ICCJ. Decizia nr. 4855/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4855/2006
Dosar nr. 10081/1/2006
Şedinţa publică din 23 august 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 622 din 20 septembrie 2005 Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpaţii:
1. R.V.E., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 lit. a), art. 76 şi art. 80 C. pen., la pedeapsa de 12 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 65 alin. (2) C. proc. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) şi e) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive; în baza dispoziţiilor art. 88 alin. (1) C. pen., a dispus deducerea arestării preventive.
2. Z.I.D., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., interzice inculpaţilor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) şi e) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., menţine măsura arestării preventive, iar în baza dispoziţiilor art. 88 alin. (1) C. pen., dispune deducerea din durata pedepsei de executat a perioadei reţinerii şi arestării preventive, respectiv, de la 19 februarie 2005 la zi.
3. Z.A.E., pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, prevăzută şi pedepsită de art. 211 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de o lună închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen., suspendă condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani şi o lună, perioadă ce constituie pentru inculpată termen de încercare, calculat în conformitate cu dispoziţiile art. 82 C. pen.
Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998, 999 şi art. 1000 alin. (2) şi 1003 C. civ., obligă inculpaţii R.V.E. şi Z.I.D. în solidar, ultimul în solidar şi cu părţile responsabile civilmente Z.P. şi Z.F., să plătească părţii civile P.A. suma de 18.800 lei RON, cu titlu de despăgubiri, din care 13.800 RON reprezintă daune materiale şi 5000 RON, daune morale.
Respinge cererea părţii civile P.A. de obligare a inculpatei Z.A.E. la plata daunelor materiale în sumă de 20.000 lei RON şi daunelor morale, în sumă de 50.000 lei RON.
A respins şi cererea părţii civile P.A. de obligare a inculpaţilor R.V.E., Z.I.D. şi Z.A.E., la plata unei prestaţii periodice în cuantum de 300 lei RON.
Inculpaţii au fost obligaţi la cheltuieli judiciare către stat şi anume: R.V.E. la 550 lei RON, Z.I.D., în solidar cu părţile responsabile civilmente Z.P. şi Z.F., la 550 lei RON şi Z.A.E., la 200 lei RON.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:
În ziua de 18 februarie 2005, pe la orele 19,30, victima P.D., în vârstă de 28 de ani, a venit din Iaşi împreună cu fratele său P.G. Până a ajunge în staţia C.F.R. din Andrieşeni, cei doi au consumat băuturi alcoolice. După ce au coborât din tren, P.D., nu a plecat acasă cu fratele său, afirmând că merge la un bar din sat, să bea o bere. În localitate, acest bar este cunoscut de săteni ca „Magazinul lui O.". Aici a consumat băuturi alcoolice până, în jurul orelor 22,00, când s-a închis barul, după care, a plecat la locuinţa lui B.G., unde au consumat împreună vinul şi alte băuturi alcoolice. În jurul orelor 22,00, fiind în stare avansată de ebrietate, P.D. a plecat spre casă împreună cu martorul B.M.C. Cei doi s-au despărţit la intersecţia de lângă locuinţa martorei A.V. Pe drum era în acel moment zăpadă înmuiată şi multă apă.
În aceeaşi seară, în jurul orelor 19,00, inculpaţii R.V.E. şi Z.I. împreună cu inculpatul Z.A. au mers în vizită la martora A.V., mătuşa fraţilor Z. Inculpatul R.V.E. era prieten de multă vreme cu Z.A. La locuinţa martorei menţionate, cei trei au consumat băuturi alcoolice, respectiv, vin şi bere, precum şi o jumătate de litru de rom. Cum, la un moment dat, băuturile alcoolice s-au terminat, inculpaţii Z. şi R.V.E. au mers la magazinul lui O. să mai cumpere. Aici l-au întâlnit pe numitul N.V. cu care se aflau de mai multă vreme în relaţii de duşmănie. L-au aşteptat chiar o vreme afară dar cum acesta a ieşit însoţit de către numiţii B.C. şi P.D., mergând toţi trei, la locuinţa lui B.F., inculpaţii au renunţat, pe moment, la ideea de a-l bate.
Întorşi la locuinţa lui A.V., inculpaţii au continuat să consume din băuturile alcoolice cumpărate, ajungând de acum, în stare avansată de ebrietate. În acest timp un copil al gazdei le-a spus inculpaţilor că în drum se află numitul P.D. şi că acesta este în stare de ebrietate. Pe loc, inculpaţii şi-au amintit că au „ceva de împărţit" şi cu P.D., acesta din urmă jignind-o cu ceva timp în urmă, pe inculpata Z.A., prietena unuia şi sora celuilalt, dintre inculpaţi.
Aşa, s-au hotărât să meargă după dânsul şi să-i aplice o corecţie fizică. Au găsit victima în drum, lângă gardul curţii lui A.V. şi au început amândoi să o lovească cu pumnii şi picioarele, doborând-o în zăpadă şi în apa de la zăpada dezgheţată, ce acoperea în acel moment, drumul. Deşi victima nu era în măsură şi nici nu a opus vreo rezistenţă, cei doi au lovit-o până când acesta nu a mai mişcat. În acest punct, ambii inculpaţi arată, fără echivoc, că, l-am bătut bine, pe P.D.
În acel moment, veniseră în drum şi inculpata Z.A. împreună cu martora A.V. Cele două au intervenit verbal în încercarea de a-i determina pe inculpaţi să înceteze agresiunea asupra victimei, dar fără nici un rezultat. Inculpaţii, după ce au încetat să-l mai lovească pe P.D., au început să-l caute de bunuri pe acesta. Astfel, inculpatul R.V.E. a găsit şi a luat din buzunarul blugilor victimei un telefon mobil marca Simens, iar dintr-un buzunar de la spate al aceloraşi pantaloni a găsit şi a luat de la victimă dintr-o geantă, suma de 770.000 lei în bancnote. La rândul său, inculpatul Z.I. a luat de la victimă dintr-o geantă, pe care acesta o scăpase când începuse să fie lovită de către inculpaţi, un încărcător pentru telefonul mobil, o revistă şi un pachet de ţigări. Atunci, pe loc, inculpatul Z.I. a primit de la inculpatul R.V.E. o bancnotă de 10.000 lei, restul sumei de 670.000 lei a fost dată de către inculpatul R.V.E. prietenei sale, inculpata Z.A., deşi aceasta fusese de faţă şi văzuse când inculpatul luase banii din buzunarul victimei.
Apoi inculpaţii şi învinuita au revenit la A.V. unde au mai consumat băuturi alcoolice, după care s-au culcat.
Victima P.D. a rămas căzută acolo, în drum, în apa de zăpadă, semidezgheţată.
În jurul orelor 0,30, ieşind în curtea sa, martora B.I. aude din drum nişte gemete. Martora menţionată merge în stradă şi aici îl găseşte căzut pe P.D. Nu reuşeşte să-l ridice singură, motiv pentru care merge la locuinţa martorului R.V. şi ajutată de acesta, reuşeşte să-l ridice şi să-l aşeze pe zăpadă. Cei doi îşi dau, însă, seama că aceasta reuşeşte să-l ridice şi să-l aşeze pe zăpadă. Cei doi îşi dau seama, că acesta este decedat, astfel că, anunţă poliţia.
Echipa operativă deplasată la faţa locului a constatat că victima se afla îmbrăcată cu un pulover, un tricou, o pereche de pantaloni tip blugi, iar în picioare avea şosete şi pantofi. În zona capului şi a feţei, cadavrul prezenta multiple excoriaţii şi tumefacţii echimotice. Pe o rază de 8 m s-au găsit haine şi obiecte care au aparţinut victimei.
După efectuarea necropsiei, s-a constatat, că moartea lui P.D. s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecinţa, hipotermiei pe fond de consum etanolic. Leziunile prezentate de către acesta, respectiv excoriaţii, tumefacţii echimotice, plagă transfixiantă, chemosis conjunctival, infiltrate hemoragice epicraniene şi la nivelul buzelor, fractură de piramidă nazală, fracturi costale, nu au avut nici un rol în determinismul morţii şi ar fi necesitat 23-25 de zile îngrijiri medicale, pentru vindecare, în caz de supravieţuire.
În momentul decesului, alcoolemia era de 2,00 gr. o/oo şi alcooluria era de 3,25 gr. o/oo.
De precizat este faptul că telefonul mobil şi încărcătorul sustras au fost găsite de către organele de urmărire penală într-o lustră dintr-o cameră a locuinţei bunicilor inculpatului R.V.E., unde le ascunsese acesta, după comiterea faptei. Suma de 670.000 lei primită de către învinuita Z.A. a fost predată de către aceasta, organelor de urmărire penală. Bancnota de 100.000 lei primită de către Z.I. de la inculpatul R.V.E. a fost găsită în locul indicat de către acesta, respectiv, sub o grindă din grajdul de animale al părinţilor săi.
Audiaţi fiind, toţi inculpaţii au recunoscut comiterea faptei, în împrejurările mai sus descrise, dar inculpaţii R.V.E. şi Z.I.D. nu şi-au asumat rezultatul mai grav, respectiv, moartea victimei, declarând că nu se consideră vinovaţi de această urmare.
Este adevărat că, din modalitatea concretă de comitere a faptei rezultă foarte clar că intenţia inculpaţilor a fost de a tâlhări victima. Această intenţie este dovedită şi de concluziile raportului de constatare medico-legală, ce au fost ulterior avizate de comisia din cadrul IML Iaşi, potrivit cărora leziunile prezentate de către victimă, nu au avut nici un rol în determinismul morţii şi ar fi necesitat 23-25 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, în caz de supravieţuire.
Dar, tot la fel de adevărat, este şi faptul că există un raport de cauzalitate între fapta de tâlhărie şi moartea victimei, raport ce este dovedit pe deplin, de următoarele aspecte:
- deşi, aflată în stare avansată de ebrietate, victima s-a deplasat singură de la locuinţa lui B.G. până în locul unde avea să fie agresată de către cei doi inculpaţi, pe o distanţă de mai bine de 100 m;
- la rândul său, martorul B.M.C. împreună cu care se deplasase P.D. atunci când s-au despărţit, l-a întrebat, expres, dacă poate să meargă singur, iar acesta a confirmat şi a plecat singur pe drumul din faţa casei lui A.V.;
- deşi, nu i-au cauzat victimei leziuni tanato-generatoare, este fără putinţă de tăgadă, faptul că aceste lovituri, coroborate cu starea de ebrietate, au fost de natură să-i anihileze total forţa fizică necesară, pentru a se deplasa sau cere ajutorul;
- victima a fost abandonată de către inculpaţi în apă şi zăpadă, iar în noaptea respectivă, temperatura a fost, sub zero grade Celsius;
- în condiţiile meteorologice arătate şi fiind în imposibilitate de a se deplasa, starea de ebrietate a favorizat, în principal, acţiunea frigului şi moartea, consecutivă refrigerării.
Cei doi inculpaţi nu au prevăzut rezultatul faptelor lor, deşi trebuia şi puteau să-l prevadă, având în vedere, toate elementele circumstanţiale anterior precizate.
Situaţia de fapt, aşa cum a fost reţinută, rezultă din: procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşele fotografice anexe, fotografiile judiciar-operative, cu aspecte privind reconstituirea traseului şi locului unde numiţii R.E. şi Z.I. l-a şi lovit pe numitul P.D., declaraţiile părţii civile P.A., mama victimei, raportul de necropsie şi planşele foto anexă, procesul verbal de recuperare şi declaraţiile martorilor A.V., B.M.C., B.I., R.V., S.M., B.C., C.G.L., N.V., A.L., B.P., toate coroborate cu declaraţiile celor trei inculpaţi, de recunoaştere a comiterii faptelor, date pe tot parcursul procesului penal.
Aşa fiind, instanţa a reţinut vinovăţia inculpaţilor R.V.E. şi Z.I.D. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (în timpul nopţii, într-un loc public, de mai multe persoane împreună, care a avut ca urmare moartea victimei) prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen. şi cu aplicarea art. 99 şi următoarele, doar în ceea ce-l priveşte pe ultimul inculpat, având în vedere că a comis fapta în perioada minoratului.
Inculpaţii, prin apărător, au solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul nereţinerii şi alin. (3), întrucât inculpaţii nu se pot face vinovaţi de moartea victimei.
Inculpatul Z.A.E. a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, prevăzută şi pedepsită de art. 221 C. pen.
La individualizarea judiciară a fiecărei pedepse au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pentru toţi inculpaţii, constatându-se, circumstanţe atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a), cu efectul prevăzut de art. 76 lit. e) C. pen.
Având în vedere că inculpatul R.V.E. a comis fapta de tâlhărie, împreună cu un minor, s-a reţinut în ceea ce-l priveşte pe acesta şi circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen.
S-a aplicat inculpaţilor R.V.E. şi Z.I.D., pedeapsa accesorie constând în art. 71 şi 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
Pentru inculpata Z.A.E. apreciindu-se că reeducarea se poate realiza şi fără privarea de libertate, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în conformitate cu art. 81 şi 82 C. pen. şi i s-a atras atenţia asupra prevederilor art. 83 C. pen.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, având în vedere întregul material probator administrat, s-au constatat următoarele:
În faza cercetării judecătoreşti, partea vătămată P.A., mama victimei s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea tuturor inculpaţilor, la plata:
a) sumei de 200 milioane lei vechi, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare şi cu slujbele de pomeniri;
b) sumei de 500 milioane lei vechi, cu titlu de daune morale şi
c) prestaţii periodice, în cuantum de 3 milioane lei vechi reprezentând suma pe care o primea lunar de la victimă.
În baza dispoziţiilor art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 – art. 999 şi art. 1000 alin. (2) şi art. 1003 C. civ., a obligat pe inculpaţii R.V.E. şi Z.I.D., în solidar, ultimul, în solidar şi cu părţile responsabile civilmente Z.P. şi Z.F., să plătească părţii civile P.A. suma de 18.800 lei RON, cu titlu de despăgubiri, din care 13.800 lei RON reprezentând daune materiale şi 500 lei RON, daune morale.
În baza art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998, 999 C. civ., a respins cererea părţii civile P.A., de obligare a inculpatei Z.A.E. la plata daunelor materiale în sumă de 20.000 RON şi a daunelor morale, în sumă de 50.000 lei RON.
În baza dispoziţiilor art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 – art. 999 C. civ., a respins cererea părţii civile P.A. de obligare a inculpaţilor R.V.E., Z.I.D. şi Z.A.E., la plata unei prestaţii periodice, în cuantum de 300 lei RON lunar.
Inculpaţii şi părţile responsabile civilmente au fost obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
Curtea de Apel Iaşi, secţia pentru minori şi familie, prin Decizia penală nr. 36 din 25 mai 2006, a admis apelurile declarate de inculpaţii R.V.E. şi Z.I.D. şi de partea civilă P.A. împotriva sentinţei penale nr. 622 din 20 septembrie 2005 a Tribunalului Iaşi, sentinţă pe care a desfiinţat-o, în parte, în latură civilă şi
Rejudecând cauza:
A redus cuantumul daunelor materiale la care au fost obligaţi în solidar inculpaţii, inculpatul minor în solidar cu părţile responsabile civilmente, de la 13.800 lei RON, la 1062 lei RON.
A majorat cuantumul daunelor morale acordate părţii civile P.A. de la 5000 lei RON la 10.000 lei RON.
S-au menţinut toate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
S-a luat act de declaraţia inculpatei Z.A.E. de retragere a apelului promovat împotriva aceleiaşi sentinţe.
Împotriva deciziei pronunţată în apel, definitivă numai pentru inculpata Z.A.E., au declarat recursuri partea civilă P.A. şi inculpaţii R.V.E. şi Z.I.D.
Partea civilă P.A., prin mandatar, a criticat hotărârea atacată prin aceea că nu i s-au acordat despăgubiri civile în cuantumul solicitat.
Inculpaţii R.V.E. şi Z.I.D. au criticat hotărârea sub aspectul încadrării juridice a faptei, susţinând că încadrarea juridică a faptelor este aceea constând în infracţiunea de furt calificat, în concurs cu infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.
În şedinţa publică de azi 23 august 2006, în legătură cu recursul declarat de partea civilă P.A., s-a ridicat, din oficiu, de către instanţă, excepţia tardivităţii.
Verificându-se excepţia ridicată, se constată că aceasta este întemeiată.
Aşa cum rezultă din conţinutul deciziei atacate, aceasta a fost prezentă în şedinţa publică din 18 mai 2005, în care au fost dezbătute apelurile şi, ca atare, pentru ca termenul de recurs, curge de la pronunţare şi, nu de la comunicare.
Aceasta înseamnă că partea civilă respectivă putea declara recursul până la 29 mai 2005, inclusiv, lucru pe care nu l-a făcut, înregistrându-şi recursul mult după acest termen, la 22 iunie 2005.
În atare situaţie, Curtea va trebui să privească recursul părţii civile P.A., ca tardiv şi să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., admiţând astfel, implicit excepţia tardivităţii, ridicată din oficiu.
În ce privesc recursurile declarate de inculpaţi, urmează a se vedea că acestea nu sunt fondate.
Fapta inculpaţilor se încadrează în infracţiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei. Textul de lege nu cere pentru realizarea conţinutului constitutiv al infracţiunii, preexistentă scopului violenţei, în momentul deposedării, ci violenţa, ca mijloc, prin care se realizează sustragerea sau păstrarea bunului sustras.
Aşa fiind, este îndeplinit conţinutul infracţiunii de tâlhărie, având ca urmare moartea victimei, chiar dacă intenţia sustragerii bunului survine, ulterior, agresiunii.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursurile declarate de inculpaţi ca nefondate şi să le respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a suportării onorariului de avocat pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de partea civilă P.A. împotriva deciziei penale nr. 36/ MF din 25 mai 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia pentru minori şi familie.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii R.V.E. şi Z.I.D. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 19 februarie 2005 la 23 august 2006.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei cu titlu cheltuieli judiciare către stat.
Obligă pe recurentul inculpat R.V.E. să plătească statului suma de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Obligă pe recurentul inculpat Z.I.D. să plătească statului suma de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4820/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4920/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
