ICCJ. Decizia nr. 5208/2006. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5208/2006
Dosar nr. 4554/3/2006
Şedinţa publică din 12 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 572 din data de 16 mai 2006, pronunţată în dosarul penal nr. 4554/3/2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de condamnatul B.C., pe care l-a obligat la 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 40 RON, s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, în speţă, contestatorul a solicitat o reapreciere a probelor şi o rejudecare a fondului cauzei, care nu se pot realiza însă pe calea contestaţiei la executare, conform dispoziţiilor art. 461 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel în termenul legal (la data de 24 mai 2006) condamnatul contestator B.C., care a criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea contestaţiei la executare şi achitarea pentru infracţiunea de omor, cu punerea sa în libertate ori, după caz, dispunerea rejudecării cauzei, cu motivarea că, prin condamnarea sa, a fost comisă o gravă eroare judiciară, el fiind nevinovat, situaţia de fapt reţinută nu corespunde realităţii, probele nu au fost corect apreciate, nu s-a audiat o martoră, iar instanţele care l-au condamnat nu au dat dovadă de obiectivitate şi imparţialitate, încălcându-i dreptul la un proces echitabil.
Examinând sentinţa penală apelată, în raport de motivele astfel invocate, precum şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Curtea a constatat că apelul este nefondat.
Prin sentinţa penală nr. 49/ PI din 19 ianuarie 2006 a Tribunalului Timiş, secţia penală, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2946 din 11 mai 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, inculpatul B.C. a fost condamnat, la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., reţinându-se în fapt că, la data de 12 iunie 2002, a aplicat multiple şi intense lovituri în cap victimei J.M., care au determinat decesul acesteia.
Potrivit dispoziţiilor art. 461 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia la executare reprezintă un mijloc procesual prin care, în faza de executare, se soluţionează exclusiv nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, impedimente la executare ori incidente ivite în cursul executării unei hotărâri penale definitive.
Pe această cale, nu pot fi luate în discuţie probleme de fond, cum sunt cele privitoare la regularitatea desfăşurării anchetei penale şi cercetării judecătoreşti, modul de administrare a probatoriului, reaprecierea ori prelungirea acestuia, stabilirea situaţiei de fapt, invocate în susţinerea cererii sale de către apelantul contestator, în privinţa acestora hotărârea de condamnare rămasă definitivă având autoritate de lucru judecat.
Întrucât motivele invocate de condamnatul contestator nu se întemeiază pe aspecte ce ţin de executarea hotărârii definitive pronunţate împotriva sa, ci tind la o reexaminare a unor probleme de fond şi, astfel, nu se încadrează în nici unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 461 alin. (1) C. proc. pen., în mod corect, instanţa de fond a respins, ca fiind inadmisibilă, contestaţia la executare dedusă judecăţii.
Faţă de aceste considerente şi având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de nelegalitate a hotărârii pronunţate de prima instanţă, în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul contestator B.C., prin Decizia penală nr. 467 din 16 iunie 2006.
Împotriva deciziei penale nr. 467 din 16 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în termen legal a declarat recurs contestatorul B.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie întrucât sunt îndeplinite cerinţele art. 461 lit. c) C. proc. pen.
În motivarea recursului se arată de către contestator că situaţia de fapt nu a fost corect reţinută, au fost comise grave erori judiciare, nu au fost avute în vedere toate probele şi nu au fost audiaţi toţi martorii.
Recurentul solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prin contestaţia la executare pronunţată la data de 31 ianuarie 2006, condamnatul B.C. a solicitat achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de omor şi, pe cale de consecinţă, punerea sa de îndată în libertate.
Tribunalul Timiş, prin sentinţa penală nr. 49/ P din 19 ianuarie 2005, în baza art. 174 C. pen., l-a condamnat pe contestator, la pedeapsa închisorii de 15 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, la data de 12 iunie 2002, B.C. a aplicat multiple şi interne lovituri în cap victimei J.M., lovituri ce au determinat decesul acesteia.
Potrivit art. 461 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face numai în cazurile arătate expres la lit. a) – d).
Motivele invocate de contestator, faptul că nu a beneficiat de un proces echitabil, nu s-au avut în vedere toate probele şi nu au fost audiaţi toţi martorii, nu pot fi examinate pe calea unei contestaţii la executare, ci sunt aspecte care ţin de judecarea în fond a cauzei.
În recursul său, contestatorul a arătat că sunt incidente dispoziţiile art. 461 lit. c) C. proc. pen., însă nu suntem în prezenţa vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau a unei împiedicări la executare, contestatorul solicitând practic o rejudecare a cauzei.
În raport cu cele expuse, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestator, iar potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul B.C. împotriva deciziei penale nr. 467 din 16 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5134/2006. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 5337/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
