ICCJ. Decizia nr. 4824/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4824/2006
Dosar nr. 3882/3/2006
Şedinţa publică din 16 august 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 553/ F din 4 mai 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul S.I. la:
- 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen., în sensul că pe durata executării pedepsei inculpatului i-a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa de executat, s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 noiembrie 2005, la zi.
În baza art. 17 alin. (1) şi art. 18 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpat a cantităţii de 94,170 grame heroină în amestec cu cofeină şi griseofulvin.
S-a dispus distrugerea cantităţii de droguri cu păstrarea contraprobelor şi s-a constatat că diferenţa până la 94,960 grame a fost distrusă cu ocazia analizelor de laborator.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 13 milioane lei ROL, cu titlu de cheltuieli judiciare, din car suma de un milion lei ROL, reprezentând onorariul de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
La data de 29 noiembrie 2005, inculpatul S.I. a fost surprins de către organele de poliţie având asupra sa două punguliţe cu droguri (94,96 grame) pe care negociase să le vândă numitului Sandu Constantin (denunţător), contra sumei de 30 milioane lei după ce, în prealabil, a fost organizat un flagrant.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel inculpatul S.I. pe care a criticat-o cu privire la pedeapsa aplicată pe care a considerat-o prea severă, a cărei reducere a solicitat-o prin reaprecierea criteriilor de individualizare, urmând a se avea în vedere faptul că a fost sincer, nu are antecedente penale şi suferă de afecţiuni pulmonare şi hepatice, în care sens se impune a se da o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa.
Prin Decizia penală nr. 492 din 23 iunie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.I. pe care l-a obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, la zi, durata reţinerii şi arestării preventive.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a arătat că sentinţa fondului este legală şi temeinică sub toate aspectele, iar în ce priveşte individualizarea pedepsei s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 72 şi 52 C. pen., la stabilirea cuantumului acesteia avându-se în vedere limitele prevăzute de lege (10-20 ani închisoare), gradul de pericol social al faptei, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală şi persoana inculpatului, reţinând, în concret, cantitatea mare de heroină traficată (cca. 100 gr.) şi starea de pericol creată pentru sănătatea populaţiei, crearea condiţiilor pentru proliferarea consumului de droguri şi dinamica deosebită a acestui gen de infracţiuni.
S-a mai arătat că instanţa fondului a avut în vedere şi persoana inculpatului, în vârstă de 50 de ani, cu o situaţie materială precară, familia dezorganizată, dar şi faptul că până la vârsta respectivă nu a intrat în conflict cu legea penală, a avut un loc de muncă de unde a fost disponibilizat, a avut o bună comportare în comunitatea din care face parte, reţinându-se în favoarea sa circumstanţe atenuante care au condus la stabilirea unei pedepse sub minimul special de 10 ani închisoare.
S-a concluzionat că, faţă de considerentele arătate, nu se impune reducerea pedepsei aplicată de prima instanţă, care a fost corect individualizată.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul prevăzut de lege, recurs inculpatul S.I. pe care a criticat-o pentru acelaşi motiv invocat şi la judecată în calea de atac a apelului şi anume severitatea pedepsei aplicată pe care o apreciază prea mare, solicitând reducerea acesteia prin acordarea unei mai mari eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa de prima instanţă, motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpatul S.I. este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele de fond şi apel au reţinut o situaţie de fapt corectă confirmată de probele administrate în cauză, încadrând fapta comisă în textele de lege corespunzătoare pentru care i-a aplicat inculpatului o pedeapsă just individualizată.
Se constată că în procesul de individualizare a pedepsei instanţele au respectat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cărora le-a dat semnificaţia cuvenită, atât în ce priveşte fapta şi pericolul social al acesteia, cât şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Urmare a acestui mod de a proceda, prima instanţă a apreciat că faţă de toate datele ce ţin de fapta comisă şi persoana inculpatului în cauză se impune aplicarea unei pedepse sub limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator, prin reţinerea în favoarea acestuia de circumstanţe atenuante.
La rândul său, cu o motivare amplă şi convingătoare, instanţa de apel a menţinut hotărârea primei instanţe, căreia sub aspectul criticat, greşita individualizare a pedepsei, nu i se poate imputa nimic.
Întrucât, în urma verificărilor făcute, ca urmare a criticii formulate de inculpat nu se constată existenţa vreunui motiv care să ducă la casarea hotărârilor pronunţate, urmează a se constata că recursul declarat de acesta este nefondat şi a fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 492 din 23 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 noiembrie 2005 la 16 august 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4791/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 4828/2006. Penal → |
|---|
