ICCJ. Decizia nr. 4778/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4778/2006
Dosar nr. 12015/1/2006
Şedinţa publică din 9 august 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 4 iulie 2006, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a luat în discuţie legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, luată faţă de inculpatul H.L. trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., şi de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin încheierea cu nr. 60/ I/A din 4 iulie 2006, pronunţată în dosarul nr. 4012/2005 Curtea de Apel Oradea a menţinut măsura arestării a inculpatului H.L., constatând legalitatea şi temeinicia acesteia.
În motivarea acestei încheieri, instanţa de apel a arătat că procedând la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive luate faţă de inculpat se constată că şi în prezent temeiurile care au determinat luarea acesteia nu au încetat, întrucât nu au intervenit elemente şi împrejurări noi, în speţă fiind îndeplinite cumulativ condiţiile cerute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., inclusiv condiţia pericolului concret pentru ordinea publică, fiind evident că lăsarea sa în libertate, în condiţiile faptelor ce i se impută, ar putea trezi opiniei publice un puternic sentiment de insecuritate socială.
S-a mai făcut precizarea că în cauză luarea şi menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului s-a făcut cu respectarea tuturor prevederilor legale, inclusiv a celor rezultate din reglementările internaţionale, la care România a aderat şi este parte.
Împotriva încheierii pronunţată de Curtea de Apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul H.L., prin care a solicitat, conform memoriului depus la dosar, a se dispune casarea acesteia, revocarea măsurii arestării preventive, întrucât au dispărut temeiurile în baza cărora a fost arestat, judecata putând avea loc şi cu persoana sa în stare de libertate, neexistând nici un indiciu că s-ar putea sustrage de la judecată, ori că ar influenţa în mod negativ desfăşurarea procesului penal.
Recursul declarat de inculpatul H.L. este nefondat.
Din actele şi lucrările de la dosar rezultă că inculpatul H.L. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a două fapte prevăzute de legea penală şi anume una prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 10 ani, iar cealaltă prevăzută de art. 288 C. pen., ambele în condiţiile unor circumstanţe agravante, respectiv art. 75 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar arestarea preventivă s-a dispus avându-se în vedere tocmai aceste aspecte.
De asemenea, mai rezultă că la săvârşirea faptei de trafic de droguri de mare risc au participat mai multe persoane, care au acţionat după un plan bine pus la punct, conspirativ, obiectul material al infracţiunii formându-l cantitatea de 22 kg heroină.
Din cele arătate rezultă în mod evident că în cauză nu au dispărut temeiurile în baza cărora s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, gravitatea faptelor şi pericolul social ridicat al acestora subzistând şi în momentul de faţă.
La toate acestea se mai adaugă şi faptul că, între timp, împotriva inculpatului a fost pronunţată o hotărâre de condamnare, privativă de libertate, care, chiar dacă nu este definitivă, este în măsură să prefigureze vinovăţia acestuia, confirmând în acest fel realitatea învinuirilor aduse.
În consecinţă, pentru cele mai sus arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul H.L. este neîntemeiat, şi a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aflat în culpă procesuală, inculpatul urmează a fi obligat, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de soluţionarea prezentei căi de atac, astfel cum se va dispune prin dispozitivul prezentei încheieri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.L. împotriva încheierii nr. 60/ I/A din 4 iulie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 60 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4776/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4780/2006. Penal → |
|---|
