ICCJ. Decizia nr. 4415/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4415/2006
Dosar nr. 230/57/2006
Şedinţa publică din 10 iulie 2006
Asupra recursurilor penale de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 103 din 10 aprilie 2006 a Tribunalului Alba au fost condamnaţi inculpaţii:
- L.J.A., în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare.
Conform art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 372/2003 a Judecătoriei Sebeş şi executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, stabilindu-se ca inculpatul să execute în final 11 ani închisoare;
- L.V.A., în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi s-au dedus din pedepsele aplicate duratele reţinerii şi arestării preventive de la 2 martie 2005 la zi pentru ambii inculpaţi.
În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpaţii au fost obligaţi în solidar să plătească părţii civile B.V. sumele de 140 RON daune materiale şi 2000 RON daune morale.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în fapt, că în seara zilei de 21 martie 2005, inculpaţii împreună cu martora P.D., prietena inculpatului L.V.A. s-au deplasat la un S.B. unde au consumat suc, fiind observaţi de martora D.C., barman.
În jurul orelor 22,00, au părăsit acel local, deplasându-se la barul SC C.E. SRL situat în apropierea gării din Sebeş unde au consumat băuturi alcoolice.
În acelaşi local s-a aflat în acea seară şi partea vătămată B.V. care servea băuturi alcoolice la o masă împreună cu trei tinere.
Partea vătămată domiciliată în comuna Frânceşti, judeţul Vâlcea venise la Sebeş, întrucât, a doua zi, avea proces la Judecătoria Sebeş.
După plecarea acelor tineri, inculpaţii şi martora P.D., s-au aşezat la masa părţii vătămate şi intrând în discuţii cu aceasta, au aflat că are asupra ei suma de 2.500.000 lei, ţinuţi într-o citaţie.
Inculpaţii s-au oferit să-l găzduiască în locuinţa lor, însă partea vătămată a refuzat, spunând că va înnopta în gara Sebeş.
În jurul orelor 1,00, partea vătămată B.V. a părăsit localul şi s-a dus la gară, adormind în sala de aşteptare.
Tot atunci inculpatul L.V.A. a condus-o acasă la el pe martora P.D., după care s-a întors la scurt timp în localul respectiv.
Cei doi fraţi s-au înţeles să sustragă banii părţii vătămate, sens în care s-au deplasat pe peronul gării.
În gară nu se aflau alte persoane la acea oră, astfel că cei doi inculpaţi au trecut la acţiune.
Inculpatul L.J.A. a intrat în sala de aşteptare şi a început să lovească victima cu pumnii în zona feţei şi să îl caute prin buzunare.
Iniţial inculpatul L.V.A. a stat de pază, apoi a intrat în sala de aşteptare şi a început şi el alături de fratele său să caute victima prin buzunare, astfel că împreună i-au sustras suma de 2.580.000 lei vechi.
După comiterea faptei, inculpaţii s-au dus acasă, unde inculpatul L.J.A. a fost observat cu pete de sânge provenind de la victimă pe haine, de către sora sa L.G.
Imediat după ce şi-a revenit din starea de şoc, partea vătămată a mers la bar unde s-a plâns că a fost tâlhărit. Patronul localului G.C.S. i-a permis să se spele de sânge şi a anunţat poliţia.
Ca urmare a loviturilor aplicate partea vătămată a suferit leziuni pentru care, potrivit actului medico-legal aflat în dosar, au fost necesare pentru vindecare un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite în baza plângerii şi declaraţiilor părţii vătămate, a procesului verbal de recunoaştere din grup de către partea vătămată a celor doi inculpaţi, a actului medico-legal arătat, a procesului verbal de cercetare la faţa locului, a dovezilor de ridicare şi predare a sumelor de 1.100.000 lei vechi şi respectiv 80.000 lei vechi către partea vătămată, a declaraţiilor martorilor P.D., M.A.N., G.C.S. şi B.A., fiul părţii vătămate.
Inculpatul L.V.A. a avut o poziţie constant nesinceră, iar inculpatul L.J.A. a precizat că a intrat în sala de aşteptare, că a lovit partea vătămată cu pumnii peste faţă, că a căutat în buzunarele părţii vătămate, negăsind bani, apoi a plecat cu fratele său care a stat de pază la uşă.
În timpul cercetării judecătoreşti inculpaţii au încercat să le determine pe martorele P.D. şi L.G. să îşi schimbe declaraţiile.
Referitor la acţiunea civilă exercitată de partea vătămată în cadrul procesului penal s-a apreciat că este întemeiată în parte, pentru suma de 140 RON nerestituită din întreaga sumă sustrasă de 250 RON cât şi pentru suma de 2000 RON daune morale, ca echivalent al prejudiciului moral suferit.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, prin Decizia penală nr. 171/ A din 1 iunie 2006, a respins apelurile declarate de inculpaţi împotriva hotărârii primei instanţe, considerând nefondate susţinerile apelanţilor în sensul lipsei probelor de vinovăţie şi solicitările lor de achitare.
Astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că în cauză s-au administrat probe temeinice care atestă vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunii de tâlhărie pentru care au fost condamnaţi şi că pedepsele aplicate au fost just individualizate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii L.J.A. şi L.V.A. care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., au susţinut că s-a comis o eroare gravă de fapt prin neadministrarea tuturor probelor necesare şi au solicitat restituirea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale.
Recursurile declarate nu sunt întemeiate.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor L.J.A. şi L.V.A. în săvârşirea în noaptea de 21 martie 2005 a infracţiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
Probele administrate în cauză, evocate mai sus, au confirmat că în baza înţelegerii prealabile, cei doi inculpaţi, după ce au consumat băuturi alcoolice în acelaşi local au partea vătămată observând că aceasta avea asupra ei suma de 2.500.000 lei au hotărât să o jefuiască de bani. În acest scop s-au deplasat la sala de aşteptare a gării Sebeş, au lovit grav victima şi i-au furat acei bani.
Ca urmare a loviturilor aplicate, partea vătămată a suferit leziuni pentru care s-au stabilit ca necesare un număr de 11-12 zile îngrijiri medicale.
Imediat după săvârşirea faptei, partea vătămată s-a plâns martorilor M.A.N. şi G.C.S. că a fost tâlhărit de cei doi inculpaţi cu care consumase băuturi alcoolice la barul SC C.E. SRL, apoi a sesizat organele poliţiei indicându-i pe acei tineri ca fiind coautori ai tâlhăriei.
În timpul urmăririi penale inculpatul L.J.A. a recunoscut că s-a înţeles cu fratele său să îi sustragă banii, că acesta a asigurat paza şi că el personal i-a controlat buzunarele victimei. Ulterior a revenit precizând că doar a lovit victima.
Mai este de menţionat că inculpaţii au încercat în cadrul cercetării judecătoreşti, să le determine pe martorele P.D. şi L.G. să îşi schimbe declaraţiile, lucru pe care însă nu l-au reuşit.
Din depoziţiile acestor martori ca şi ale martorei M.A.N., coroborate cu depoziţiile părţii vătămate, a rezultat că ambii inculpaţi au participat la săvârşirea tâlhăriei.
Întrucât soluţia de condamnare este conformă cu probele de vinovăţie administrate, nu subzista eroarea gravă de fapt invocată în recurs, care să justifice restituirea cauzei la procuror, conform art. 333 C. proc. pen., în vederea completării urmăririi penale.
De altfel, inculpaţii nu au indicat ce probe s-ar impune a mai fi administrate.
Mai este de menţionat că pedepsele aplicate inculpaţilor au fost just individualizate, în spre minimul legal, fiind conforme, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cu pericolul social grav al faptei, cu împrejurările săvârşirii ei, cu consecinţele la care a fost expusă partea vătămată, sancţiunile, ţinând seama şi de situaţia personală a inculpaţilor.
Faţă de considerentele arătate, constatând nefondată critica formulată şi nerezultând existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
Se vor reduce din pedepsele aplicate inculpaţilor perioadele reţinerii şi arestării preventive de la 22 martie 2005 la 10 iulie 2006 pentru ambii inculpaţi.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii L.J.A. şi L.V.A. împotriva deciziei penale nr. 171/ A din 1 iunie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 22 martie 2005 la 10 iulie 2006, pentru ambii inculpaţi.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4399/2006. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 4426/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
