ICCJ. Decizia nr. 481/2006. Penal
| Comentarii |
|
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE, secţia penală, Decizia nr. 481 din 25 ianuarie 2006
Prin sentinţa penală nr. 1114 din 30 august 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul C.E.M. împotriva sentinţei penale nr. 116/1998 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
S-a reţinut că prin sentinţa sus-menţionată contestatorul a fost condamnat, la trei pedepse de câte un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 293 C. pen.; art. 26 raportat la art. 288 C. pen. şi de art. 291 C. pen., pedepse care au fost constatate graţiate integral şi condiţionat conform art. 1 din Legea nr. 543/2000.
Prin aceeaşi sentinţă contestatorul a mai fost condamnat, la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzute de art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen.
S-a reţinut că, deşi de la momentul pronunţării hotărârii de condamnare, cuantumul prejudiciului considerat consecinţă deosebit de gravă, a fost modificat la 2 miliarde lei, nu se impune reaprecierea cuantumului pedepsei în condiţiile art. 458 raportat la art. 461 lit. d) C. proc. pen., în condiţiile în care prin săvârşirea infracţiunii s-a cauzat o pagubă de 8.000 dolari S.U.A. şi au fost săvârşite mai multe infracţiuni în concurs.
Apelul declarat de condamnat a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 763 din 10 octombrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
S-a reţinut că se impune menţinerea pedepsei de 10 ani închisoare având în vedere că inculpatul a comis mai multe infracţiuni aflate în concurs real şi că este cunoscut cu antecedente penale.
Contestatorul a declarat recurs susţinând că greşit i s-a respins contestaţia şi nu i s-au aplicat dispoziţiile art. 15 C. pen.
Recursul nu este fondat.
În situaţia reglementată de art. 15 C. pen., întrucât pedeapsa aplicată se situează sub minimul special prevăzut de legea nouă, care prevede o pedeapsă mai uşoară, reducerea pedepsei nu este obligatorie ci facultativă.
În speţă, din sentinţa penală nr. 116/1998 rezultă că în anul 1997 inculpatul, folosind acte falsificate şi prezentându-se sub o identitate falsă, a vândut cu act de vânzare/cumpărare autentic, un apartament care era proprietatea altei persoane, cauzând o pagubă de 8000 dolari S.U.A.
Având în vedere fapta concret săvârşită şi consecinţele acesteia, care au lezat nu numai pe cumpărătorii apartamentului ci şi drepturile adevăratului proprietar, împrejurarea că pentru inducerea în eroare s-a uzat de acte, inclusiv de identitate, falsificate, Curtea reţine că justificat s-a apreciat că nu se impune reducerea pedepsei.
Reţinând din analiza cauzei că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 474/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 484/2006. Penal → |
|---|
