ICCJ. Decizia nr. 4854/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4854/2006
Dosar nr. 6956/54/2006
Şedinţa publică din 23 august 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 135 din 4 aprilie 2006 a Tribunalului Gorj, pronunţată în dosarul nr. 3609/P/2005, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul P.R.C.G. din art. 192 alin. (2) C. pen., art. 211 alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., şi art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 33 – art. 34 C. pen., în dispoziţiile art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., şi art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 33 – art. 34 C. pen.; de inculpatul C.I. din dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. pen., art. 211 alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., ambele cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., şi art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi art. 33 – art. 34 C. pen., în dispoziţiile art. 211 alin. (2) lit. a) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., şi art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi art. 33 – art. 34 C. pen., şi de inculpatul S.E.F., din dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. pen., şi art. 211 alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., şi art. 33 – art. 34 C. pen., în dispoziţiile art. 211 alin. (2) lit. a) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.R.C.G. la pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 208 şi 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.
S-au constatat concurente infracţiunile deduse judecăţii cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 4572 din 7 octombrie 2005 şi 741 din 22 februarie 2006 ale Judecătoriei Târgu Jiu.
S-au descontopit pedepsele aplicate prin sentinţele penale nr. 4572/2005 şi 741/2006 ale Judecătoriei Târgu Jiu, în pedepsele componente de 2 ani, 2 ani, 2 ani şi 6 luni, 3 ani, 3 ani, 3 ani închisoare şi s-a menţinut anularea executării pedepsei la locul de muncă dispusă prin prima sentinţă.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă cu pedepsele de 2 ani, 2 ani, 2 ani şi 6 luni, 3 ani, 3 ani şi 3 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 8 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute 9 ani închisoare.
Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul C.I. la 9 ani închisoare.
În baza art. 208 şi 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute 9 ani şi 6 luni închisoare.
Tot prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen., şi art. 99 şi următoarele C. pen., a fost condamnat inculpatul S.E.F. la 2 ani închisoare.
S-au interzis inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
S-au dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive, respectiv durata reţinerilor din 22 iulie 2005 şi 23 iulie 2005 şi arestul preventiv pe perioada 27 iulie 2005 până la 7 octombrie 2005, precum şi durata arestării preventive până la pronunţare privitor la inculpatul P.R.C.G. şi durata arestării preventive începând cu 25 noiembrie 2005, până la pronunţare, referitor la inculpaţii C.I. şi S.E.F.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1000 din 13 martie 2006 a Judecătoriei Târgu Jiu, privind pe inculpatul P.R.C.G. şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Au fost obligaţi în solidar inculpaţii P.R.C.G., C.I. şi S.E.F., acesta din urmă în solidar cu părţile responsabil civilmente, la 1.400 RON despăgubiri civile către partea vătămată C.G. şi la 1.444,86 RON despăgubiri civile către SC V.C. SRL Craiova.
S-a constatat că SC V.C. SRL Craiova şi cumpărătorii de bună-credinţă nu s-au constituit părţi civile.
Au fost obligaţi în solidar inculpaţii P.R.C.G. şi C.I. la 3687;35 RON despăgubiri civile către SC A.Ţ.A. Bucureşti, sucursala Târgu Jiu.
Au fost obligaţi inculpaţii, inculpatul minor S.E.F. în solidar cu părţile responsabile civilmente la câte 800 RON cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariu avocaţi oficiu la urmărirea penală ce s-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Gorj.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut ca situaţie de fapt, că la data de 17 noiembrie 2005, după o înţelegere prealabilă între inculpaţii P.R.C.G., C.I. şi minorul S.E.F. la propunerea acestuia din urmă, s-au deplasat la apartamentul părţii vătămate C.G., situat în Târgu Jiu, cu intenţia de a sustrage bunuri, cunoscând că acesta posedă obiecte din aur, bani şi valută.
Pentru a-şi realiza scopul, cei trei au procurat mai multe perechi de ciorapi de damă de culoare închisă pentru a se masca, o bandă adezivă scotch, pentru a imobiliza victima, un spray paralizant, precum şi mănuşi din piele, pentru a nu lăsa urme la faţa locului.
Conform planului, cei trei inculpaţi şi-au pus pe faţă câte un ciorap, s-au postat de-o parte şi de alta a uşii de la intrare, au activat soneria, iar în momentul în care partea vătămată a deschis, inculpatul C.I. i-a pulverizat în faţă spray paralizant, după care au pătruns prin forţă în apartament.
În vederea sustragerii bunurilor din apartament, inculpaţii au lovit şi imobilizat pe partea vătămată, folosindu-se de un cablu de calculator cu care i-au legat mâinile, precum şi un prosop pe care i l-au pus la gură, reuşind să sustragă din apartament două telefoane mobile, bani şi mai multe bijuterii din aur, cu cuţit de vânătoare şi o giacă din piele, în valoare de 4.000 RON.
Ca urmare a acţiunii de imobilizare şi a loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale.
După părăsirea locului faptei, inculpaţii s-au deplasat cu un taxi la barul N.A., aparţinând mamei inculpatului P.R.C.G., unde au hotărât să valorifice bunurile sustrase.
Inculpatul P.R.C.G. a lăsat cuţitul de vânătoare la barul mamei sale, geaca din piele în locuinţa tatălui său în Turceni, sat Strâmba şi a dat prietenei sale V.E.A. o brăţară şi o pereche de cercei din bijuteriile sustrase de la domiciliul părţii vătămate, bunuri ce au fost ridicate de organele de poliţie şi restituite părţii vătămate.
Inculpatul S.E.F. a dat un lănţişor din aur numitului D.M., care l-a amanetat, bun ce a fost răscumpărat de S.G., reprezentantul legal al minorului şi predat organelor de poliţie, care l-au restituit părţii vătămate.
La 18 noiembrie 2005, inculpaţii însoţiţi de martora V.A., prietena inculpatului minor S.E.F. s-au deplasat cu un taxi condus de C.A. în Craiova unde au amanetat bijuteriile, obţinând suma de 1.100 RON, pe care au împărţit-o în mod egal, după ce au achitat contravaloarea transportului cu taxiul.
Bunurile amanetate au fost ridicate de organele de poliţie şi restituite părţii vătămate.
În noaptea de 01 noiembrie 2005, inculpaţii P.R.C.G. şi C.I. au pătruns prin efracţie în magazinul de produse electronice al SC M.C.S. SRL Târgu Jiu, de unde au sustras un calculator cu accesorii, o imprimantă, 4 aparate DVD şi un sistem audio Home Cinema, bunuri în valoare de 8.777 RON.
Bunurile sustrase au fost transportate de inculpaţi la locuinţa bunicii inculpatului P.R.C.G., de unde au fost vândute cu suma de 1.500 RON numiţilor M.I., M.O. şi O.I.F., fiind ridicate şi predate unităţii păgubite.
Cumpărătorii de bună-credinţă au declarat că nu se constituie părţi civile, iar o parte din bunurile sustrase şi restituite unităţii menţionate au fost deteriorate, astfel că unitatea păgubită a fost despăgubită de SC A.Ţ.A. Bucureşti, sucursala Târgu Jiu, cu suma de 3.687,35 RON, sumă cu care această din urmă unitate s-a constituit parte civilă.
Faptele comise de inculpaţilor P.R.C.G. şi C.I., aşa cum au fost descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. a) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., şi art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu reţinerea dispoziţiilor art. 75 lit. c) C. pen., la fapta de tâlhărie, în ceea ce priveşte pe inculpatul P.R.C.G. a dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în ceea ce priveşte pe inculpatul C.I. a dispoziţiilor art. 33 – art. 34 C. pen., referitor la ambii inculpaţi.
Fapta comisă de inculpatul minor S.E.F. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. a) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.
Faptele reţinute în sarcina inculpatului C.I. au fost comise după executarea pedepsei anterioare, pedeapsă ce constituie primul termen al recidivei, fiind aplicabile dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în loc de art. 37 lit. a) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri inculpaţii P.R.C.G., C.I., S.E.F.
În motivarea apelului declarat de inculpatul P.R.C.G. s-a arătat că inculpatul are o vârstă tânără, nu este recidivist, a avut o conduită procesuală cooperantă, a recunoscut şi regretat fapta comisă, prejudiciul a fost în mare parte recuperat, nu el a iniţiat şi organizat totul, întrucât nici nu o cunoştea pe partea vătămată. Ca urmare s-a solicitat reducerea pedepsei, apreciindu-se că pedeapsa aplicată este mult prea aspră.
În motivarea apelului declarat de inculpatul C.I. s-a arătat că împrejurarea în care a fost săvârşită fapta (gradul său de implicare), precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv, vârsta tânără, atitudinea sinceră şi recuperarea unei părţi din prejudiciu, impun reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
În motivarea apelului declarat de inculpatul S.E.F. s-a arătat că doreşte să îşi continue studiile, două unităţi şcolare şi-au exprimat acceptul de a-l primi pentru continuarea studiilor, familia sa are posibilităţi să-l întreţină, la data săvârşirii faptei era minor, elev în clasa a XI, a recunoscut şi regretat fapta chiar din faza de urmărire penală, cuantumul prejudiciului produs prin săvârşirea infracţiunii a fost redus, referatele de evaluare întocmite în cauză îi sunt favorabile.
Prin urmare s-a solicitat, în principal, reducerea pedepsei aplicate inculpatului sub cuantumul celui aplicat de instanţa de fond.
Prin Decizia penală nr. 49 din 29 iunie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 6956/54/2006 (număr în format vechi 318/MF/2006) au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii S.E.F., P.R.C.G. şi C.I. împotriva sentinţei penale nr. 135 din 4 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 3609/P/2005.
S-a dedus, în continuare, din pedepsele aplicate inculpaţilor durata detenţiei preventive, după cum urmează: pentru inculpatul P.R.C.G. de la 22 iulie 2005 din 23 iulie 2005; de la 27 iulie 2005 din 7 octombrie 2005; de la 22 noiembrie 2005 la zi; pentru inculpaţii C.I. şi S.E.F. de la 25 noiembrie 2005 la zi.
S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor.
Au fost obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare statului, după cum urmează: inculpatul S.E.F., în solidar cu părţile responsabile civilmente la 200 RON, din care 40 RON, onorariu avocat oficiu; inculpatul C.I. la 220 RON, din care 100 RON onorariu avocat oficiu; inculpatul P.R.C.G. la 270 RON, din car 150 RON onorariu avocat oficiu.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a avut în vedere natura infracţiunilor reţinute în sarcina acestora, gradul ridicat de pericol social, modalitatea concretă de săvârşire a acestora, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, dar şi gradul de implicare a fiecăruia dintre inculpaţi, precum şi circumstanţele personale.
Astfel, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.R.C.G. s-a ţinut seama, atât de atitudinea sinceră pe care acesta a avut-o în faţa organelor de urmărire penală, dar şi de existenţa circumstanţei agravante prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., precum şi de faptul că acest inculpat a mai fost condamnat anterior pentru săvârşirea a încă 6 infracţiuni concurente cu cele două ce formează obiectul dosarului de faţă.
Prin urmare aplicarea unei pedepse de 8 ani şi 6 luni, pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea cea mai gravă, aceea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi alin. (21) C. pen., de 6 luni, la care s-a adăugat, urmare a contopirii pedepselor concurente, un spor de 6 luni nu poate fi considerată prea aspră ci just individualizată raportat la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Şi pentru inculpatul C.I., instanţa de fond a realizat, de asemenea, o corectă individualizare a pedepselor, ţinând seama, pe lângă criteriile generale menţionate anterior şi de faptul că acesta nu este la primul conflict cu legea penală, fiind recidivist, dar şi de atitudinea s după săvârşirea infracţiunii, respectiv, aceea de a se fi sustras de la urmărirea penală, pe numele acestuia fiind emis mandat de aducere şi fiind dat în urmărire generală şi în consemn la frontieră, după cum a rezultat din rechizitoriul întocmit în cauză.
Pe de altă parte însă, s-a reţinut atitudinea sa sinceră, faptul că a regretat săvârşirea infracţiunilor, astfel că şi acestuia i s-a aplicat o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege pentru cea mai gravă infracţiune reţinută în sarcina sa la care s-a adăugat un spor de 6 luni.
Referitor la inculpatul S.E.F. s-a constatat că instanţa de fond a avut în vedere starea de minoritate, lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sinceră, reţinând circumstanţe atenuante în cauză şi făcând aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., cu consecinţa coborârii cuantumului pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege.
S-a apreciat totuşi, că în mod corect a fost condamnat acest inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, dat fiind că, deşi minor, acesta a fost cel care a avut iniţiativa săvârşirii infracţiunii de tâlhărie, a propus celorlalţi inculpaţi majori modalitatea concretă de săvârşirea a acesteia, a participat efectiv, alături de majori, la pregătirile prealabile, la exercitarea violenţelor asupra părţii vătămate C.G. şi la sustragerea bunurilor aparţinând acestuia.
Prin urmare s-a apreciat că instanţa de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicate acestui inculpat, măsura aleasă fiind cea mai potrivită, aptă să îndeplinească scopul educativ şi preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., condiţii în care nu poate fi primit ca şi argument hotărâtor, posibilitatea continuării cursurilor şcolare de către acest inculpat.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul P.R.C.G., fără a arăta în scris motivele.
Apărătorul recurentului inculpat în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., apreciind că în cauză pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost corect individualizată, fiind excesiv de aspră, în condiţiile în care inculpatul a avut o conduită sinceră, a acoperit prejudiciul, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi în rejudecare a se acorda o mai largă eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute în sarcina inculpatului.
Concluziile procurorului asupra recursului declarat de inculpat, precum şi poziţia recurentului inculpat din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
În memoriul depus la dosar recurentul inculpat a arătat că la momentul când a fost arestat de anchetatori se afla internat într-o clinică de psihiatrie din Tg. Jiu din cauza tulburărilor psihice, depresiilor nervoase şi mai multor tentative se sinucidere, nespecificându-se că a fost astfel arestat, a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale, dar nu s-a ţinut cont de acest lucru nici la Tribunalul Gorj, nici la Curtea de Apel Craiova, cei doi coinculpaţi au complotat împotriva sa, fiind fugiţi timp de trei zile după arestarea sa, după care s-au predat, se află în refuz de hrană şi nu va ieşi până când nu se vor lua măsuri cu privire la cele relatate.
Examinând recursul declarat de inculpatul P.R.C.G. împotriva deciziei instanţei de apel în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod corect instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar la rândul ei în baza propriului examen în mod judicios şi temeinic motivat a stabilit vinovăţia inculpatului P.R.C.G. în săvârşirea infracţiunilor ce i-au fost reţinute în sarcină, prin schimbarea încadrării juridice, în raport cu situaţia de fapt reţinută.
Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., stabilindu-se că faptele inculpatului P.R.C.G. care în data de 17 noiembrie 2005, după o înţelegere prealabilă împreună cu inculpaţii C.I. şi S.E.F., acesta din urmă fiind minor, de a o deposeda pe partea civilă C.G. aflată în locuinţă, de bunurile arătate, prin violenţă şi folosirea unui spray paralizant pe care l-au pulverizat în faţa părţii vătămate, precum şi aceea din data de 01 noiembrie 2005, care împreună cu inculpatul C.I., de a pătrunde prin efracţie, în timpul nopţii, în magazinul aparţinând SC M.C.S.. SRL Tg. Jiu de unde au sustras bunuri în valoare de 8.777 lei întrunesc, atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunilor de tâlhărie şi furt calificat prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în concurs real.
De asemenea, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont de gradul de pericol social în concret ridicat al faptelor comise agravat de circumstanţele reale ale săvârşirii ei, prin numărul inculpaţilor care au participat la ambele fapte, unul din ei fiind şi minor, într-o locuinţă, au fost mascaţi şi au folosit un spray paralizant, iar pentru cea de-a doua faptă pe lângă numărul de participanţi, pe timpul nopţii şi prin efracţie, cuantumurile prejudiciilor produse, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, care a recunoscut faptele, anterior a mai fost condamnat pentru săvârşirea a încă 6 infracţiuni concurente cu cele din prezenta cauză, dovedind perseverenţă infracţională, este fără ocupaţie.
Cuantumurile pedepselor aplicate inculpatului P.R.C.G. pentru faptele comise au fost orientate către minimurile legale ale infracţiunilor reţinute în sarcină, constatându-se concurenţa faptelor din prezenta cauză cu alte fapte pentru care au fost condamnaţi, descontopindu-se pedepsele aplicate şi recontopindu-se ulterior, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, ce a fost sporită, ca urmare a multitudinii infracţiunilor comise.
Astfel, în mod just s-a apreciat că pedeapsa ce urmează a fi executată de 9 ani închisoare, cu executare prin privare de libertate este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ şi de exemplaritate ale pedepsei, dându-i posibilitatea îndreptării atitudinii faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa viitoare pozitivă.
Înalta Curte nu poate reţine critica recurentului inculpat cu privire la greşita individualizare a pedepsei aplicate, în sensul că este excesiv de aspră, deoarece în cauză au fost apreciate în mod plural criteriile specifice procesului de individualizare judiciară a pedepselor, aşa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Totodată nu pot fi avute în vedere aspectele arătate de recurentul inculpat în memoriul depus, deoarece exced criticii formulate prin apărător şi însuşite privind reindividualizarea pedepsei aplicate.
În raport cu cele arătate, Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică sub toate aspectele.
De asemenea, verificând hotărârea atacată, nu s-a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.R.C.G. împotriva deciziei penale nr. 49 din 29 iunie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia minori şi familie.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii de la 22 iulie 2005 la 23 iulie 2005, arestul preventiv de la 27 iulie 2005 la 7 octombrie 2005 şi timpul reţinerii şi arestări preventive de la 22 noiembrie 2005 la 23 august 2006.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.R.C.G. împotriva deciziei penale nr. 49 din 29 iunie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii de la 22 iulie 2005 la 23 iulie 2005, arestul preventiv de la 27 iulie 2005 la 7 octombrie 2005 şi timpul reţinerii şi arestări preventive de la 22 noiembrie 2005 la 23 august 2006.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4853/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4857/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
