ICCJ. Decizia nr. 4604/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4604/2006
Dosar nr. 10085/1/2006
Şedinţa publică din 19 iulie 2006
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 94 din 22 martie 2006 a Tribunalului Vaslui a fost condamnat inculpatul B.C.C., la pedeapsa închisorii de 10 ani şi 4 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 12 iulie 2995 la zi.
S-a admis, în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă A.O. şi în baza art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să achite părţii civile A.O. suma de 10.200.000 lei ROL (1020 RON), cu titlu de despăgubiri civile.
Instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpatul B.C.C. este căsătorit, are 2 copii minori şi locuieşte în casa părinţilor soţiei din satul Drujeşti împreună cu aceştia, gospodărind împreună.
Casa acestora se învecinează cu imobilul în care locuia victima N.Şt. împreună cu B.M., fiind despărţită de un gard confecţionat din plasă de sârmă, confecţionat de inculpat cu materialele victimei.
De mai mult timp între părţi au apărut conflicte de la acest gard, mai ales când victima se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.
În ziua de 9 iunie 2005, prin jurul orelor 17,00, inculpatul s-a deplasat la marginea satului la un teren proprietatea socrilor săi, F.V. şi I. şi când a revenit acasă, în jurul orelor 18,00, a auzit scandal în curtea locuinţei sale.
Când s-a apropiat a văzut în curte victima N.Şt., care era în stare de ebrietate, înjurându-i şi ameninţându-i pe socrii şi pe soţia sa, B.L.A., care se aflau în faţa casei, spunându-le că-i va deposeda de bunuri.
Inculpatul B.C.C. avea asupra sa un sac cu iarbă şi o coasă, a intrat în curte şi le-a lăsat lângă poartă după care a luat un bici cu coada din sârmă împletită din căruţa socrului său şi s-a dus către victimă, împingând-o spre poartă pentru a o scoate din curte, în drum, cu intenţia de a aplana conflictul.
Apoi inculpatul a legat poarta de acces în curte cu o sârmă, însă la scurt timp victima a revenit încercând să intre din nou în curte, împingându-se în poartă şi adresând din nou cuvinte jignitoare şi ameninţări la adresa familiei inculpatului.
Apoi când victima trecea pe drum spre casa martorului B.I., aflată la câţiva metri distanţă, inculpatul B.C.C. a luat dintr-o grămadă de lemne o bucată de arac din salcâm şi s-a dus după victimă, aplicându-i mai multe lovituri cu băţul în zona capului şi peste corp, când victima era în drumul sătesc.
Inculpatul B.C.C. s-a retras apoi în ograda sa şi a blocat poarta de acces cu un lemn.
Victima N.Şt. a revenit la poarta inculpatului apoi a plecat spre casa sa, căzând în drum în faţa porţii. De acolo a fost luată de concubina sa B.M., aceasta aflând astfel de la victimă că a fost lovită cu un lemn în zona capului, de către inculpat şi prezenta urme vizibile de sânge în zona capului şi pe haine.
Inculpatul B.C.C. a aruncat aracul la grămada de lemne din curte, iar seara l-a pus pe foc.
Din probele administrate rezultă fără dubiu că victima a fost lovită cu un băţ, obiect capabil să producă leziuni craniene severe ce au avut ca urmare moartea victimei.
Victima a fost transportată apoi cu ambulanţa la Spitalul municipiului Bârlad iar apoi, în regim de urgenţă, la Spitalul de Neurochirurgie nr. 3 Iaşi, unde a decedat imediat după miezul nopţii, în ziua de 10 iunie 2005.
Din raportul de necropsie rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat comei cerebrale traumatice consecinţa contuziei cerebrale difuze, contuziei de trunchi cerebral, hemoragiei subarahnoidiene, hematomului subdural masiv şi a hematomului intracerebral, produsă în cadrul unui traumatism cranio-cerebral acut deschis, cu fractură de calotă craniană iradiat la baza craniului.
Se concluzionează în expertiză că aspectul şi topografia leziunilor pledează pentru posibilitatea producerii lor prin loviri active, repetate, cu corp contondent.
Obiectul contondent folosit de inculpat la săvârşirea faptei a fost apt să producă o vătămare, fiind un obiect dur, faţă de zona vitală vizată, capul, şi aplicarea repetată a loviturilor, vătămarea având ca urmare moartea victimei.
Fiind interogat inculpatul B.C.C. recunoaşte şi regretă săvârşirea faptei arătând că a comis-o în legitimă apărare.
Fiind expertizat psihiatric în cadrul Comisiei de specialitate din cadrul Spitalului medico-legal Vaslui prin raportul de expertiză nr. 50/ PA din 14 iulie 2005 se concluzionează că inculpatul B.C.C. prezintă o tulburare de personalitate anxioasă evitantă, stare depresivă reactivă situţională şi a comis fapta pentru care este cercetat cu discernământ.
Din probele administrate rezultă că inculpatul s-a aflat într-o stare de tulburare în momentul săvârşirii faptei, tulburare pricinuită de comportamentul victimei anterior lovirii precum şi după vătămarea produsă, fapt ce a avut ca rezultat o atitudine violentă bazată pe faptul că membrii familiei acestuia au fost agresaţi verbal, chiar în curtea acestora, aspecte sesizate de inculpat la sosirea acasă şi ulterior, pe parcursul derulării conflictului.
Nu sunt aplicabile în cauză prevederile art. 44 alin. (21) şi nici ale art. 44 alin. (3) C. pen., întrucât inculpatul a lovit victima cu aracul, după ce acesta plecase din curtea casei sale, urmărind-o în drumul public, lovind-o într-o zonă vitală, capul, în mod repetat şi cu intensitate, iar obiectul era capabil să producă o vătămare, care a avut ca urmare moartea victimei.
De asemenea, există disproporţie vădită între atac, respectiv insultele verbale adresate de victimă inculpatului în curtea casei acestora şi în drumul sătesc şi aşa-zisa apărare a inculpatului B.C.C. care a lovit victima după ce aceasta fusese îndepărtată din curte şi plecase într-o altă direcţie, inculpatul a urmărit victima pentru a o lovi.
În drept, fapta inculpatului B.C.C. de a lovi victima N.Şt. în mod repetat, cu un băţ de salcâm, în zona capului şi peste corp, cauzându-i leziuni traumatice severe, evidenţiate în raportul de necropsie şi care au dus la decesul acesteia întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere în cadrul criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social ridicat al faptei comise, modalitatea concretă a săvârşirii faptei, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului care este infractor primar, a recunoscut faptele şi le regretă şi este de acord cu repararea prejudiciului proporţional gradului său de vinovăţie şi a comis fapta în stare de provocare, împrejurări ce constituie circumstanţe atenuante prevăzute de art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi efectele acestora, prevăzute de art. 76 lit. a) C. pen.
La termenul de judecată din 16 noiembrie 2005 fiica victimei A.A. prezentă în instanţă precizează că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1530 RON daune materiale reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de înmormântarea victimei.
C.A.S. Iaşi s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 987,2 RON, actualizată la data executării reprezentând cheltuieli ocazionate de asistenţa medicală acordată victimei N.Şt. internată în Spitalul Clinic de Urgenţă Sfânta Treime Iaşi.
C.A.S. Vaslui s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 756,67 RON, actualizată la data executării, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport efectuate cu ocazia deplasării victimei N.Şt. cu ambulanţa la Spitalul de Adulţi Bârlad şi Spitalul de Neurochirurgie nr. 3 Iaşi.
Având în vedere circumstanţa atenuantă a scuzei provocării reţinută în favoarea inculpatului B.C.C. instanţa a apreciat că prin fapta sa inculpatul a avut o contribuţie de 2/3 la producerea prejudiciului, motiv pentru care a admis în parte acţiunea părţii civile A.O.
În termen legal inculpatul B.C.C. a apelat sentinţa penală sus-menţionată, solicitând achitarea, invocând legitima apărare, dispoziţiile art. 441 C. pen., faptul că victima a venit de mai multe ori la domiciliul său, ameninţându-l, iar când inculpatul a legat poarta, victima a încercat din nou să intre în curte şi atunci inculpatul i-a aplicat o lovitură cu un băţ pentru a-l îndepărta.
Inculpatul mai invocă faptul că victima era o persoană violentă, faptul că el are anumite suferinţe psihice şi în momentul respectiv a intrat în panică şi a lovit-o pe partea vătămată.
Prin Decizia penală nr. 160 din 30 mai 2006, Curtea de Apel Iaşi a respins apelul declarat de inculpat, constatând criticile nefondate.
Astfel atitudinea victimei de a agresa verbal familia inculpatului şi de a se deplasa la domiciliul acesteia au fost reţinute şi evaluate corespunzător ca circumstanţe ale provocării.
Circumstanţa legitimei apărări nu s-a conturat în nici un moment al conflictului. Pentru a exista o legitimă apărare, trebuie ca asupra inculpatului sau familiei acestuia să fie exercitat un atac material, direct, imediat şi injust, ori acest fapt nu a existat nici un moment.
Atitudinea necorespunzătoare verbală a victimei nu poate fi asimilată unui atac material. De asemenea, atitudinea şi modalitatea în care a acţionat inculpatul, care s-a înarmat cu acel băţ, a urmărit victima pe un drum public şi i-a aplicat cu intensitate lovituri violente şi dese în zona capului şi a corpului, profitând şi de neputinţa acesteia de a se apăra nu reprezintă aspecte care să contureze o legitimă apărare ci, o intenţie vădit a inculpatului de a lovi violent victima.
Starea de boală psihică a inculpatului nu a condus la existenţa vreunui element de legitimă apărare, întrucât inculpatul a săvârşit fapta cu discernământ (conform expertizei psihiatrice), iar modalitatea în care a acţionat, atât în urmărirea victimei, cât şi în loviturile aplicate nu pot să-l disculpe pe acesta.
Chiar dacă intenţia inculpatului nu a fost directă de a omorî victima, modalităţile în care şi-a desfăşurat actele materiale, obiectul material folosit au conturat clar faptul că putea şi trebuia să prevadă rezultatul produs.
Împotriva deciziei penale nr. 160 din 30 mai 2006 a Curţii de Apel Iaşi, în termen legal a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
O primă critică vizează împrejurarea că în mod greşit s-a dispus condamnarea sa pentru infracţiunea de omor calificat întrucât a comis fapta în legitimă apărare, fiind incidente dispoziţiile art. 44 alin. (21) C. pen., victima agresându-l anterior, exercitând violenţe şi asupra familiei sale.
A doua critică priveşte greşita încadrare juridică a faptei, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte întrucât nu a acţionat cu intenţia de a ucide, ci pentru a îndepărta victima din locuinţa sa.
Inculpatul mai critică hotărârea recurată şi sub aspectul individualizării pedepsei pe care o consideră prea aspră în raport cu datele care circumstanţiază persoana sa şi cu împrejurările în care a săvârşit fapta.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14, 17 şi 18 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Referitor la prima critică formulată de inculpat instanţele au reţinut corect în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
În fapt, în seara zilei de 9 iunie 2005, inculpatul a lovit-o pe victima N.Şt. în mod repetat cu un băţ în zona capului şi peste corp, cauzându-i leziuni traumatice severe, ce au condus la decesul acesteia.
În favoarea inculpatului a fost reţinută circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., acesta aflându-se într-o stare de tulburare pricinuită de atitudinea victimei, care a proferat injurii şi ameninţări la adresa familiei inculpatului.
Dispoziţiile art. 44 alin. (21) C. pen., nu sunt aplicabile în speţă pentru a fi în prezenţa legitimei apărări.
Potrivit dispoziţiilor legale invocate se prezumă că este în legitimă apărare, şi acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea.
Din modalitatea în care s-au derulat faptele nu rezultă că inculpatul a acţionat pentru a împiedica pătrunderea victimei în curte în vreuna din modalităţile prevăzute de art. 44 alin. (21) C. pen.
Astfel, victima, care se afla în curtea inculpatului, adresând injurii şi ameninţări familiei acestuia, a fost împinsă de inculpat spre poartă, însă după ce a ieşit a revenit la poartă adresând din nou ameninţări.
Victima nu a reuşit să pătrundă în curte şi, în timp ce se deplasa pe drum spre casa martorului B.I. aflată la câţiva metri distanţă a fost ajunsă din urmă de inculpat şi lovită de către acesta.
Inculpatul a lovit-o pe victimă după ce încercarea acesteia de a pătrunde în curte eşuase şi fără ca victima să exercite un atac de natura celui la care se referă art. 44 alin. (2) C. pen.
Nefiind îndeplinite cerinţele art. 44 alin. (2) C. pen., cu privire la atac, nu suntem în prezenţa legitimei apărări şi deci nici a excesului justificat, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 44 alin. (3) C. pen.
Cea de a doua critică este, de asemenea, nefondată.
Inculpatul a susţinut că fapta sa constituie infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât nu a avut intenţia să omoare victima.
Infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., este o infracţiune praeterintenţionată, întrucât inculpatul acţionează cu intenţie în ceea ce priveşte lovirea victimei şi este în culpă în raport cu rezultatul mai grav care se produce, moartea acesteia.
Din modalitatea în care a acţionat inculpatul, lovirea victimei cu intensitate în zone vitale, cu un obiect contondent, provocându-i leziuni grave ce au condus la deces, rezultă că acesta a avut reprezentarea rezultatului letal al acţiunii sale, acceptând posibilitatea producerii lui.
Ultimul motiv de recurs referitor la greşita individualizare a pedepsei este nefondat, nefiind incidente dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, împrejurările săvârşirii acesteia, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine procesuală sinceră, a săvârşit fapta în stare de provocare, este căsătorit şi are în întreţinere doi copii minori.
În favoarea inculpatului au fost reţinute circumstanţe atenuante, iar pedeapsa coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, astfel că o nouă reducere a acesteia nu se impune.
În raport cu cele expuse, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 38516 raportat la art. 381 C. proc. pen., se va deduce prevenţia de la 12 iulie 2005 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.C. împotriva deciziei penale nr. 160 din 30 mai 2006 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 12 iulie 2005 la 19 iulie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei noi cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei noi, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iulie 2006.â
| ← ICCJ. Decizia nr. 4511/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4679/2006. Penal → |
|---|
