ICCJ. Decizia nr. 5100/2006. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5100/2006
Dosar nr. 13593/3/2006
Şedinţa publică din 7 septembrie 2006
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 550 din 4 mai 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de condamnatul R.V. cu privire la sentinţa penală nr. 1190/2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 543 din 27 ianuarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că motivele invocate de condamnat nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art. 461 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicită reducerea pedepsei cu un an.
Apelul este nefondat.
Prin sentinţa definitivă arătată mai sus, numitul R.V. a fost condamnat, la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) şi alin. (3) lit. a) C. pen.
În fapt, în seara zilei de 11 mai 2005, în jurul orei 22,00, inculpatul R.V., împreună cu alţi inculpaţi, au sustras circa 660 litri benzină, folosind o instalaţie artizanală montată în conducta de benzină aparţinând SC C. SA, ce tranzitează zona Podului Constanţa situat în Bucureşti, sectorul 1. Au fost prinşi în flagrant de către organele de poliţie.
La data de 13 aprilie 2006, condamnatul a formulat contestaţie la executare privind sentinţa de condamnare solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din furt calificat, în furt simplu şi reducerea pedepsei de 6 ani închisoare către minimul special prevăzut de lege pentru furt simplu.
Tribunalul a reţinut corect că reaprecierea gravităţii faptei şi redozarea pedepsei condamnatului nu se realizează pe calea contestaţiei la executare, fiind chestiuni de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat, prin controlul judiciar, potrivit deciziei penale nr. 534 din 27 ianuarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
De asemenea, reducerea pedepsei pe calea contestaţiei la executare poate fi efectuată numai în cazul apariţiei unei legi mai favorabile, în condiţiile art. 14 şi urm. C. pen., cerinţă neîndeplinită în cauza de faţă şi motivele contestaţiei nu se înscriu nici în cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen.
Prin urmare, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelul condamnatului a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei penale nr. 414 din 26 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în termen legal a declarat recurs contestatorul R.V., solicitând reducerea pedepsei de 6 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 1190/2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 543 din 27 ianuarie 2006 a I.C.C.J.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 461 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face numai în cazurile prevăzute expres la lit. a) – d).
Prin contestaţia la executare formulată, la data de 13 aprilie 2006, contestatorul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost condamnat din infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) şi alin. (3) lit. a) C. pen., în infracţiunea de furt prevăzută de art. 208 C. pen., şi reducerea pedepsei aplicate.
Schimbarea încadrării juridice a faptei şi redozarea pedepsei nu se realizează însă pe calea unei contestaţii la executare, aşa cum au reţinut şi instanţele de fond şi de apel, nefiind prevăzute de dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. a) – d), ci sunt aspecte ce ţin de soluţionarea fondului cauzei şi asupra cărora instanţele s-au pronunţat.
De asemenea, nu suntem nici în ipoteza intervenirii unei legi penale mai favorabile pentru a fi incidente dispoziţiile art. 14 sau 15 C. pen.
În consecinţă, în raport cu cele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de contestator, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul R.V. împotriva deciziei penale nr. 414/ A din 26 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 90 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5069/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 5105/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
