ICCJ. Decizia nr. 4834/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4834/2006
Dosar nr. 12072/1/2006
Şedinţa publică din 16 august 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă de la 31 iulie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 9995/54/2006 (număr în format vechi 1243/P/2006), s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului N.G., iar termenul de judecat fixat aleatoriu este la data de 29 august 2006, ora 10,00.
Pentru a se pronunţa astfel, curtea de apel, verificând legalitatea şi temeinicia arestării preventive, a constatat că s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor Codului de procedură penală, arestarea fiind de natură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 136 alin. (1), iar alegerea măsurii s-a făcut, ţinându-se seama de pericolul social al infracţiunii şi văzând şi dispoziţiile art. 3001 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul N.G., fără a arăta în scris motivele.
Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi rejudecând în fond, revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea inculpatului în stare de libertate, susţinând că numai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii faţă de inculpat.
Concluziile procurorului, precum şi poziţia recurentului inculpat din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de inculpatul N.G. prin prisma dispoziţiilor art. 3856 cu referire la art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat împotriva încheierii de şedinţă de la 31 iulie 2006 ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin sentinţa penală nr. 113 din 13 iunie 2006 a Tribunalului Olt, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 5820/2005, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul N.G., din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., ca neîntemeiată.
În baza art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., raportat la art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.G., la 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus perioada arestării preventive de la 26 septembrie 2005 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că C.A.S. Olt nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost admisă cererea părţii civile C.A.S. Dolj şi a fost obligat inculpatul la 977,26 RON despăgubiri civile către aceasta, sumă ce va fi reactualizată la data punerii în executare a hotărârii.
A fost admisă, în parte, cererea părţii civile V.I. şi a fost obligat inculpatul la 15.000 RON daune morale către aceasta.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea privind daunele materiale solicitate de partea civilă.
A fost obligat inculpatul la 700 RON cheltuieli judiciare statului, din care 140 RON onorarii avocaţi oficiu, sumă ce va fi avansată către Baroul de Avocaţi Olt din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, că inculpatul N.G. în vârstă de 44 de ani, este născut pe raza comunei Radomireşti, judeţul Olt însă în prezent locuieşte pe raza municipiului Bucureşti, unde îşi are şi reşedinţa.
În urmă cu doi ani, inculpatul şi-a cumpărat o casă pe raza comunei Radomireşti, judeţul Olt, unde şi-a mutat soţia şi cei doi copii proveniţi din căsătorie.
În dimineaţa zilei de 14 august 2005, inculpatul N.G. s-a deplasat din municipiul Bucureşti în comuna Radomireşti, judeţul Olt, pentru a le face o vizită rudelor şi prietenilor săi şi, profitând de această ocazie, a mers la bâlciul anual care se organizează în comuna Radomireşti, deplasându-se în acest scop cu o căruţă trasă de un cal în care i-a luat şi pe soţia sa şi pe copii, precum şi pe nepotul său N.R.
După terminarea bâlciului, inculpatul a plecat spre casă şi, în drum, s-a oprit la barul V. de pe raza satului Poiana, comuna Radomireşti, judeţul Olt. Aici a intrat în bar însoţit de nepotul său N.R., iar soţia şi copii au rămas în căruţă.
În momentul în care a pătruns în bar, inculpatul l-a observat la o masă pe martorul P.F. care era însoţit de concubina sa şi de partea vătămată V.I. şi şi-a amintit de faptul că martorul a avut un conflict cu un nepot de a-l său la discotecă.
În această situaţie, inculpatul N.G. s-a deplasat la masa lui P.F. şi i-a aplicat un pumn în faţă, doborându-l la pardoseaua de ciment a barului. Aici inculpatul a continuat să-l lovească cu picioarele, împrejurare în care, pentru a aplana conflictul produs, a intervenit partea vătămată V.I.
Nemulţumit de intervenţia părţii vătămate, inculpatul a încetat să-l mai agreseze pe P.F. şi l-a lovit cu pumnul pe V.I., doborându-l peste butoaiele cu bere ale barului.
În această poziţie, inculpatul a luat de pe masa din local unde consumaseră berea cele două halbe de bere şi, în mod repetat, l-a lovit pe V.I. cu ele în cap, până când s-au spart, provocându-i multiple leziuni la nivelul capului. Pentru aplanarea conflictului a intervenit martorul E.V.I., proprietara barului, care a luat-o pe partea vătămată şi a introdus-o într-o cameră alăturată, iar pe inculpat l-a cos afară din bar. Apoi inculpatul a revenit în bar, a scos un cuţit din buzunar şi cu acesta i-a ameninţat pe V.I. şi P.F. care tocmai se ascunseseră în camera respectivă, că în cazul în care vor ieşi de acolo îi va omorî, afirmând că a venit de la Bucureşti să facă ordine în comuna Radomireşti, judeţul Olt.
În acea zi, victima V.I. a fost transportată cu salvarea la Spitalul municipal Caracal, judeţul Olt, iar ulterior la secţia neurochirurgie a Spitalului de Urgenţă Craiova, fiind internat cu diagnosticul „traumatism cranio cerebral acut închis. Hemipareză dreaptă. Afazie motorie. Examenele clinice şi paraclinice au confirmat că victima V.I., ca urmare a agresiunii exercitată de către inculpat, a prezentat un hematom extradural situat parietal stânga în volum de 4/5 cm. În aceste împrejurări, victima a fost supusă unei dificile operaţii, efectuându-se craniectomie parieto-occipital stânga, viaţa sa fiind salvată datorită îngrijirilor medicale acordate."
Aşa cum a rezultat din raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 4480/ A.5. din 19 februarie 2006 al I.M.L. Craiova, partea vătămată V.I. a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu şi de corpuri dure, posibil şi prin cădere şi lovire de corpuri dure. A necesitat 70-80 zile îngrijiri medicale, iar leziunile prezentate au pus în primejdie viaţa victimei. Prin acelaşi act medico-legal s-a concluzionat că partea vătămată prezintă o infirmitate fizică permanentă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul N.G., apel ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia penală, la data de 6 iulie 2006.
În conformitate cu art. 3002 C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b.
Totodată art. 160b C. proc. pen., modificat prin acelaşi act normativ arătat stipulează că în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte consideră că în mod corect instanţa de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 148 C. proc. pen., chiar dacă sentinţa pronunţată în cauză nu este definitivă, inculpatul N.G. fiind condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru o infracţiune de o gravitate ridicată.
De asemenea, verificarea menţinerii măsurii arestării preventive a inculpatului N.G. a fost făcută în concordanţă şi cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) ale C.A.D.O.L.F., respectiv arestarea a fost menţinută pe baza condamnării pronunţată de un tribunal competent şi în cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.
Astfel, Înalta Curte consideră că încheierea din 31 iulie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, prin care s-a menţinut arestarea preventivă a apelantului inculpat N.G. este legală şi temeinică.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.G. împotriva încheierii din 31 iulie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 9995/54/2006.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.G. împotriva încheierii din 31 iulie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 9995/54/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 477/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4843/2006. Penal. Extrădare activă (Legea... → |
|---|
