ICCJ. Decizia nr. 4683/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4683/2006
Dosar nr. 10138/1/2006
Şedinţa publică din 2 august 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Braşov prin sentinţa penală nr. 152/ S din 15 martie 2006, a dispus, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., şi art. 76 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului C.C., la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 240 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat, la o pedeapsă de 5 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uzurpare de calităţi oficiale.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse au fost contopite, aplicându-i-se inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare.
Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului V.A.I., la o pedeapsă de 4 ani şi 4 luni închisoare, precum şi a inculpatului H.F., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 71 C. pen., celor trei inculpaţi le-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a acestora.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedepsele aplicate a fost dedusă reţinerea şi arestarea preventivă de la 24 noiembrie 2005 la zi.
S-a constat că partea vătămată D.C.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., de la fiecare inculpat a fost confiscată suma de 776.666 lei ROL.
În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile celor trei apărători din oficiu au fost incluse în cheltuielile judiciare avansate de stat, dispunându-se alocarea din fondurile Ministerului de Justiţie (10 lei RON fiecare, onorariu).
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească suma de 500 lei RON cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în data de 24 noiembrie 2005, partea vătămată D.C.D. s-a deplasat în Gara Braşov (aici a consumat băutură, fiind servit de martora B.V.) şi, în continuare, a ieşit la primul peron al staţiei C.F.R. cu intenţia de a merge în cartierul Tractorul. Înainte de a ajunge în gară, partea vătămată a schimbat la o casă de schimb valutar suma de 100 Euro, obţinând 362 lei RON.
Partea vătămată a fost observată pe peronul gării de către inculpaţii C.C. şi V.A.I., acestea luând hotărârea de a o urmări pe partea vătămată, pentru a-i sustrage bani. După ce au plecat în urmărirea părţii vătămate, l-au întâlnit şi pe inculpatul H.F., pe care l-au chemat şi i-au comunicat în acelaşi timp scopul pentru care o urmăresc pe partea vătămată („să o facem la bani").
După ce partea vătămată a ajuns la capătul peronului, în faţă i-a apărut inculpatul C.C. care a spus că este poliţist, fluturându-i prin faţă un portofel cu o stemă, solicitându-i părţii vătămate să scoată tot ce are prin buzunare. Partea vătămată încercând să se împotrivească, a fost ţinută în braţe de către inculpaţii V.A.I. şi H.F. (acesta din urmă a ţinut-o de mână pe partea vătămată pentru scurt timp, dar a continuat să stea la o distanţă de aproximativ 2 metri).
Inculpatul C.C. i-a luat părţii vătămate un pachet de ţigări, în timp ce inculpatul V.A.I. i-a luat din buzunar părţii vătămate suma de 240 lei RON.
Partea vătămată a protestat, a solicitat să meargă la poliţie pentru a se convinge că C.C. era poliţist, însă în aceste împrejurări toţi cei trei inculpaţi au părăsit locul faptei, în apropierea gării au împărţit în mod egal suma sustrasă (240 lei RON) iar ţigările le-au fumat împreună. Partea vătămată a sesizat organele de poliţie, iar cei trei inculpaţi au fost depistaţi, partea vătămată recuperându-şi din valoarea întregului prejudiciul suma de 7 lei RON (în acest sens procesul-verbal de predare-primire de la fila 67 din dosarul de urmărire penală), rămânând aşadar un prejudiciu de 2.330.000 lei ROL.
S-a reţinut că probele administrate în cauză dovedesc cu certitudine săvârşirea infracţiunii de tâlhărie de către cei trei inculpaţi, dar şi pe cea de uzurpare de calităţi oficiale de către inculpatul C.C. Inculpaţii C.C. şi V.A.I. au recunoscut fără rezerve comiterea faptei de tâlhărie, iar declaraţiile lor se coroborează, în sensul art. 69 C. proc. pen. cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
S-a apreciat că nu poate fi primită apărarea formulată de inculpatul C.C. în sensul că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 240 C. pen., lipsind latura subiectivă, deoarece acest inculpat s-a prezentat drept poliţist, a arătat un portofel ce avea o stemă şi a efectuat o percheziţie în aşa-zisa calitate de poliţist. Inculpatul C.C. a operat cu intenţie atât în ceea ce priveşte folosirea calităţii de poliţist, dar şi referitor la efectuarea percheziţiei corporale; împrejurarea că inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie cerută de art. 240 C. pen., rezultă şi din folosirea respectivului portofel cu respectiva emblemă; chiar dacă partea vătămată nu a reuşit să observe şi să analizeze amănunţit respectivul portofel, ce i-a fost fluturat prin faţă, aceasta nu înlătură condiţiile constitutive ale infracţiunii de uzurpare de calităţi oficiale, deoarece actele cu caracter oficial producătoare de consecinţe juridice pot fi îndeplinite şi generic şi nu numai cu respectarea tuturor condiţiilor.
De asemenea, s-a reţinut că inculpatul H.F. nu a recunoscut comiterea faptei, deşi probele administrate în cauză au dovedit cu certitudine că şi acest inculpat este coautor la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. În declaraţiile date în faza de urmărire penală, în faţa instanţei, dar şi la momentul arestării preventive, inculpatul V.A.I. a arătat, pe de o parte, că i-a comunicat inculpatului H.F. scopul pentru care o urmăresc pe partea vătămată, iar, pe de altă parte, că inculpatul H.F. a contribuit la imobilizarea părţii vătămate; aceste declaraţii se coroborează cu cele ale părţii vătămare, care a arătat că a fost ţinută de cei trei inculpaţi; şi inculpaţii C.C. şi H.F. au recunoscut că acesta din urmă s-a deplasat spre locul unde se afla partea vătămată. Prin urmare, s-a apreciat că inculpatul H.F. este autor al infracţiunii de tâlhărie pentru că şi-a însuşit propunerea inculpaţilor C.C. şi V.A.I., i-a urmat pe aceştia, a contribuit chiar pentru scurt timp la imobilizarea părţii vătămate şi a primit o treime din bunurile sustrase.
La individualizarea pedepselor au fost reţinute, pe lângă dispoziţiile art. 75 lit. a) C. pen., toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), regimul sancţionator fiind diferit în funcţie de rolul şi contribuţia sa la săvârşirea faptei.
Astfel, pentru inculpatul C.C., au fost reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. (nu are antecedente penale, a recunoscut fapta), pedepsele aplicate fiind sub minimul special, dar în cuantumul cel mai mare deoarece a folosit mijloace frauduloase pentru a sustrage bani de la partea vătămată, a fost printre cei care au luat hotărârea infracţională, alături de inculpatul V.A.I., fiind avute în vedere şi alte circumstanţe personale (fără ocupaţie, fără locuinţă stabilă).
Pentru inculpatul V.A.I. au fost reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) (nu are antecedente penale, a recunoscut fapta), fiind avut în vedere că a fost printre cei care au luat hotărârea infracţională, alături de inculpatul C.C. şi că este fără ocupaţie, necăsătorit, fără locuinţă stabilă.
Pentru inculpatul H.F. a fost reţinută circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) (nu are antecedente penale), fiind avută în vedere contribuţia mai redusă la comiterea faptei, faptul că a mai fost trimis în judecată pentru acelaşi gen de infracţiuni, dar şi faptul că este fără ocupaţie şi nu a recunoscut comiterea faptei.
Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că partea vătămată D.C.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză, deşi nu şi-a recuperat decât 70.000 lei vechi din totalul prejudiciului de 2.400.000 lei; partea vătămată a făcut dovada existenţei unei sume de bani (240 lei RON) mai mare decât cea recunoscută de inculpaţi ca fiind sustrasă (9 lei RON), în acest sens fiind înscrisul de la fila 24 dosar urmărire penală, declaraţia martorului V.I. care a văzut la partea vătămată suma de 100 Euro anterior faptei.
Prejudiciul în cuantum de 2.330.000 lei nefiind recuperat, s-a dispus confiscarea acestei sume de la inculpaţi, în mod egal.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpaţii C.C. şi H.F.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov a criticat sentinţa primei instanţe pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor, solicitând, în cadrul rejudecării, majorarea cuantumului acestora.
În motivarea depusă la dosarul cauzei, se arată că, raportat la valorile sociale apărate de legea penală, prin încălcarea celor care apără integritatea corporală a persoanei, viaţa acesteia, precum şi dreptul de proprietate, inculpaţii au evidenţiat un grad de pericol social extrem de ridicat astfel încât se apreciază că pedepsele nu reflectă gravitatea faptelor.
Reţinerea circumstanţelor atenuante este netemeinică; chiar dacă inculpaţii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, acest aspect nu obligă în mod automat instanţa de judecată a reţine art. 74 lit. a) C. pen., în condiţiile în care are prioritate în analizarea elementelor de individualizare judiciară natura faptei comise, precum şi circumstanţele care agravează răspunderea penală desprinse din starea de fapt.
Faptele penale comise prezintă în mod generic un grad ridicat de pericol social, ceea ce imprimă un caracter grav, raportat şi la faptul că punerea în aplicare a hotărârii infracţionale au participat un număr ridicat de persoane (trei), fapta a fost comisă pe timp de seară, într-un loc retras din zona gării centrale din Braşov, iar modalitatea în care inculpaţii au acţionat denotă gravitatea socială deosebită a infracţiunilor. Inculpaţii au sustras de la partea vătămată toţi banii pe care îi avea asupra sa.
Raportat la atitudinea procesuală manifestată de autorii infracţiunilor, se constată că aceştia au avut poziţii oscilante, prin afirmaţiile lor urmărind exonerarea de răspundere penală a inculpatului H.F., situaţie faţă de care se apreciază că nu sunt incidente dispoziţiile art. 74 lit. c) C. pen., cei trei autori necontribuind pe deplin la aflarea adevărului juridic în cauză.
De asemenea, se arată că nici unul dintre inculpaţi nu are ocupaţie, C.C. şi V.A.I. neavând nici o locuinţă stabilă, iar H.F. nu este la prima confruntare cu legea penală, fiind trimis în judecată şi prin rechizitoriul nr. 335/P/2005 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov pentru săvârşirea altei infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., la data de 7 aprilie2005.
Apelantul inculpat C.C. a solicitat achitarea sa sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 240 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât fapta nu există; această infracţiune nu poate coexista cu cea de tâlhărie; cu privire la aceasta din urmă, a solicitat o pedeapsă într-un cuantum mai redus, fiind la primul contact cu legea penală, având un comportament bun în societate.
Apelantul inculpat H.F. a solicitat reducerea pedepsei aplicate de prima instanţă la a cărei individualizare nu s-a ţinut seama de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta şi de circumstanţele sale personale.
Curtea de Apel Braşov prin Decizia penală nr. 154/ Ap din 22 mai 2006, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi ale inculpaţilor C.C. şi H.F. împotriva sentinţei penale nr. 152/ S din 15 martie 2006 a Tribunalului Braşov.
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus arestarea preventivă de la 15 martie 2006 la zi.
Nemulţumiţi şi de această hotărâre, în termenul legal, au declarat recurs parchetul şi inculpaţii C.C. şi V.A.I.
Prin recursul declarat de parchet, se critică ambele hotărâri (fond şi apel) sub aspectul pedepselor stabilite, ca urmare a reţinerii nejustificate pentru cei trei inculpaţi (din cauza de faţă), a dispoziţiilor art. 74 şi 76 C. pen., respectiv a circumstanţelor atenuante.
Apoi, se solicită a se vedea că, nici sub aspectul gravităţii infracţiunilor comise şi nici faţă de elementele ce caracterizează persoana inculpaţilor, pedepsele stabilite nu sunt corespunzătoare şi se impune a fi reapreciate, prin înlăturarea dispoziţiilor art. 74 şi 76 C. pen.
Recursurile celor doi inculpaţi, C.C. şi V.A.I., nu au fost motivare în scris.
În susţinerea orală, inculpatul C.C. a reluat motivul invocat şi prin apel, respectiv a solicitat reaprecierea probatoriului şi apoi să fie achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 240 C. pen., fiind inexistentă, iar pentru infracţiunea de tâlhărie, să i se reducă pedeapsa.
Inculpatul V.A.I. în susţinerea orală a recursului, a cerut reducerea pedepsei aplicate.
Verificându-se actele şi probele administrate, precum şi hotărârile atacate în raport de criticile aduse de recurenţi, dar şi din oficiu, Curtea, reţine că recursurile declarate de parchet şi de inculpatul C.C. sunt nefondate, iar cel formulat de inculpatul V.A.I. este, inadmisibil.
Astfel, se constată că inculpatul V.A.I. nu a folosit calea apelului deşi era prevăzută de lege şi ca atare, potrivit art. 3851 alin. (45) C. proc. pen., nu poate exercita calea recursului împotriva deciziei dată de instanţa de apel, nefiindu-i permis de la lege.
Aceasta se va reţine cu atât mai mult cu cât, în baza aceluiaşi text sus-menţionat, prin Decizia formulată în apel, situaţia sa juridică nu s-a modificat în nici un fel, faţă de soluţia instanţei de fond.
Ca atare, pentru inculpatul V.A.I. recursul declarat va fi respins, ca inadmisibil.
Trecând la examinarea celorlalte 2 recursuri ale parchetului şi inculpatului C.C., ce vizează individualizarea pedepselor, Curtea reţine că, acestea au fost stabilite judicios prin respectarea cerinţelor şi criteriile prevăzute de art. 52 şi 72 C. pen.
Aşa fiind, sancţiunile stabilite sunt de natură să realizeze prevenţia şi reinserţia socială a făptuitorilor.
Nu se impune deci înlăturarea circumstanţelor atenuante recunoscute, deoarece fiecare inculpat este fără antecedente penale, iar circumstanţele reale în care s-au comis faptele (pe timpul nopţii, în loc public şi acţionând împreună) se regăsesc în încadrarea juridică în formă agravată reţinută, condiţii în care şi sancţionarea este mai aspră, decât pentru infracţiunile săvârşite în formă simplă sau necalificată.
Se mai constată că, nici susţinerea de nevinovăţie a inculpatului C.C. cu privire la infracţiunea de uzurpare de calităţi oficiale şi prevăzută de art. 240 C. pen., nu are temei de fapt, probele cauzei dovedind fără dubiu, comiterea acestei fapte de către recurent.
Aşadar, hotărârea atacată va fi menţinută ca temeinică şi legală iar recursurile respinse, ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 381 şi 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 154/ Ap din 22 mai 2006 a Curţii de Apel Braşov.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul V.A.I. împotriva deciziei penale sus-menţionate.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor C.C., V.A.I. şi H.F., timpul arestării preventive de la 24 noiembrie 2005 la 2 august 2006.
Obligă pe recurenţii inculpaţi C.C. şi V.A.I. să plătească statului sumele de câte 200 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat H.F. în sumă de 100 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4679/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4790/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
