ICCJ. Decizia nr. 4969/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4969/2006
Dosar nr. 12547/1/2006
Şedinţa publică din 30 august 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă de la 22 august 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. 931/112/2005, în baza art. 160b raportat la art. 3002 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului F.V.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel, verificând din oficiu în temeiul art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b C. proc. pen., legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive faţă de inculpatul F.V. a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării nu s-au modificat şi impun în continuare privarea de libertate.
Astfel, inculpatul a fost cercetat şi trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., reţinându-se în sarcina sa că la data de 22 august 2004 i-a aplicat concubinei sale o lovitură de cuţit în regiunea toracică în urma căreia a decedat.
Prin sentinţa penală nr. 116/F/2006 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud inculpatul a fost condamnat, la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen.
Împotriva hotărârii inculpatul a declarat apel, iar la primul termen fixat pentru soluţionarea apelului, în data de 25 iulie 2006, instanţa a verificat măsura arestării preventive, constatând că aceasta este legală şi temeinică, iar împrejurările avute în vedere la luarea acesteia subzistă în continuare şi impun privarea de libertate.
Având în vedere că, de la data de 25 iulie, până în prezent nu s-au ivit aspecte noi care să schimbe temeiurile avute în vedere la luarea şi, apoi, la menţinerea măsurii arestării inculpatului care a fost deja condamnat pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa, iar pericolul pentru ordinea publică s-a menţinut şi în prezent, curtea de apel, în temeiul art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului F.V.
Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul F.V., fără a arăta în scris motivele.
Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi pe fond revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Concluziile procurorului asupra recursului declarat de recurentul inculpat au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de inculpatul F.V. prin prisma dispoziţiilor art. 3856 cu referire la art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat împotriva încheierii de şedinţă de la 22 august 2006 ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
În conformitate cu art. 3002 C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b.
Totodată art. 160b C. proc. pen., modificat prin acelaşi act normativ arătat stipulează că în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte consideră că în mod corect şi temeinic motivat, instanţa de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 143, art. 148, art. 136 alin. ultim C. proc. pen., chiar dacă sentinţa pronunţată în cauză nu este definitivă, inculpatul F.V. fiind condamnat, la o pedeapsă de 15 ani închisoare, pentru o infracţiune de o gravitate foarte ridicată.
De asemenea, verificarea menţinerii măsurii arestării preventive a inculpatului F.V. a fost făcută în concordanţă şi cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) ale C.A.D.O.L.F., respectiv arestarea a fost menţinută pe baza condamnării pronunţată de un tribunal competent şi în cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.
Astfel, Înalta Curte consideră că încheierea din 22 august 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. 931/112/2005, prin care s-a menţinut arestarea preventivă a apelantului inculpat F.V. este legală şi temeinică.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.V. împotriva încheierii din 22 august 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. 931/112/2005.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.V. împotriva încheierii din 22 august 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. 931/112/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4961/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 497/2006. Penal → |
|---|
