ICCJ. Decizia nr. 4767/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4767/2006
Dosar nr. 11883/1/2006
Şedinţa publică din 9 august 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 17 iulie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a luat în discuţie legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luată faţă de inculpatul G.D., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen.
Prin încheierea de la aceeaşi dată, 17 iulie 2006, pronunţată în dosarul nr. 5838/3/2006, Curtea de apel a dispus menţinerea măsurii arestării preventive luată faţă de inculpatul G.D.
În motivarea acestei încheieri a arătat că „Analizând temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, Curtea apreciază că acestea se menţin şi în prezent şi impun în continuare privarea de libertate a acesteia având în vedere că din probele administrate în cauză rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârşit fapta pentru care a fost trimis în judecată, fiind deci îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 148 raportat la art. 143 C. proc. pen., precum şi faptul că „sunt întrunite şi celelalte condiţii impuse cumulativ de dispoziţiile art. 148 lit. b) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc este mai mare de 4 ani închisoare, că există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordina publică".
În acelaşi sens, s-a mai arătat că trebuie avut în vedere „natura şi gravitatea faptei reţinută în sarcina inculpatului, modalitatea concretă de săvârşire a acesteia, pericolul social ridicat al faptei comise, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, care este recidivist.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.D., prin care a solicitat a se constata că în cauză, au dispărut temeiurile pentru care s-a luat faţă de el măsura arestării preventive, impunându-se revocarea acesteia şi judecarea sa în stare de libertate.
Recursul declarat de inculpatul G.D. este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată că în mod justificat curtea de apel a apreciat că în cauză nu au dispărut temeiurile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, respectiv, faptul că acesta a săvârşit o faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe în lăsarea sa în libertate, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura şi gravitatea faptei, pericolul social ridicat al acesteia rezultat din modul în care a fost săvârşită, precum şi împrejurarea că acesta are statutul de recidivist.
Diferit se mai constată că între timp, împotriva inculpatului a fost pronunţată, în primă instanţă, o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate care, chiar dacă nu este definitivă, este în măsură să prefigureze faptul că acesta se face vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul G.D. împotriva încheierii din 17 iulie 2006, pronunţată în dosarul nr. 5838/3/2006 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, este nefondat şi a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aflat în culpă procesuală, inculpatul urmează a fi obligat, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de judecata prezentei cereri de atac, astfel cum se va dispune prin dispozitivul prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.D. împotriva încheierii din 17 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 60 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4766/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4776/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
