ICCJ. Decizia nr. 4929/2006. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4929/2006
Dosar nr. 2464/36/2006
Şedinţa publică din 30 august 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 225 din 17 mai 2006 a Tribunalului Constanţa, în baza art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată de petentul condamnat C.I.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat condamnatul să plătească 160 RON cheltuieli judiciare statului, din care 40 RON onorariu avocat oficiu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termen legal, apel condamnatul, prin care a solicitat desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi pe fond, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, din motive familiale.
Prin Decizia penală nr. 134/ P din 30 iunie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 2464/36/2006 (număr în format vechi 568/P/2006), în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul penal declarat de condamnatul C.I. împotriva sentinţei penale nr. 225 din 17 mai 2006 a Tribunalului Constanţa în dosarul penal nr. 466/2006.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 100 RON cheltuieli judiciare statului, din care 40 RON onorariu avocat oficiu ce s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Constanţa (av. I.M.).
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a dispus efectuarea unui referat de anchetă socială la locuinţa părinţilor săi şi a constatat că familia condamnatului nu se află într-o situaţie deosebită, care ar atrage consecinţe grave datorită lipsei petentului de la domiciliu.
Mai mult, prezenţa acestuia nu poate contribui la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a membrilor familiei sale.
Situaţia locativă a familiei condamnatului a preexistat arestării sale, astfel încât, nu au fost întrunite cerinţele art. 453 lit. c) C. proc. pen., cu referire la art. 455 C. proc. pen., aşa încât a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei, ca nefondată, şi pe cale de consecinţă, neconstatându-se nulităţi de natură a duce la desfiinţarea sentinţei apelate, instanţa de apel a respins, ca nefondat apelul declarat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat condamnatul la cheltuieli judiciare statului în sumă de 100 RON, din care 40 RON onorariu avocat oficiu.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs condamnatul C.I., fără a arăta în scris motivele.
Apărătorul recurentului condamnat, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei pronunţate în cauză şi pe fond admiterea cererii condamnatului de întrerupere a executării pedepsei, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Concluziile procurorului, precum şi poziţia recurentului condamnat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de recurentul condamnat C.I. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate, ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul condamnatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi motivat instanţa de apel, însuşindu-şi argumentele primei instanţe a considerat, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul C.I., nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Înalta Curte apreciază că în cauză s-a dat eficienţă prevederilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., cu privire la aprecierea probelor, stabilindu-se situaţia familială a condamnatului din concluziile anchetei sociale efectuată în cauză, rezultând că tatăl C.I. este fără loc de muncă, bolnav, mama A.E. este suferindă de TBC şi astmă bronşic, nemaiputându-se deplasa singură, C.M. este necăsătorită, care munceşte ocazional la diferiţi cetăţeni din comună, întreţinând familia, A.L., A.A. nu urmează cursurile nici unei şcoli, C.N. este necăsătorită şi are un minor, C.I., familia locuieşte într-o singură cameră, care este aproape să se dărâme, fără curent electric şi alte utilităţi necesare, o altă sursă de venit putând fi ajutorul social acordat conform Legii nr. 416/2001, dar din lipsa banilor nu este plătit lunar.
Astfel, critica recurentului condamnat nu poate fi avută în vedere, deoarece instanţa de apel a considerat corect că situaţia locativă familială a condamnatului este preexistentă executării pedepsei şi nu se circumscrie împrejurărilor speciale, care ar avea consecinţe grave pentru condamnat şi care ar împiedica executarea pedepsei.
Mai mult durata maximă de 3 luni de zile pentru care se poate acorda întreruperea executării pedepsei nu poate asigura o ameliorare a situaţiei familiale a condamnatului
În raport cu cele arătate, Înalta Curte consideră că în cauză instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale atunci când şi-a însuşit argumentele instanţei de fond, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., nefiind incident cazul de casare invocat, respectiv art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Aşadar, în cauză instanţa de apel a pronunţat o soluţie legală şi temeinică sub toate aspectele, neconstatându-se nici existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 134/ P din 30 iunie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 134/ P din 30 iunie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4895/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 494/2006. Penal → |
|---|
