ICCJ. Decizia nr. 4478/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4478/2006
Dosar nr. 4560/1/2006
Şedinţa publică din 12 iulie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 12 din 19 ianuarie 2006, Tribunalul Constanţa, secţia penală, alături de coinculpatul P.S., a condamnat şi pe inculpatul M.V., la pedepsele de:
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută în art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 alin. (2) şi art. 76alin. (1) C. pen. şi;
- 2.000.000 ROL amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prevăzută în art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., urmând ca în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. d) C. pen., să i se aplice pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 14 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 – art. 999 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii la plata sumei de 4.547.457 lei ROL cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC F. SA Medgidia.
În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata a câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
[(Condamnatul P.S. a fost condamnat în baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (3) lit. b) C. pen. şi art. 217 alin. (1) C. pen., în final cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. c) şi e) C. pen., şi art. 33 lit. a), art. 34 lit. d) C. pen., la pedeapsa rezultantă de un an şi 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată în condiţiile art. 861 şi următoarele C. pen.)].
S-a reţinut că, în noaptea de 19 martie 2004 cei doi inculpaţi împreună, au sustras prin efracţie, secţionare cu un aparat de sudură, ţevi şi hidranţi, părţi componente ale sistemului de irigaţii aparţinând SC F. SA Medgidia pe care l-au degradat şi adus în stare de neîntrebuinţare, cauzând un prejudiciu total de 24.090.658 lei.
Inculpaţii au recunoscut sustragerea ca atare, solicitând însă înlăturarea agravantei prevăzută din art. 3 lit. b) a infracţiunii de furt calificat cu apărarea că au sustras doar o ţeavă cu diametru de 70 cm şi 3 hidranţi ce au aparţinut unui sistem de irigaţii aflat de multă vreme în stare de nefuncţionare, terenul respectiv fiind folosit ca păşune comunală. Instanţa a înlăturat apărarea amintită având în vedere expertiza tehnică hidroenergetică nr. 370/2005, adresa SC F. SA nr. 8397 din 3 ianuarie 2006 şi declaraţiile martorilor.
La individualizarea pedepselor s-au reţinut pentru ambii inculpaţi circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecinţele prevăzute de art. 76 C. pen., avându-se în vedere conduita sinceră pe parcursul procesului penal, vârsta acestora şi situaţia familială rezultată din referatele de evaluare psiho – socială.
Împotriva sentinţei s-a declarat apel de către inculpatul M.V. cu privire la încadrarea juridică a faptei ilicită şi caracterul penal al acesteia, iar în subsidiar individualizarea pedepsei.
S-a susţinut că sustragerea trebuie examinată sub aspectul dispoziţiilor art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., întrucât agravanta din alin. (3) lit. b) nu-şi găseşte aplicare în cauză în raport cu împrejurările de fapt invocate în apărare la prima instanţă.
Urmare schimbării încadrării juridice avându-se în vedere valoarea modică a prejudiciului şi datele ce caracterizează persoana inculpatului s-a apreciat de inculpatul apelant că fapta ilicită nu prezintă pericolul social concret al unei infracţiuni impunând achitarea sa în baza art. 181 C. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ potrivit art. 91 C. pen.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului aflat la dosarul cauzei, în limitele temeiurilor invocate cât şi sub celelalte aspecte de fapt şi de drept deduse judecăţii, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală, prin Decizia penală nr. 35/ P din 28 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, fiind obligat acesta la plata sumei de 150 RON cheltuieli judiciare statului.
Decizând astfel instanţa de control judiciar a constatat că activitatea ilicită săvârşită de inculpat realizează elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina sa de prima instanţă iar pedeapsa aplicată este de natură să asigure finalitatea din art. 52 C. pen., nefiind justificată reducerea acesteia (statutul de recidivist fiind incompatibil cu alegerea unei modalităţi de executare neprivative de libertate).
Prin recursul de faţă în termen, inculpatul solicită casarea ambelor hotărâri pentru motivele de nelegalitate şi netemeinicie invocate în apel circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17, 12 şi 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Primul motiv de recurs reprezintă reiterarea apărării pe care inculpatul şi-a făcut-o cu ocazia judecăţii cauzei în fond, fiind respins în mod convingător de prima instanţă, soluţie menţinută în apel.
În procesele verbale de depistare şi cercetare la faţa locului însoţite de planşe fotografice adresele de prejudicii şi nota de prezentare a acestuia, declaraţiile martorilor N.G., T.G. şi M.D., Protocolul 2499 din 22 iunie 1998 poziţia 769 şi Inventarul mijloacelor fixe ale Fermei nr. 13 pendinte de SC F. SA Medgidia rezultă că ţeava şi cei trei hidranţi sustrase de inculpaţi erau componente ale sistemului de irigaţii aparţinând părţii civile amintite care era funcţionabil. Ca atare împrejurarea că la data comiterii sustragerii şi distrugerilor aferente sistemul de irigaţii nu era efectiv în funcţiune, este lipsită de semnificaţie juridică în ceea ce priveşte existenţa agravantei din alin. (3) lit. b) al art. 209 C. pen.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este întemeiat.
Modul de apărare al inculpaţilor, pe timp de noapte, şi modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, prin secţionarea sistemului cu aparat de sudură, precum şi conduita anterioară a inculpatului are antecedente penale conduc la concluzia că faptele comise prezintă pericol social specific infracţiunilor de furt calificat şi sustragere. Nu se poate susţine că prin sustragerea şi distrugerea unor bunuri în valoare de 4.547.454 lei ROL s-a adus o atingere minimă valorilor apărare de legea penală amintită iar faptele ar fi lipsite în mod vădit de importanţă avându-se în vedere disfuncţionalităţile create întrucât sistemul de irigaţii urma să intre în folosinţă în luna aprilie 2004.
Pedepsele de 2 ani închisoare şi respectiv 2.000.000 lei ROL amendă penală au fost stabilite în condiţiile art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) C. pen., deşi coborârea acestora sub minimul legal special prevăzută de lege nu era obligatorie întrucât inculpatul este recidivist (cauză legală de agravare a răspunderii penale incompatibilă cu aplicarea unei modalităţi de executare neprivativă de libertate).
Ca atare este nejustificată şi solicitarea finală privind atenuarea răspunderii penale.
Întrucât, examinând cauza din oficiu în limita art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se reţine legalitatea şi temeinicia celorlalte rezolvări juridice adoptate în cauză de instanţele anterioare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent la plata sumei de 220 lei, din care 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei, cheltuielile judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 35/ P din 28 februarie 2006 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 220 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4472/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4492/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
