ICCJ. Decizia nr. 4920/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4920/2006
Dosar nr. 426/57/2006
Şedinţa publică din 30 august 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 116 din 21 aprilie 2006, pronunţată de Tribunalul Alba, s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul B.N., din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., în infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen. şi în baza acestui text legal a fost condamnat inculpatul B.N. la pedeapsa de 9 ani închisoare.
În baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 331 din 28 noiembrie 2003 a Judecătoriei Sânicolaul Mare, pe care a adăugat-o la pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani şi 3 luni închisoare.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu 29 noiembrie 2005 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
S-a constatat că partea vătămată SC S.U. SRL Alba Iulia nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă M.S. şi în baza art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul B.N. la plata sumei de 2 000 RON cu titlu de despăgubiri civile în favoarea acesteia.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 850 lei, la fond şi urmărire penală, din care 200 lei reprezintă onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 28 noiembrie 2005, inculpatul B.N., care locuia în municipiul Hunedoara, a venit în Alba Iulia şi a vizitat mai multe magazine care comercializau bijuterii.
Astfel, în jurul orei 10,00, inculpatul a intrat în magazinul de bijuterii al SC S.G., unde a provocat un incident, încercând să intre din spaţiul destinat clienţilor în cel din spatele tejghelei, folosit de vânzătoare şi unde se aflau bijuteriile.
Întrucât vânzătoarea, martora M.N., a avut prezenţă de spirit şi curaj, ţinându-l de piept, a reuşit să-l scoată pe inculpat afară din incinta magazinului.
Ulterior, inculpatul B.N. s-a deplasat la restaurantul U.T. situat pe B-dul Revoluţiei din Alba Iulia unde a consumat mâncare şi băuturi alcoolice. În jurul orei 16,00, a părăsit pentru aproximativ 15 minute localul şi s-a deplasat la magazinul de bijuterii SC S.U. SRL, situat pe acelaşi bulevard, solicitându-i părţii vătămate M.S., care vindea în magazin, un lanţ de aur în valoare de 50 grame.
Întrucât i s-a răspuns că magazinul nu avea bijuteria cerută, inculpatul a revenit la restaurantul U.T., a comandat din nou mâncare şi băuturi alcoolice şi înainte de orele 17, 00 a părăsit din nou localul şi a revenit în magazinul SC S.U. SRL.
Aici a aşteptat până au ieşit ceilalţi clienţi şi i-a cerut părţii vătămate M.S. să-i arate un lanţ mai gros din aur.
Partea vătămată a cântărit un lanţ care avea 19,49 gr. şi l-a pus pe tejgheaua din faţa inculpatului, iar la cererea acestuia, i-a arătat o brăţară având acelaşi model.
În momentul în care partea vătămată intenţiona să ia din vitrină încă o brăţară pe care o ceruse inculpatul, acesta i-a aplicat un pumn în faţă, a luat lanţul şi brăţara şi a părăsit în fugă magazinul, dar a scăpat din mână brăţara, aceasta fiind găsită imediat după incident de către martora D.M.
Inculpatul, având asupra sa lanţul de aur sustras, s-a reîntors la restaurantul U.T. unde a făcut o nouă comandă, dar întrucât a refuzat să achite consumaţia a fost anunţată poliţia.
Deşi iniţial inculpatul a fost luat din restaurant de lucrătorii de poliţie, pentru neachitarea notei de plată şi dus la sediu, aici a fost identificat de partea vătămată, care sesizase între timp poliţia cu privire la tâlhăria comisă în magazin.
Urmare a violenţelor exercitate asupra sa, partea vătămată a suferit o fractură piramidală nazală, leziune ce a necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale.
În actul de sesizare al instanţei, fapta inculpatului a fost încadrată în drept în prevederile art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., reţinându-se de către procuror că tâlhăria a fost săvârşită în timpul nopţii şi într-un loc public.
Instanţa a apreciat că fapta inculpatului B.N., aşa cum rezultă din probele administrate, constituie infracţiunea de tâlhărie prevăzută art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., neputându-se reţine şi agravanta comiterii pe timp de noapte, întrucât la ora 16,30 -16,45 la sfârşitul lunii noiembrie nu este întuneric.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în principal achitarea, deoarece nu a săvârşit infracţiunea, iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 193/ A din 22 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, s-a admis apelul inculpatului împotriva sentinţei penale nr. 116 din 21 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Arad.
S-a desfiinţat sentinţa cu privire la latura penală a cauzei şi rejudecând, s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului, de la 9 ani închisoare la 6 ani închisoare.
În baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării executării pedepsei de 3 luni, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 331 din 28 noiembrie 2003 a Judecătoriei Sânicolau Mare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare.
S-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului, s-a dedus din durata pedepsei, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 29 noiembrie 2005 la 22 iunie 2006.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi s-a stabilit că cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită, în baza materialului probator administrat în cauză, dar că pedeapsa aplicată este exagerată, în raport de fapta comisă şi de persoana inculpatului.
Împotriva deciziei instanţei de prim control judiciar, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, invocând cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., reiterând solicitările formulate şi în faţa instanţei de apel, respectiv, în principal achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina sa, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei, prin reducerea cuantumului acesteia.
Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare:
Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată că instanţele au reţinut corect, în baza probatoriului administrat în cauză, vinovăţia inculpatului, în săvârşirea la data de 28 noiembrie 2005 a infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de dispoziţiile art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., asupra părţii vătămate M.S.
În acest sens sunt declaraţiile martorilor R.M., L.M.D., D.M., M.N., declaraţiile părţii vătămate M.S., care l-a recunoscut fără ezitare pe inculpat, procesul verbal încheiat cu ocazia recunoaşterii din grup, planşele foto, raportul medico-legal de constatare a leziunilor suferite de partea vătămată, fotogramele urmelor papilare ale inculpatului ridicate de pe sticla magazinului unde s-a comis fapta, dovada de ridicare de la inculpat a lanţului de aur sustras.
De altfel, deşi iniţial inculpatul a negat că ar fi fost în magazin şi a afirmat că nu a văzut-o pe partea vătămată până când nu a întâlnit-o la poliţie, ulterior, dându-şi seama că există probe ale prezenţei sale în magazin, a revenit arătând că este posibil să fi intrat în acel magazin, susţinând în continuare că nu el a comis fapta.
Cu privire la cererea de reindividualizare a pedepsei aplicate inculpatului, Înalta Curte constată că nu sunt elemente de reapreciere, în sensul solicitat, întrucât inculpatul a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal şi nu este la prima confruntare cu legea penală, fiind condamnat încă din minoritate pentru furt calificat, apoi pentru vătămare corporală şi ulterior pentru fals privind identitatea precum şi în Italia, pentru abuz de încredere, jaf cu mână armată şi alte infracţiuni.
Astfel, pedeapsa stabilită de către instanţa de apel este corect individualizată, fiind respectate criteriile instituite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi este în măsură să asigure atât finalitatea preventivă cât şi cea educativă, prevăzută de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la29 noiembrie 2005 la 30 august 2006.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva deciziei penalenr. 193/ A din 22 iunie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 noiembrie 2005 la 30 august 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4855/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 5084/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
