ICCJ. Decizia nr. 5034/2006. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5034/2006
Dosar nr. 6229/3/2006
Şedinţa publică din 5 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 393 din 6 aprilie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul C.A.C. de întrerupere a executării pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 644 din 4 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
A obligat condamnatul la 80 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că inculpatul în motivarea cererii sale a solicitat întreruperea executării pedepsei, arătând că familia sa se află într-o situaţie dificilă şi că prezenţa sa este necesară la domiciliu.
Din referatul de anchetă socială efectuat în cauză la adresa indicată de condamnat rezultă că mama condamnatului este pensionată cu un venit de 1.300.000 lei lunar, locuieşte împreună cu minorul M.C., într-un imobil, la curte, ocupând o cameră insalubră, care nu este racordată la nici un fel de utilităţi, fără forme legale.
Aşadar, tribunalul a constatat că situaţia învederată de condamnat nu constituie o împrejurare specială care prin executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia acestuia aşa cum prevăd dispoziţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel condamnat pe motive familiale, susţinând că îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Curtea, având în vedere apelul declarat în limita motivului invocat cât şi din oficiu în conformitate cu dispoziţiile art. 371 şi 378 C. proc. pen., a constatat că nu este fondat, urmând a fi respins, soluţia pronunţată de instanţa de fond fiind legală şi temeinică.
În mod corect s-a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada existenţei unor împrejurări speciale care ar periclita grav pe condamnat sau familia acestuia în condiţiile în care nu s-ar întrerupe pedeapsa la care a fost condamnat pe perioada solicitată.
Prin Decizia penală nr. 466 din 15 iunie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul C.A.C. împotriva sentinţei penale nr. 292/2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi l-a obligat să plătească 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs condamnatul C.A.C., susţinând că în cauză sunt îndeplinite cerinţele legale pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei închisorii.
Recursul formulat de condamnat, care va fi examinat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., referitor la greşita aplicare a legii, este nefondat.
Din actele existente la dosar, rezultă că recurentul se află în executarea unei pedepse de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 644/2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
În motivarea cererii de întrerupere a executării pedepsei închisorii, condamnatul a arătat că mama sa şi copilul său minor locuiesc într-o casă aflată într-o stare gravă de degradare, care necesită reparaţii urgente.
În raport de obiectul cererii, întreruperea executării pedepsei întemeiată pe dispoziţiile art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., în cauză a fost efectuată o anchetă socială la domiciliul familiei condamnatului.
Din cuprinsul acestui referat rezultă că familia recurentului locuieşte într-o casă insalubră, fără utilităţi.
Însă, Înalta Curte reţine că potrivit art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei este posibilă când din cauza unor împrejurări speciale executarea pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia acestuia, caz în care întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă o singură dată şi numai pentru cel mult 3 luni.
Rezultă că trebuie dovedite atât împrejurările speciale în care se găsesc condamnatul sau familia acestuia, cât şi consecinţele grave pe care executarea pedepsei le-ar avea pentru aceştia, dar şi certitudinea că aceste consecinţe ar putea fi înlăturate sau ameliorate în perioada maximă în care, potrivit legii, întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă, respectiv 3 luni.
Curtea apreciază că aspectele care rezultă din referatul de anchetă socială nu are caracterul unor împrejurări speciale, în sensul prevăzut de lege, care să justifice întreruperea executării pedepsei închisorii aplicate condamnatului, cu atât mai mult cu cât aspectele dovedite de probele administrate în cauză nu au un caracter accidental, ci sunt de durată, fiind chiar anterioare începerii executării pedepsei.
În consecinţă, Înalta Curte, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de condamnat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.A.C. împotriva deciziei penale nr. 466 din 15 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5005/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 5047/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
