ICCJ. Decizia nr. 5047/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5047/2006
Dosar nr. 41697/3/2005
Şedinţa publică din 6 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 234 din 23 februarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul P.M. a fost condamnat, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 8 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani închisoare.
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 septembrie 2005, la zi.
S-a luat act că partea vătămată B.V. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la despăgubiri către partea civilă Radu Marian în sumă de 6.500.000 lei reprezentând contravaloarea lanţului din aur.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500 lei RON, din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În ziua de 11 septembrie 2005, pe stradă, inculpatul a smuls de la gâtul părţii vătămate B.V. lănţişorul din aur cu pandantiv. La strigătele de ajutor ale victimei, martorul V.I. l-a urmărit pe inculpat şi a solicitat ajutorul organelor de poliţie, care l-au imobilizat.
Bunul sustras a fost restituit părţii vătămate.
În seara zilei de 11 august 2005, inculpatul i-a sustras părţii vătămate Radu Marian, prin violenţă şi ameninţare, lănţişorul din aur de la gât şi brăţara de la mână.
Lănţişorul din aur a fost vândut, dar brăţara a fost recuperată şi restituită părţii vătămate.
Inculpatul a recunoscut faptele, motivând că avea nevoie de bani pentru a-şi procura heroina, fiind consumator de droguri.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului de urmărire penală administrat în cauză: plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, proces-verbal de cercetare la faţa locului, proces-verbal de recunoaştere de pe fotografii judiciare şi din grup, proces-verbal de prindere în flagrant, proces-verbal de percheziţie domiciliară, planşe fotografice, declaraţii martori, declaraţii inculpat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 358 din 4 mai 2006, a admis apelul inculpatului, a desfiinţat în parte sentinţa penală şi, rejudecând, a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Starea de arest a inculpatului a fost menţinută, potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (3) C. proc. pen., şi s-a dedus prevenţia la zi.
Instanţa de control judiciar a constatat că în cauză s-a făcut o greşită aplicare a prevederilor legale referitoare la pedeapsa accesorie, motiv pentru care, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a înlăturat aplicarea art. 64 lit. c), d) şi e) C. pen.
Instanţa de apel a constatat neîntemeiată critica formulată de inculpat cu privire la individualizarea pedepsei, constatând că în cauză nu se impune reducerea acesteia.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul P.M., solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârii atacate şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Individualizarea pedepsei aplicate inculpatului P.M. s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Instanţa de judecată a avut în vedere pericolul social concret al infracţiunilor săvârşite de inculpat, rezultând din modul de operare şi repetabilitatea faptelor.
Totodată, s-a avut în vedere statutul de recidivist al inculpatului care, în perioada 1995-2001 a mai fost condamnat de 3 ori pentru săvârşirea de infracţiuni de furt calificat şi tâlhărie.
Dată fiind perseverenţa infracţională a inculpatului, Curtea constată că pedeapsa aplicată corespunde pe deplin scopului punitiv şi educativ stabilit de art. 52 C. pen., astfel că reducerea cuantumului acesteia este netemeinică.
Aşa fiind, Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul inculpatului.
Durata reţinerii şi arestării preventive se va deduce din pedeapsa aplicată, de la 11 septembrie 2005, la zi.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 358 din 4 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 septembrie 2005 la 6 septembrie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5034/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 5069/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
