ICCJ. Decizia nr. 4609/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4609/2006
Dosar nr. 47540/3/2005
Şedinţa publică din 19 iulie 2006
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 531 din 28 aprilie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptelor formulată de reprezentantul Ministerului Public.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 lit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.M., la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen., şi la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost computată prevenţia de la 2 februarie 2005 la zi, menţinându-se starea de arest.
S-a constatat că în timpul expertizării a fost consumată cantitatea de 0,1 gr. heroină în amestec cu cofeină şi griseofulvin.
S-a dispus restituirea către inculpat a sumei de 4.740.000 lei vechi.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Tribunalul a reţinut, în esenţă, că la data de 1 februarie 2005, inculpatul a vândut martorului denunţător B.G. 5 doze de heroină în amestec cu cofeină şi griseofulvin cu preţul de 1.150.000 lei.
Sub aspectul vânzării cofeinei, substanţă toxică interzisă a fi deţinută, s-a reţinut nevinovăţia inculpatului, care nu a cunoscut existenţa amestecului cu heroina.
Prin Decizia penală nr. 437/ A din 29 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei menţionate.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)).
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Înalta Curte constată că instanţele au individualizat corect pedeapsa având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, prin reţinerea circumstanţelor atenuante, instanţele au avut în vedere comportarea sinceră a inculpatului în cursul procesului, reducând pedeapsa sub minimul special al pedepsei prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Totodată, au ţinut seama şi de împrejurările care agravează răspunderea penală, respectiv de starea de recidivă postcondamnatorie în care a fost comisă fapta, precum şi de gravitatea faptei.
Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că pedeapsa principală de 8 ani închisoare corespunde criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), recursul fiind nefondat.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 2 februarie 2005 la zi, va fi scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei noi, din care suma de 100 lei noi, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 437/ A din 29 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 2 februarie 2005 la 19 iulie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei noi cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei noi, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4602/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4613/2006. Penal. Cerere de contopire a... → |
|---|
