ICCJ. Decizia nr. 4507/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4507/2006
Dosar nr. 8829/44/2005
Şedinţa publică din 13 iulie 2006
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 467 din 21 octombrie 2005 a Tribunalului Galaţi, inculpatul T.M.M. a fost condamnat, la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 24 ianuarie 2005 la zi.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 şi art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumelor de:
- 1.400 lei (RON) cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă N.M.;
- câte 50 lei (RON) lunar cu titlu de contribuţie de întreţinere în favoarea minorei M.B., începând cu luna februarie 2005 şi până la majoratul acesteia.
A fost respinsă, ca nefondată, cererea prin care inculpatul T.M.M. a solicitat ca partea responsabilă civilmente SC S. SRL Galaţi să fie obligată în solidar cu el la plata despăgubirilor civile.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 550 lei (RON) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul T.M.M. era angajat al firmei de pază SC S. SRL Galaţi şi făcea parte din echipa de intervenţie rapidă a societăţilor de pază care-şi desfăşura activitatea pe platforma siderurgică a SC I.S. SA Galaţi.
În dimineaţa zilei de 19 ianuarie 2005, inculpatul T.M.M. împreună cu alţi colegi efectuau verificări pe platforma siderurgică deplasându-se cu autoturismul din dotare.
În jurul orei 9,30, inculpatul T.M.M. împreună cu colegii săi M.D.I., A.T., G.V. şi G.V.R. au fost anunţaţi de ceilalţi colegi de serviciu despre faptul că în zona Haldei de zgură sunt aproximativ 50 de persoane necunoscute care sustrag fier vechi.
După ce au ajuns la faţa locului, cei cinci agenţi de pază au constatat că erau mai multe persoane care căutau prin zgură obiecte din material feros.
Pentru a le îndepărta, martorul G.V. a tras un foc de avertisment în plan vertical, iar persoanele respective au părăsit H. de zgură.
Inculpatul împreună cu colegii săi, au urcat în maşină şi s-au îndreptat spre zona Frontului 12, întrucât martorul C.B. a anunţat că sunt persoane necunoscute care încearcă să sustragă fier vechi din vagoane.
Pe drum, inculpatul împreună cu martorii M.D.I., A.T., G.V. şi G.V.R. au observat pe victima M.G. şi pe martorii G.L., F.D.Şt., N.B. şi N.I. care căutau fier vechi în zona situată la marginea perimetrului de lucru.
Pentru a nu fi prinşi de către agenţii de pază, victima şi persoanele care o însoţeau au luat-o la fugă deşi nu încărcaseră în căruţă nici un bun de pe H. de zgură.
Astfel, victima împreună cu martorii N.B. şi N.I. au mers la căruţa tractată de un cal, cu intenţia de a pleca acasă.
De frică, martora N.B. a fugit spre câmpul care era arat din aproprierea Haldei de zgură. Tot atunci, victima M.G., a luat hăţurile în mână şi a încercat să meargă pe lângă căruţă până la drumul care se îndrepta spre satul Movileni.
În aceste împrejurări s-a apropriat de victimă inculpatul T.M.M. care a lovit-o cu bastonul în cap, cu intenţia de a o imobiliza.
În urma loviturilor primite, victima M.G. a căzut în stare de inconştienţă.
Ulterior, inculpatul s-a întors la ceilalţi colegi cărora le-a spus că a lovit un bărbat cu bastonul în cap, iar acesta a fugit.
După ce agenţii de pază au părăsit zona, martorii G.L., F.D.Şt. şi N.B. s-au apropriat de victimă şi au observat că avea urme de sânge în zona capului.
Martora N.B. a oprit o maşină care trecea prin zonă, cu ajutorul căreia victima a fost transportată la domiciliul său.
Întrucât starea sănătăţii victimei s-a agravat, numita N.M. a anunţat salvarea care a transportat-o la Spitalul de Urgenţă Sf. Apostol Andrei Galaţi.
Deşi i s-au acordat îngrijirile medicale necesare, la data de 24 ianuarie 2005, victima M.G. a decedat.
Din raportul de constatare medico – legală cu nr. 39/ C din 21 ianuarie 2005 rezultă că moartea numitului M.G. a fost violentă şi s-a datorat comei consecutive unui traumatism cranio – cerebral grav cu contuzie parietală dreapta, fractură parieto – frontală dreaptă, hematom subdural emisferic stâng operat, dilacerare temporală stângă contuzie cerebrală gravă şi contuzii secundare în trunchi cerebral.
Plagă contuză posterioară dreapta şi echimoza epicraniană parieto – temporo frontală dreapta au putut fi produse prin lovire activă cu corp contondent a victimei aflată la ortostatism de către autor aflat în spitalele acesteia.
La necropsie s-a mai constatat o fractură liniară parieto – occipitală dreapta produsă ulterior celei de mai sus (deoarece se opreşte pe prima fractură), posibil produsă prin căderea victimei, cu impact postero – lateral drept (leziunile de contralovitură sunt dilacerarea temporală stângă şi hematomul subdural acut emisferic stâng, contuziile de pe faţa bazală a loviturilor frontale şi temporale).
Leziunile cranio – cerebrale au avut un caracter tanatogenerator, între acestea şi traumatism existând legătură directă de cauzalitate. Complicaţia septică şi bronhopneumonică se datorează tulburărilor respiratorii date de leziunile cerebrale şi clinostatismul prelungit.
În sângele recoltat la internarea în spital s-a dozat alcool etilic în concentraţie de 0,35gr.%o.
Prin adresa cu nr. S/ 755 din 2 martie 2005, Comisia de Avizare şi Control din cadrul I.M.L. Iaşi a fost de acord cu concluziile raportului medico – legal care au fost apreciate ca fiind ştiinţific elaborate şi bazate pe date medicale.
Instanţa de fond a reţinut că fapta săvârşită întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183C. pen., deoarece inculpatul nu acţionat cu intenţia chiar indirectă, de a ucide, ci cu intenţia de a imobiliza victima, situaţie în care se află în culpă faţă de rezultatul produs şi care mai grav decât cel pe care l-a urmărit.
S-a reţinut că inculpatul poate beneficia de circumstanţă atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., deoarece nu are antecedente penale şi până în prezent a avut o comportare bună în familie, la locul de muncă şi în societate.
În ceea ce priveşte cererea de obligare la plata despăgubirilor civile şi a părţii responsabile civilmete, s-a reţinut că titularul acestei cereri este doar partea civilă şi că inculpatul nu are interes să promoveze o astfel de cerere, deoarece, oricum în final, obligaţia de plată i-ar reveni tot lui.
Împotriva sentinţe penale nr. 472 din 21 octombrie 2005 a Tribunalului Galaţi au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul T.M.M.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Ca motiv de nelegalitate s-a invocat că în condiţiile în care inculpatul a lovit victima cu un baston, obiect apt de a produce moartea lovitura a fost aplicată cu mare intensitate în zona capului, zonă vitală, şi s-a produs un traumatism cranio – cerebral grav cu contuzie parietală dreaptă, fractură parieto – frontală dreapta cu hematom subdural, intenţia inculpatului de a ucide este certă, astfel că fapta săvârşită întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
Ca motiv de netemeinicie s-a invocat că, chiar în situaţia în care se reţine infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, nu se justifică că în favoarea inculpatului să fie reţinută circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. şi că pedeapsa de numai 2 ani închisoare este modică şi nu este de natură să ducă realizarea scopului procesului penal şi la reeducarea inculpatului.
Inculpatul T.M.M. a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate şi netemeinicie invocând următoarele aspecte:
În cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 44 alin. (21) C. pen., deoarece a săvârşit fapta pentru a împiedica pătrunderea fără drept a victimei M.G. şi H. de zgură, loc care este împrejmuit şi delimitat prin semne de marcare.
Pe de altă parte, a susţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 73 lit. a) C. pen., deoarece în momentul în care s-a apropiat de victimă aceasta a încercat să-l lovească, a încercat să se apere, dar atacul său a depăşit limita legitimei apărări şi a stării de necesitate.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a susţinut că fapta sa întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte deoarece nu a acţionat cu intenţia de a o imobiliza, de a o identifica şi de a o preda organelor de poliţie.
A susţinut că poate beneficia de circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., deoarece nu are antecedente penale, are doar 22 de ani, a săvârşit fapta în timp de ce-şi îndeplinea atribuţiile de serviciu, a recunoscut şi regretat fapta săvârşită.
În condiţiile în care a săvârşit fapta în timp ce-şi îndeplinea atribuţiile de serviciu, a susţinut că în mod greşit i s-a respins cererea prin care a solicitat obligarea în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S. la plata despăgubirilor civile.
Analizând sentinţa penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate în instanţă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul T.M.M., dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cu prevăd dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că prima instanţă, pe baza unei analize ample şi judicioase a probelor administrate în cauză, a reţinut în mod corect fapta săvârşită de inculpat cu vinovăţie şi a dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare.
Este cert că inculpatul a acţionat cu intenţia de a imobiliza victima şi nu cu intenţia a o ucide.
Este adevărat că inculpatul a lovit victima cu un baston şi că lovitura a fost aplicată în zona capului însă tot adevărat este că din raportul de constatare medico – legală nr. 39/ C din 25 ianuarie 2005 rezultă că lovitura a fost aplicată în zona parietală posterioară dreapta, victima se afla în ortostatism şi în momentul lovirii inculpatul se afla în spatele victimei.
Acest element confirmă apărarea inculpatului, în sensul că a vrut să lovească victima în spate, însă aceasta s-a ferit şi s-a aplecat, astfel că lovitura a fost aplicată în cap, caz în care lovitura a fost aplicată cu intenţie, iar rezultatul letal, mai grav s-a produs din culpă.
Tot elementele de mai sus dovedesc că lovitura a fost aplicată din lateral, de la dreapta spre stânga şi nu de sus în jos, aşa cum s-ar fi întâmplat în situaţia în care inculpatul ar fi avut intenţia să lovească victima în cap.
În cauză nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 44 alin. (21) C. pen., deoarece inculpatul nu a acţionat pentru a respinge pătrunderea fără drept a victimei prin violenţă, viclenie sau efracţie. Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi chiar din declaraţiile inculpatului, rezultă că victima se afla deja în obiectiv şi că încerca să părăsească zona respectivă. Chiar dacă H. de zgură este un loc marcat şi împrejmuit, aceasta nu are înţelesul de locuinţă în sensul art. 44 alin. (21) C. pen.
Nici dispoziţiile art. 73 lit. a) C. pen., nu sunt aplicabile deoarece, din probele administrate în cauză nu rezultă că victima a avut un comportament care să provoace victimei o puternică tulburare sau emoţie. Chiar inculpatul a reţinut că victima încerca să părăsească zona respectivă şi că el a plecat în urmărirea acesteia şi a lovit-o pe la spate.
Având în vedere modul şi împrejurările concrete în care inculpatul a săvârşit fapta, că inculpatul are doar 22 de ani, are 12 clase, şi-a satisfăcut stagiul militar, era încadrat în muncă, iar din caracterizările depuse la dosar rezultă că în prezent a avut o comportare bună în familie, la locul de muncă şi în societate, în mod corect s-a reţinut că acesta poate beneficia de circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecinţa coborârii pedepsei sub limita minimă specială prevăzută de lege.
S-a constatat că prima instanţă a efectuat şi o judicioasă operaţiune de individualizare a pedepsei şi nu se impune modificării acesteia. Sub acest aspect trebuie avut în vedere că, potrivit art. 1 C. proc. pen., procesul penal are ca scop descurajarea şi pedepsirea persoanelor care au săvârşit infracţiuni şi să contribuie la reeducarea şi la reintegrarea acestora.
Prin comportamentul său, inculpatul a dovedit că este conştient de gravitatea faptei sale, că această faptă a reprezentat un incident nefericit în viaţa sa şi c doreşte să se integreze cât mai repede în societate pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile civile.
S-a constatat însă că hotărârea este nelegală deoarece în mod greşit partea responsabilă civilmente SC S. SRL Galaţi nu a fost obligată în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile.
Potrivit art. 16 alin. (1) C. proc. pen., introducerea în proces a părţii responsabile civilmente se face la cerere sau din oficiu.
Articolele 17 şi 18 C. proc. pen., stabilesc că în situaţia în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate, acţiunea civilă se porneşte şi se exercită din oficiu, iar procurorul este obligat să susţină interesele părţii civile.
În cauză, la momentul judecării cauzei în fond, M.B., fiica victimei, avea doar 2 ani, situaţie în care acţiunea civilă se exercită din oficiu şi instanţa avea obligaţia să introducă partea responsabilă civilmente în procesul penal.
Este de adevărat că partea responsabilă civilmente N.M. nu a solicitat în mod expres introducerea în cauză a părţii responsabile civilmente, însă nici la termenul din 18 mai 2005 şi nici ulterior acesteia nu i s-a adus la cunoştinţă că are dreptul să formuleze o astfel de cerere şi nici care sunt avantajele pe care le are în situaţia în care inculpatul va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile.
Respingerea cererii de obligare a părţii responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile este cu atât mai nejustificată, cât timp iniţial aceasta a fost admisă şi, partea responsabilă civilmente nu a făcut nici o obiecţie cu privire la introducerea sa în cauză şi la o eventuală obligare la plata despăgubirilor.
Este cert că în perioada în care inculpatul se află în stare de arest, despăgubirile civile nu vor putea fi achitate decât de partea responsabilă civilmente.
Un alt motiv de nelegalitate vizează faptul că în mod greşit s-a dispus ca prestaţia lunară stabilită în favoarea minorei M.B. să fie plătită începând cu luna februarie 2005.
În cauză, minora a fost lipsită de întreţinere din partea tatălui său începând cu data de 19 ianuarie 2005, dată de la care tatăl său s-a aflat în comă profundă, astfel că acesta este data de la care curge obligaţia de întreţinere.
Pentru motivele expuse, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, prin Decizia penală nr. 82/ A din 29 martie 2006 a dispus următoarele:
A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul T.M.M., pronunţată în dosarul nr. 584/P/2005 şi în consecinţă:
A desfiinţat în parte, respectiv numai în ce priveşte latura civilă, sentinţa penală nr. 467 din 21 octombrie 2005 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare:
În temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi art. 1000 C. civ., a obligat pe inculpatul T.M.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S. SRL Galaţi la:
- 1.400 lei (RON) cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă N.M.;
- câte 50 lei (RON), cu titlul de contribuţie lunară de întreţinere în favoarea minorei M.B., prin reprezentant legal N.M., cu începere de la data de 19 ianuarie 2005 şi până la majorat, respectiv 14 august 2021.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Conforma art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 24 ianuarie 2005 până la data de 29 martie 2006.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Prin motivele de recurs, parchetul a criticat hotărârile pronunţate în cauză pentru nelegalitate.
Prin primul motiv de recurs se susţine că în mod greşit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., dedusă judecăţii prin actul de inculpare, în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
Parchetul susţine că lovitura aplicată de inculpat cu o tomfă (obiect apt de a produce rezultatul letal) de o mare intensitate şi a vizat capul victime, condiţii care demonstrează că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă de a ucide, el prevăzând rezultatul faptei sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Al doilea motiv de recurs se referă la omisiunea instanţei de apel de a face aplicarea dispoziţiilor art. 191 alin. (3) C. proc. pen., în condiţiile în care prin decizi atacată s-a dispus obligarea inculpatului T.M.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente, SC S. SRL Galaţi la plata despăgubirilor civile către părţile civile.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., referitor la greşita încadrare juridică dată faptei, şi în respectiv, art. 3859 pct. 171C. proc. pen., referitor la greşita aplicare a legii.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză, sub aspectele menţionate, cât şi prin prisma cazurilor de casare invocate de Parchet, Înalta Curte constată că recursul formulat de parchet este fondat.
Astfel, Înalta Curte constată că în cauză, greşit, s-a reţinut că fapta săvârşită de intimatul inculpat T.M. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte.
După cum rezultă din art. 183 C. pen., infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte constituie o formă agravată a infracţiunii de lovire sau alte violenţe, precum şi o infracţiune de vătămare corporală, elementul circumstanţial care determină calificarea fiind moartea victimei.
Această infracţiune este prin rezultatul ei o formă de omucidere praeterintenţionată: lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârşeşte cu intenţie, iar urmarea mai gravă produsă, moartea victimei, fiindu-i imputabilă făptuitorului pe baza culpei.
Infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., se realizează din punct de vedere obiectiv prin uciderea unei persoane, respectiv prin orice situaţie materială care are ca rezultat moartea unui om.
Din punct de vedere subiectiv, forma de vinovăţie pentru existenţa infracţiunii de omor este intenţia, în ambele modalităţi, adică pe intenţie directă atunci când făptuitorul a prevăzut rezultatul acţiunii sale (moartea victimei) şi a urmărit producerea acestuia, fie intenţie indirectă când făptuitorul a prevăzut rezultatul acţiunii sale şi fără a-l urmări a acceptat totuşi posibilitatea produceri acestuia.
Rezultă că prin latura sa obiectivă, omorul se deosebeşte de loviturile sau vătămările cauzatoare de moarte.
Revenind la cauză, se constată că prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei (soluţie menţinută şi de către instanţa de apel) bazându-se exclusiv pe apărările pe care şi le-a formulat inculpatul şi pe o interpretare greşită a actelor medicale.
Inculpatul a susţinut că, la momentul în care a lovit-o pe victimă, aceasta se afla în căruţă, iar lovitura a fost aplicată din lateral, lovitură care ar fi vizat spatele victimei, dar datorită faptului că victima s-a aplicat, pentru a se feri, lovitura a fost aplicată în cap.
Din concluziile raportului de constatare medico – legală de necropsie rezultă că moartea victimei M.G. a fost violentă şi s-a datorat comei consecutive unui traumatism cranio – cerebral cu plagă contuză parietală posterioară dreapta, fractură parieto – frontală dreapta care au putut fi produse prin lovire activă cu corp contondent a victimei aflată în ortostatism (în picioare) de către o persoană aflată în spatele acestuia.
Concluziile raportului medico - legal confirmă declaraţiile martorilor oculari G.L., F.D.Şt. şi N.B. (care de altfel se coroborează şi cu prima declaraţie dată de inculpat în cauză, imediat după comiterea faptei) referitoare la împrejurarea că victima se afla lângă căruţă, în picioare, fiind evident, în aceste condiţii, că intimatul inculpat, când a aplicat lovitura, nu a vizat spatele victimei, ci zona capului.
Întrucât lovitura aplicată de inculpat a vizat zona capului, apărarea acestuia în sensul că a acţionat în scopul de a o imobiliza pe victimă, apare ca fiind făcută pro causa în vederea diminuării răspunderii penale.
Înalta Curte concluzionează că inculpatul a acţionat cu intenţia indirectă de a ucide, el prevăzând rezultatul faptei sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Intenţia indirectă de a ucide rezultă din lovitura aplicată în zona capului victimei (zonă vitală a corpului omenesc) cu o tomfă din lemn, cu o grosime de aproximativ 2,5 cm (instrument apt de a produce rezultatul letal), precum şi intensitatea mare a acesteia, care a determinat căderea victimei în stare de inconştienţă. De asemenea, intenţia de a ucide rezultă şi din împrejurarea că în momentul loviturii intimatul inculpat se afla în spatele victimei, putând observa cu claritate tona în care urma să lovească cu tomfa respectivă.
În drept, fapta intimatului T.M.M. care, în ziua de 19 ianuarie 2005, a lovit cu un baston din lemn (tomfa) pe victima M.G., în zona capului, provocându-i leziuni care au avut ca urmare decesul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul formulat de parchet va fi admis, se vor casa în parte hotărârile atacate.
Pentru considerentele expuse, vor fi înlăturate dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., referitoare la schimbarea încadrării juridice.
La individualizarea pedepsei care se va aplica intimatului inculpat pentru infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., vor fi avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Altfel, vor fi avute în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, natura acesteia, împrejurările comiterii infracţiunii şi modul de acţionare, care au fost anterior menţionate, urmările social mente periculoase precum şi circumstanţele personale ale inculpatului care este tânăr, nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut săvârşirea faptei, cu precizările făcute în apărarea sa, şi a avut un comportament pozitiv în societate anterior comiterii infracţiunii.
Circumstanţele personale ale inculpatului vor fi reţinute ca circumstanţe atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen., iar pe cale de consecinţă pedeapsa ce se va aplica va fi coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, în condiţiile art. 76 C. pen., la un cuantum care să corespundă scopului educativ şi coercitiv, cum este prevăzut în art. 52 C. pen.
Constatând că şi cel de-al doilea motiv de recurs invocat de parchet este fondat, în temeiul art. 191 alin. (3) C. proc. pen., inculpatul T.M.M., va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat, având în vedere că în cauză inculpatul va fi obligat, în solidar, cu partea responsabilă civilmente şi la plata despăgubirilor civile către părţile civile.
Se va deduce din durata pedepsei care va fi aplicată, durata prevenţiei de la 24 ianuarie 2005 la zi.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva deciziei penale nr. 82/ A din 29 martie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, privind pe inculpatul T.M.M.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 467 din 21 octombrie 2005 a Tribunalului Galaţi în ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptei şi omisiunea aplicării art. 191 alin. (3) C. proc. pen.
Înlătură dispoziţiile art. 334 C. proc. pen.
În baza art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen., condamnă pe inculpatul T.M.M. la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare.
În baza art. 191 alin. (3) C. proc. pen., obligă pe inculpatul T.M.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S. SRL Galaţi, la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 550 lei.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 24 ianuarie 2005 la 13 iulie 2006.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4492/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4511/2006. Penal → |
|---|
