ICCJ. Decizia nr. 4852/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4852/2006
Dosar nr. 3685/3/2006
Şedinţa publică din 23 august 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 591 din 17 mai 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus condamnarea inculpatului P.A. la 7 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia inculpatului de la 27 decembrie 2005 până la 17 mai 2006.
A luat act că partea vătămată E.G. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă următoarea situaţie:
La data de 27 decembrie 2005 inculpatul a pătruns prin efracţie în locuinţa părţii vătămate, sustrăgând bunuri, iar când a fost surprins de partea vătămată a exercitat asupra acesteia violenţe pentru a-şi asigura scăparea.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşită din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt, arătând că nu a avut decât intenţia de a fura şi nu de a exercita violenţe asupra victimei.
Curtea, examinând actele şi lucrările dosarului cauzei, a constatat că apelul este nefondat, acesta fiind respins ca atare.
Curtea a reţinut că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul, surprins fiind în timp ce încerca să sustragă bunuri din locuinţa părţii vătămate, a exercitat violenţe asupra acesteia cu scopul de a-şi asigura scăparea.
Şi împotriva deciziei pronunţate în apel, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate.
Astfel, recurentul inculpat, prin apărătorul său, a solicitat instanţei că dând o mai largă eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute în cauză, să reducă cuantumul pedepsei aplicate.
Curtea, examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea reţine că din probele administrate în cauză atât în faţa organelor de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de judecată rezultă că starea de fapt a fost corect reţinută, vinovăţia inculpatului fiind pe deplin dovedită.
Curtea reţine că pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată atât în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei cât şi modalitatea de executare, fiind în măsură a răspunde cerinţelor unei individualizări eficiente şi juste raportate la criteriile concrete privind fapta şi persoana făptuitorului, constatându-se că la dozarea pedepsei au fost avute în vedere atât împrejurările în care s-a comis fapta, dar şi date referitoare la persoana inculpatului, care este recidivist, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.
Reţinând că în cauză nu îşi găsesc aplicarea motivele de casare invocate de recurent, sau alte prevederi ale art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul inculpatului, ca nefundat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A. împotriva deciziei penale nr. 491 din 23 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 27 decembrie 2005 la 23 august 2006.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4287/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 5009/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
