ICCJ. Decizia nr. 470/2006. Penal
| Comentarii |
|
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE, secţia penală, Decizia nr. 470 din 25 ianuarie 2006
Prin sentinţa penală nr. 1 din 12 ianuarie 2005 pronunţată de Tribunalul Călăraşi a fost respinsă cererea inculpatului minor N.C.A. de schimbare a încadrării juridice dată prin rechizitoriu din infracţiunea de tâlhărie în cea de furt calificat.
În consecinţă, conform art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), inculpatul minor N.C.A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 110 C. pen., cu referire la art. 81 alin. (3) şi (4) C. pen. şi art. 82 alin. (3) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani.
În baza art. 1101 alin. (1) C. pen., a fost încredinţată mamei inculpatului, numita N.F., supravegherea acestuia şi conform art. 103 alin. (3) lit. a) C. pen., inculpatul a fost obligat să nu frecventeze nici un bar sau restaurant de pe raza municipiului Călăraşi până la împlinirea vârstei de 18 ani.
S-a făcut aplicarea art. 863 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 864 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 1101 alin. (2) şi (4) C. pen.
S-a lua act că partea vătămată A.I. nu s-a constituit parte civilă.
Instanţa de fond a reţinut, în fapt că, în după-amiaza zilei de 29 octombrie 2004, în jurul orelor 18,00, inculpatul minor se afla în bazarul O. din Călăraşi, căutând piese pentru bicicletă. La un moment dat a observat pe una dintre alei o femeie, respectiv partea vătămată A.I., care ţinea în mână un portofel de culoare bege. Inculpatul s-a hotărât să sustragă portofelul, s-a apropiat de partea vătămată şi luând-o prin surprindere, i-a smuls din mână portofelul în care se afla suma de 370.000 lei, reuşind apoi să se îndepărteze în fugă.
Declarând apel împotriva acestei sentinţe, inculpatul a reiterat solicitarea de a se schimba încadrarea juridică în infracţiunea de furt calificat.
În subsidiar a solicitat să se dispună redozarea pedepsei.
Prin Decizia nr. 221/ A din 24 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, s-a admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale sus-menţionate, s-a desfiinţat, în parte, sentinţa şi rejudecând în fond:
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), în art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), şi în baza acestui text l-a condamnat pe inculpat la un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 861 şi 1101 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, fixând un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.
A pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 863 alin. (1) lit. a) C. pen., în sensul că acesta să se prezinte în prima zi de vineri a fiecărei luni la S.R.S.S. Călăraşi, lit. b) şi d) C. pen. şi art. 864 alin. (2) C. pen.
A dispus comunicarea deciziei către S.R.S.S. Călăraşi.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, în speţă, este cert stabilit că inculpatul s-a apropiat prin surprindere de partea vătămată şi i-a smuls portofelul, fără a-i provoca vreo suferinţă fizică sau psihică. Partea vătămată nu a fost supusă violenţelor ori ameninţărilor şi nici nu a fost adusă în stare de inconştienţă sau în imposibilitatea de a-şi manifesta voinţa.
În aceste condiţii, Curtea a apreciat că activitatea infracţională a inculpatului întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat în condiţiile art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., text în baza căruia i-a aplicat o pedeapsă. Cum inculpatul nu împlinise 16 ani la data comiterii infracţiunii, era elev cu o comportare anterioară bună, Curtea i-a aplicat pedeapsa minimă prevăzută de lege, de un an şi 6 luni închisoare, dând astfel expresie şi principiului prevăzut de art. 372 C. proc. pen., cu aplicarea art. 861 C. pen.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice dată faptei, fiind corectă cea dată prin rechizitoriu şi însuşită de instanţa de fond.
În concret, s-a motivat că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a venit din spatele părţii vătămate şi, prin surprindere, i-a smuls acesteia portofelul pe care îl ţinea în mână, rupând astfel, cu forţa, contactul material pe care partea vătămată îl avea cu bunul, ceea ce reprezintă o violenţă în înţelesul art. 211 C. pen.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este fondat.
În raport de situaţia de fapt reţinută de ambele instanţe pe baza materialului probator administrat în cauză, astfel cum a fost prezentată mai sus, Înalta Curte apreciază că încadrarea juridică corectă este cea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., întrucât smulgerea portofelului din mâna părţii vătămate a fost o acţiune agresivă, o violenţă îndreptată, indirect, asupra părţii vătămate, de natură a înfrânge voinţa acesteia şi a rupe contactul material cu bunul.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul formulat de parchet, va casa Decizia atacată şi va menţine soluţia instanţei de fond, constatând corectă atât încadrarea juridică dată faptei de această instanţă, cât şi individualizarea pedepsei aplicate inculpatului.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
| ← ICCJ. Decizia nr. 469/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 472/2006. Penal → |
|---|
