ICCJ. Decizia nr. 4895/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4895/2006
Dosar nr. 12165/1/2006
Şedinţa publică din 23 august 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă de la 27 iulie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1959/46/2006 (număr în format vechi 336/P/2006) s-a dispus amânarea cauzei, la data de 7 septembrie 2006, pentru când se va repeta procedura de citare a părţilor.
S-a menţinut starea de arest a apelanţilor inculpaţi R.A. şi C.C.C.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a constatat că este necesar a se acorda un nou termen de judecată, având în vedere lipsa de procedură cu partea civilă P.A., astfel că a fost amânată cauza, urmând a se repeta procedura de citare a părţilor.
În ceea ce priveşte starea de arest a apelanţilor inculpaţi, curtea de apel a constatat că măsura a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale în materie şi se impune menţinerea ei, întrucât subzistă temeiurile art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina acestora este mai mare de 4 ani închisoare şi există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie apreciat nu numai prin prisma datelor legate de persoana inculpaţilor, ci şi a celor referitoare la modul şi împrejurările în care a fost săvârşită fapta, la gradul ridicat de pericol social concret al acesteia, lăsarea inculpaţilor în libertate fiind de natură să creeze o stare de insecuritate la nivelul comunităţii.
Pe de altă parte s-a constatat că până la acest moment nu a intervenit nici o cauză de încetare a măsurii preventive din cele prevăzute de art. 140 C. proc. pen., sau care să conducă la înlocuirea acesteia în condiţiile art. 139 C. proc. pen., astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpaţilor R.A. şi C.C.C.
Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul R.A., fără a arăta în scris motivele.
Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de şedinţă atacate, iar pe fond revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Concluziile procurorului asupra recursului declarat de inculpat au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de inculpatul R.A. prin prisma dispoziţiilor art. 3856 cu referire la art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat împotriva încheierii de şedinţă de la 27 iulie 2006 ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin sentinţa penală nr. 90 din 14 martie 2006 a Tribunalului Argeş, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1781/P/2005, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul R.A., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen., în sensul că s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 3 iulie 2005 la zi.
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat şi inculpatul C.C.C., la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi art. 74 – art. 76 C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen., în sensul că s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 3 iulie 2005 la zi.
În baza art. 346 C. proc. pen., art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata către partea civilă P.A. a sumei de 13 lei RON despăgubiri civile.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata a câte 350 lei RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care câte 100 lei RON reprezentând onorariu de avocat din oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, că în timp ce partea vătămată P.A. staţiona cu autocamionul în dreptul barierei de pe str. Lânăriei din municipiul Piteşti, fiind însoţit de martora S.L., au apărut cei doi inculpaţi care au spălat oglinda retrovizoare şi parbrizul maşinii, cerându-i bani şoferului pentru serviciul prestat.
Fiind nemulţumiţi de suma primită (10.000 lei ROL), cei doi inculpaţi au ameninţat şi înjurat partea vătămată, iar inculpatul C.C.C. a ameninţat că va sparge parbrizul autocamionului cu o piatră pe care o avea în mână, solicitând părţii vătămate să le dea mai mulţi bani (aspect ce reiese din declaraţia părţii vătămate, declaraţia martorei S.L., declaraţiile inculpaţilor din cursul cercetării judecătoreşti).
Sub imperiul ameninţărilor celor doi inculpaţi, partea vătămată le-a dat acestora suma de 770.000 lei ROL.
După acest moment, partea vătămată a anunţat organele de poliţia, iar cei doi inculpaţi au fost identificaţi în apropierea locului faptei, găsindu-se asupra lor suma de 640.000 lei ROL ce a fost restituită părţii vătămate (conform proceselor-verbale de identificare şi percheziţie corporală şi de restituire a sumei de bani).
Pe parcursul urmăririi penale inculpaţii au negat comiterea faptelor, însă în cursul cercetării judecătoreşti, inculpaţii au revenit asupra declaraţiilor iniţiale, recunoscând săvârşirea faptelor în modalitatea mai sus descrisă, declaraţiile acestora, coroborându-se cu cele ale părţii vătămate şi a martorei S.L.
În drept, instanţa de fond a apreciat că faptele inculpaţilor C.C.C. şi R.A. care împreună prin ameninţare şi în loc public au determinat partea vătămată P.A. să le dea suma de 770.000 lei ROL, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri inculpaţii R.A. şi C.C.C., apeluri ce au fost înregistrate pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia penală sub nr. 1959/46/2006 (număr în format vechi 336/P/2006) la 11 aprilie 2006.
În conformitate cu art. 3002 C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b.
Totodată art. 160b C. proc. pen., modificat prin acelaşi act normativ arătat stipulează că în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte consideră că în mod corect şi temeinic motivat, instanţa de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., chiar dacă sentinţa pronunţată în cauză nu este definitivă, inculpatul R.A. fiind condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru o infracţiune de o gravitate ridicată.
De asemenea, verificarea menţinerii măsurii arestării preventive a inculpatului R.A. a fost făcută în concordanţă şi cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) ale C.A.D.O.L.F., respectiv arestarea a fost menţinută pe baza condamnării pronunţată de un tribunal competent şi în cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.
Astfel, Înalta Curte consideră că încheierea din 27 iulie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1959/46/2006 prin care s-a menţinut arestarea preventivă a apelantului inculpat R.A. este legală şi temeinică.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A. împotriva încheierii de şedinţă din 27 iulie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1959/46/2006.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A. împotriva încheierii de şedinţă din 27 iulie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1959/46/2006.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4843/2006. Penal. Extrădare activă (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 4929/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
