ICCJ. Decizia nr. 5005/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5005/2006
Dosar nr. 38986/3/2005
Şedinţa publică din 5 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 176 din 7 februarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, inculpatul R.C. a fost condamnat pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 3 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a respins cererea de aplicare a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., ca nefondată.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 31 mai 2005, la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuţitului corp delict.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., s-a admis acţiunea civilă formulată de C.A.S. a municipiului Bucureşti, inculpatul fiind obligat la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 2033, 31 lei (RON) cu dobândă legală de la rămânerea definitivă până la achitarea debitului.
Totodată, s-a admis acţiunea civilă a părţii civile M.C., inculpatul fiind obligat la 2000 lei (RON) despăgubiri civile, 231 lei (RON) diferenţe salarii şi 6000 lei (RON) daune morale.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400 lei (RON), onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei (RON) fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Pe data de 27 mai 2005 între inculpat şi partea vătămată M.C., fosta sa concubină, a avut loc un conflict, părţile lovindu-se reciproc.
Pe data de 29 mai 2005, înarmat cu un cuţit, inculpatul s-a dus la locul de muncă al părţii vătămate şi i-a aplicat acesteia 7 lovituri, înjunghiind-o în zona toracică.
Din raportul de expertiză medico legală nr. A1/7062/2005 din 25 august 2005 întocmit de I.M.L. Mina Minovici Bucureşti rezultă că partea vătămată a suferit leziuni traumatice produse prin lovituri repetate cu corp dur tăietor - înţepător, posibil cuţit, care au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în primejdie.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: procese verbale de sesizare şi de cercetare la faţa locului, acte medicale şi medico - legale, raport de constatare tehnico-ştiinţifică criminalistică traseologică nr. 224169/2005, raport de constatare tehnico ştiinţifică biocriminalistică nr. 224303/2005, declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorului T.C., declaraţiile inculpatului care a recunoscut săvârşirea infracţiunii.
Împotriva acestei decizii penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, pe motivul greşitei individualizări a pedepsei principale şi a greşitei stabiliri a conţinutului pedepsei complementare şi inculpatul, pe motivul aplicării unei pedepse prea aspre.
Prin Decizia penală nr. 276/ A din 4 aprilie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat în parte sentinţa penală şi, rejudecând, i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe timp de 3 ani.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. a), b), d) şie) C. pen., pe timp de 3 ani.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia la zi.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei penale au fost menţinute.
Apelul declarat de inculpatul R.C. a fost respins ca nefondat.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 lei (RON), din care onorariul apărătorului din oficiu de 100 lei (RON) se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa de control judiciar a apreciat că nu se impune reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante judiciare, având în vedere modul de operare, premeditarea faptei, multitudinea loviturilor aplicate, lipsa unei căinţe active concretizată în acoperirea prejudiciului, aspecte ce relevă un grad sporit de periculozitate a faptei şi făptuitorului.
În conţinutul pedepsei complementare şi a celei accesorii, inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., natura faptei săvârşite relevând nedemnitatea acestuia în exercitarea drepturilor enumerate.
În termen legal, inculpatul R.C. a declarat recurs împotriva acestei decizii penale, solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârilor pronunţate şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Termenul juridic al recursului în constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), punând în evidenţă toate criteriile generale de individualizare şi aplicând o pedeapsă justă, echitabilă şi necesară resocializării inculpatului.
S-a avut în vedere pericolul social concret al faptei şi făptuitorului care reiese din modul în care acesta a premeditat fapta, din violenţa agresiunii săvârşite asupra victimei căreia i-a aplicat 7 lovituri de cuţit, în loc public.
Inculpatul a fost văzut săvârşind fapta de către martorul ocular T.C., iar identitatea sa era cunoscută de victimă; prin urmare, atitudinea sa de recunoaştere a infracţiunii comise nu a ajutat la stabilirea situaţiei de fapt şi a adevărului în cauză, astfel că ea nu poate avea valoarea unei circumstanţe judiciare atenuante care să determine coborârea pedepsei sub minimul special.
Curtea constată că, în realizării scopului preventiv-educativ al pedepsei, dar şi pentru îndeplinirea funcţiei sale coercitive pedeapsa aplicată inculpatului de către instanţa de apel, de 8 ani închisoare, este în măsură să asigure înfăptuirea acestora, reprezentând o ripostă fermă şi în acelaşi timp justă la încălcarea unor valori sociale deosebit de importante de către inculpat.
Aşa fiind şi neconstatând existenţa altor motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul inculpatului ca nefondat.
Timpul reţinerii şi arestării preventive se va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului de la 31 mai 2005 la zi.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 195 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.C. împotriva deciziei penale nr. 276/ A din 4 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 31 mai 2005 la 5 septembrie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4992/2006. Penal. Cerere de reabilitare... | ICCJ. Decizia nr. 5034/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
