ICCJ. Decizia nr. 469/2006. Penal
| Comentarii |
|
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE, secţia penală, Decizia nr. 469 din 25 ianuarie 2006
Prin sentinţa penală nr. 217 din 26 aprilie 2005 a Tribunalului Galaţi a condamnat, printre alţii pe inculpatul P.S., la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 174, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, la data de 3 noiembrie 2002, la locuinţa inculpatului (care trăia în concubinaj cu P.F.) au sosit condamnatul D.I. şi martora S.M., care se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice.
În aceeaşi zi, în jurul orelor 17,00, inculpatul a agresat-o pe martora P.F., iar aceasta pentru a se apăra, a fugit în drum. Acesta a urmărit-o şi în mijlocul drumului, ajungând-o, a continuat să o lovească. În acest moment trecea partea vătămată B.R. cu bicicleta şi care a intervenit să aplaneze conflictul.
Nemulţumit de această intervenţie, inculpatul a continuat să se manifeste violent, înjurând partea vătămată Şt.F., pentru a cere socoteală inculpatului pentru injuriile aduse, a împins poarta de la locuinţa inculpatului, a făcut circa doi paşi în curtea acestuia, luându-l de bluză, fără a-l lovi.
Inculpatul însă, s-a înarmat cu un par, aplicându-i acesteia o lovitură puternică în cap, încât partea vătămată a căzut la pământ inconştientă. Deşi se afla în această stare, inculpatul a continuat să o lovească cu parul peste corp şi cap.
În apărarea acestuia au intervenit martorii B.V. şi C.M., care au luat partea vătămată şi au dus-o acasă în stare gravă, ulterior fiind internată cu diagnosticul traumatism cranio-cerebral. Leziunile au necesitat circa 70-80 zile de îngrijiri medicale, iar ca urmare a intervenţiilor chirurgicale, partea vătămată a rămas cu lipsă de substanţă osoasă craniană, ceea ce constituie infirmitate permanentă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul P.S.
S-a susţinut de către parchet că, faţă de pericolul social al faptei şi gravitatea faptelor comise nu se impunea reţinerea circumstanţelor atenuante.
Inculpatul a solicitat respingerea recursului parchetului, susţinând că partea vătămată a fost lovită de celălalt inculpat, D.I. martor, pentru care se impune anchetarea sa.
Prin Decizia penală nr. 382/ A din 28 septembrie 2005, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul parchetului şi desfiinţând hotărârea instanţei de fond, a înlăturat circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen., majorând pedepsele aplicate inculpatului la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., menţinând celelalte dispoziţii.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.S., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Şi împotriva acestei hotărâri, inculpatul P.S. a formulat recurs, solicitând în principal, achitarea, potrivit dispoziţiilor art. 11 pct. 1 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei, socotită a fi prea severă.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată că instanţele au reţinut în mod corect situaţia de fapt.
Din declaraţiile martorilor S.M. şi C.M. rezultă că inculpatul a lovit, cu o bâtă partea vătămată. De altfel, aceste declaraţii se coroborează şi cu recunoaşterea de către inculpat a infracţiunii pentru care a fost cercetat şi trimis în judecată, motiv pentru care, apărarea acestuia, în sensul că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii este neîntemeiată şi urmează a fi înlăturată ca atare. Sub aspectul individualizării pedepsei, se constată că în raport de gravitatea faptei, pericolul social al acesteia şi nu în ultimul rând, datele ce caracterizează persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, instanţa de control judiciar a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În aceste condiţii, pedeapsa de 6 ani închisoare este de natură a asigura scopul preventiv-educativ şi de inserţie a inculpatului în societate, încât reducerea acesteia nu se justifică.
Pe cale de consecinţă, Curtea, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului;
Au fost văzute şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 457/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 470/2006. Penal → |
|---|
