ICCJ. Decizia nr. 539/2006. Penal
| Comentarii |
|
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE, secţia penală, Decizia nr. 539 din 27 ianuarie 2006
Prin sentinţa penală nr. 126 din 9 martie 2005 a Tribunalului Galaţi, a fost condamnat inculpatul V.N., la pedeapsa principală de 2 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de un an după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile P.A. suma de 10 milioane lei cu titlu de daune morale.
Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
Familiile P. şi V. locuiesc în imobilul situat pe strada Basarabiei din municipiul Galaţi şi datorită acestui fapt, inculpatul V.N., în vârstă de 18 ani, la momentul incidentului, se juca des cu partea vătămată P.A. în vârstă de 6 ani.
În ziua de 17 noiembrie 2003, inculpatul V.N. i-a spus martorului P.I., tatăl părţii vătămate P.A. să-i permită minorului să-l însoţească la imobilul de pe strada Ştiinţei din Galaţi pentru a aprinde becul în curte, întrucât proprietarul nu locuieşte acolo şi l-a rugat să facă acest lucru în fiecare seară. Cunoscând această situaţie, martorul P.I. a fost de acord.
După ce au ajuns la imobilul de pe strada Ştiinţei, inculpatul V.N. a hotărât să întreţină relaţii sexuale anale cu partea vătămată P.A. În acest sens, inculpatul i-a cerut părţii vătămate să se dezbrace. Partea vătămată P.A. nu i-a răspuns, motiv pentru care inculpatul i-a dat bretelele jos şi l-a dezbrăcat de pantaloni şi chiloţi.
Apoi, inculpatul s-a dezbrăcat şi el de pantaloni şi chiloţi, s-a aşezat cu şezutul pe gresie, apoi a prins-o pe partea vătămată cu mâinile şi a aşezat-o cu fundul peste organele lui genitale.
Între timp, constatând că fiul său A. şi inculpatul V.N. întârzie foarte mult, martorul P.I. a plecat după aceştia.
Inculpatul nu a putut să pună în executare hotărârea de a comite infracţiunea de viol, întrucât la un moment dat a auzit poarta scârţâind şi câinele lătrând, semn că intra cineva în curtea casei, astfel încât a fost nevoit să-şi întrerupă activitatea din respectivele motive independente de voinţa lui, şi-a luat geaca, fiind însă surprinşi de către martorul P.I. atât el cât şi partea vătămată dezbrăcaţi.
Ulterior, martorul P.I. i-a povestit soţiei sale, P.C. ce s-a întâmplat, care la rândul ei, a anunţat-o pe mama inculpatului V.N., iar apoi au fost sesizate organele de poliţie.
Din raportul de expertiză medico legală psihiatrică nr. 1271/ E din 18 noiembrie 2003, întocmit de Spitalul Judeţean Sf. Apostol Andrei Galaţi – S.M.L., rezultă că inculpatul V.N. prezintă tendinţă la pedofilie, retard mintal uşor, însă capacitatea de apreciere a gravităţii faptei comise, precum şi a consecinţelor care decurg din faptă este păstrat, discernământul critic asupra faptei fiind păstrat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul V.N. Inculpatul nu şi-a motivat apelul.
S-a prezentat în instanţă la termenul din 30 septembrie 2005 şi a solicitat amânarea judecăţii pentru a-şi angaja apărător, după care nu s-a mai prezentat în instanţă.
Apărătorul desemnat din oficiu a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Ca motiv de nelegalitate a susţinut că încadrarea juridică corectă este cea de corupţie sexuală prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen., deoarece în ceea ce priveşte infracţiunea de viol s-a desistat.
Ca motiv de netemeinicie a susţinut că pedeapsa aplicată este prea mare şi a solicitat reducerea acesteia până la limita minimă de un an.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 73/ A din 28 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.N. împotriva sentinţei penale nr. 126 din 9 martie 2005 a Tribunalului Galaţi.
Inculpatul nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs, reluând motivul invocat în apel, respectiv a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen., şi aplicarea art. 81 C. pen., faţă de pedeapsa ce se va stabili.
Recursul este nefondat.
Examinându-se actele dosarului, hotărârea atacată în raport de criticile aduse, precum şi din oficiu, se reţine că activitatea infracţională efectiv desfăşurată de inculpat a fost temeinic şi legal încadrată din punct de vedere juridic, aşa încât nu se impune schimbarea acesteia.
Astfel, rezultă fără dubiu că, în seara de 17 noiembrie 2003, inculpatul a încercat să întreţină un raport sexual anal cu partea vătămată P.A. în vârstă de 6 ani, profitând tocmai de imposibilitatea obiectivă a victimei de a-şi exprima voinţa.
Aşa fiind, şi cum activitatea infracţională, inculpatul a întrerupt-o (după cum acesta a şi recunoscut) numai prin apariţia martorului P.I. şi nu din proprie voinţă, motiv pentru care nu ne aflăm într-o desistare, condiţii în care, pe deplin justificat şi legal s-a constatat că, fapta acestuia întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de viol prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.
Cum şi la individualizarea pedepsei, instanţele au avut în vedere toate datele ce caracterizează persoana inculpatului inclusiv starea sa de sănătate neuropsihică, pedeapsa stabilită prin recunoaştere şi de circumstanţe atenuante şi prevăzută de art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., sancţiunea penală de 2 ani închisoare, nu apare excesivă deşi gravitatea, deosebită a infracţiunii săvârşite, nu poate fi omisă. În consecinţă, modalitatea de executare, dispusă va fi menţinută, ca de altfel şi hotărârea atacată în integralitatea sa.
Pentru cele analizate, recursul declarat de inculpat, va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Au fost aplicate şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 485/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 542/2006. Penal → |
|---|
