menţinut arestarea preventivă în cauză a inculpatului fiind computată detenţia în continuare la zi şi a fost obligat acesta la suma de 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Prin recursul în termen formulat de inculpat se reiterează criticile de nelegalitate şi netemeinicie din apel circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 6, 10, 14 şi 17 C. proc. pen.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei în limitele cazurilor de casare invocate, cât şi din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată următoarele:
1. Potrivit art. 172 alin. (1) C. proc. pen., în cursul urmăririi penale apărătorul inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală şi poate formula cerere şi depune memorii, lipsa apărătorului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală, dacă există dovada că apărătorul a fost încunoştiinţat de data şi ora efectuării actului.
Când asistenţa juridică este obligatorie, se arată în alin. (2) al textului enunţat, organul de urmărire va asigură prezenţa apărătorului la ascultarea inculpatului.
Inculpatul a fost asistat de apărător ales, av. M.F., cu începere de la 7 februarie 2005, iar actele privind pe inculpat au fost efectuate de procuror în prezenţa apărătorului amintit, inclusiv prezentarea materialului de urmărire penală. Se constată, de asemenea, că procesul-verbal din 31 ianuarie 2005 privind recunoaşterea tricoului purtat la momentul agresiunii, când inculpatul se afla în stare de libertate, iar asistarea sa nu era obligatorie potrivit art. 171 alin. (2) C. proc. pen., este încheiat în prezenţa unui apărător din oficiu. Declaraţiile martorilor audiaţi nemijlocit de procuror au fost aduse la cunoştinţa inculpatului, asistat de apărător ales, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală fiind verificate în totalitate de instanţă în şedinţa publică oral, nemijlocit şi contradictoriu în condiţiile prevăzute de art. 289 şi 290 C. proc. pen.
Ca atare motivul nulitate privind efectuarea urmăririi penale în lipsa apărătorului, când prezenţa acestuia era obligatorie, circumscris cazului prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 6 C. proc. pen. este nefondat.
2. Restituirea pentru completarea urmăririi penale, potrivit art. 333 alin. (1) C. proc. pen., se poate face de instanţă în tot cursul judecăţii atunci când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă (nu există probe suficiente şi necesare care să poată fi administrate fără mare întârziere de instanţă, în raport de care să se poată pronunţa pe una din soluţiile prevăzute de art. 345 şi 346 C. proc. pen.).
Pentru faza de judecată în recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., când este necesară administrarea de probe. Această posibilitate este funcţie de aplicarea aceloraşi soluţii indicate în art. 345 şi 346 C. proc. pen., cu precizarea că în acest caz completarea probelor se poate face de instanţă în condiţii obişnuite.
În speţă, acţiunile penală şi civilă, deduse judecăţii prin rechizitoriu, au fost soluţionate prin sentinţă în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. (soluţie menţinută în totalitate de instanţa de apel).
3. Referitor la soluţiile de condamnare, şi respectiv obligare la despăgubiri civile, verificările, întreprinse asupra materialului probator administrat în cauză confirmă legalitatea şi temeinicia acestora.
În conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată că fapta există, constituie infracţiune şi a fost comisă de inculpat.
Infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 şi175 lit. i) C. pen., ce formează obiectul acţiunii penale de faţă, subzistă punerea în executare a hotărârii de a suprima viaţa unei persoane într-un loc public, executare care a fost întreruptă sau nu şi-a produs efectul.
În speţă este stabilit că după incidentul ce a avut loc în faţa discotecii, inculpatul s-a înarmat cu o ulucă desprinsă dintr-un gard şi a pornit alături de alţi tineri în urmărirea grupului părţii vătămate.
Victima a fost ajunsă din urmă în timp ce se deplasa pe şoseaua comunală, loc public, s-a refugiat de frică pe un teren din apropiere. A fost urmărită de inculpat şi lovită cu acea ulucă în cap şi peste corp, chiar căzută la pământ, până a rămas în stare de inconştienţă. Şi-a revenit după 1/2 oră, a fost transportată succesiv la domiciliul mai multor persoane iar în dimineaţa zilei de 10 octombrie 2004 a fost internată în regim de urgenţă în Spitalul nr. 1 Craiova cu TCC acut şi hemoplegie stânga. Examenele ulterioare au constatat o zonă de dilacerare cerebrală pe o porţiune de 57/30 mm. Viaţa victimei a fost salvată datorită intervenţiei chirurgicale, în final fiind stabilite 90-100 zile de îngrijiri medicale (victima prezentând ulterior şi sechele traumatice).
Existenţa faptei şi vinovăţia penală a inculpatului sunt probate, deşi acesta a cerut achitarea potrivit art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu declaraţiile părţii vătămate care l-a recunoscut, fiind noapte şi speriat, după tricoul cu care era îmbrăcat, recunoaşterea inculpatului că a purtat tricoul amintit în noaptea respectivă, împrejurare atestată şi de martorul D.I. şi procesul verbal de predare a articolului de îmbrăcăminte la organul de cercetare penală.
În acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorului D.R. privind înarmarea inculpatului cu uluca desprinsă din gard şi cele ale martorului D.I.I. care a asistat nemijlocit din stradă la urmărirea şi lovirea victimei în mod repetat în cap cu uluca până a rămas inconştient, inculpatul fiind în stare de ebrietate, D.N.C., D.C., C.L.I. care confirmă direct, sau indirect pe baza relatărilor ulterior ale inculpatului care s-a lăudat cu fapta comisă, aceeaşi împrejurare.
Actul medico-legal confirmă posibilitatea producerii leziunilor în circumstanţele de fapt sus-menţionate.
În acest context probator confirmat în totalitate la cercetarea judecătorească declaraţia părţii vătămate în aceeaşi fază procesuală prin care a susţinut o altă versiune a incidentului şi anume că ar fi fost lovit cu o bâtă de basse-ball de un grup de urmăritori, din care l-a recunoscut doar pe martorul D.R., a fost înlăturată în mod corect ca nejustificată.
Este cert că victima a fost lovită cu uluca desprinsă din gardul numitului D.I. şi nu cu bâta de basse-ball, astfel cum a declarat la aproape un an de zile de la incident partea vătămată întrucât aceasta s-a aflat în eroare cu privire la obiectul cu care s-a săvârşit agresiunea având în vedere că era noapte, se afla în alergare şi a fost lovită din spate, în cap, neputând indica numele atacatorului. În plus această variantă nu a fost susţinută niciodată pe parcursul urmăririi penale, în timp ce folosirea ulucii desprinsă din gardul proprietăţii D.I. este dovedită cu procesul verbal de constatare din 25 mai 2005, încheiat în prezenţa apărătorului părţii vătămate şi a martorului D.I., şi celelalte probe administrate în cauză.
Cu ocazia prezentării materialului de terminarea urmăririi penale inculpatul a declarat expres că nu are de propus alte probe în apărare. La cercetarea judecătorească au fost audiaţi nemijlocit dintre participanţii la evenimentele din noaptea de 9 octombrie 2004 martorii D.I.I., D.N.C., D.C., D.R., D.M., C.L.I., C.I., P.M., P.D., D.M., M.V. şi M., D.E., G.V., H.V., C.J.F., O.D., M.B.C., N.C. şi P.C.
În consecinţă, va fi acceptată măsura dispusă de instanţele anterioare de a respinge, ca fiind lipsite de concludenţă, cererile formulate de inculpat de a se administra în dovedirea aceloraşi împrejurări de fapt şi alte declaraţii suplimentare de martori ori de a se reface expertiza medico-legală.
Ca atare, în raport cu împrejurările de fapt sus-menţionate în care a fost comisă agresiunea şi urmările acestora, existenţa tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 şi 175 C. pen., şi vinovăţia penală în consecinţă a inculpatului au fost reţinute în mod corect de instanţele anterioare (a prevăzut şi acceptat posibilitatea suprimării vieţii părţii vătămate având o atitudine de neglijenţă faţă de acest rezultat care nu s-a produs în cauză din motive independente de voinţa inculpatului, intervenţia de urgenţă a personalului medical de specialitate).
Prin urmare, vor fi respinse, ca nefondate, şi cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 10 şi 17 C. proc. pen.
4. Printre motivele de recurs se regăseşte şi critica de netemeinicie în latura penală, inculpaţii susţinând că pedeapsa aplicată este prea severă raportat la circumstanţele personale constând în lipsa antecedentelor penale, conduita bună anterioară şi împrejurarea că este încadrat în muncă.
Limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator sunt de la 7 ani şi 6 luni la 12 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea unor drepturi.
Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa principală de 7 ani şi 6 luni deşi circumstanţele personale invocate se confirmă şi trebuiau fi reţinute în cauză cu semnificaţia atenuantă prevăzută în art. 74 lit. a) C. pen., având drept consecinţă coborârea pedepsei sub minimul legal special potrivit art. 76 alin. (2) C. pen.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) raportat la art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., se va admite recursul inculpatului şi se va casa în parte Decizia atacată precum şi sentinţa penală nr. 252/2005 a Tribunalului Olt numai cu privire la individualizarea pedepsei.
În rejudecare, în limitele arătate se va face aplicaţia art. 74 lit. a) şi 76 alin. (2) C. pen., în legătură cu infracţiunea produsă de inculpat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., texte în baza cărora se reduce pedeapsa aplicată la 5 ani închisoare.
Se vor menţine restul dispoziţiilor hotărârii anterioare.
În baza art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 25 mai 2005 la 12 iulie 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 162 din 12 mai 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Casează în parte Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 252 din 8 decembrie 2005 a Tribunalului Olt, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului C.M.
Rejudecând cauza face aplicarea prevederilor art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen., în legătură cu infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen. şi reduce pedeapsa aplicată inculpatului la 5 ani închisoare.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 25 mai 2005 la 12 iulie 2006.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4426/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 4478/2006. Penal → |
|---|
