ICCJ. Decizia nr. 5199/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5199/2006
Dosar nr. 8542/1/2006
Şedinţa publică din 12 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 331 din 31 octombrie 2005, Tribunalul Harghita a condamnat pe inculpatul K.I., la 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, s-a constatat că partea civilă R.J. nu a formulat pretenţii civile.
În baza dispoziţiilor art. 14, ale art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească, cu titlu de daune morale, suma de 4.000 lei părţii civile B.G.
Inculpatul a mai fost obligat să plătească, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 2.367,53 lei părţii civile C.A.S. Mureş.
S-a mai constatat că partea civilă C.A.S. Harghita nu a formulat pretenţii civile.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarele:
În dimineaţa zilei de 14 februarie 2005, un grup de rromi din care făcea parte şi B.G., după ce a consumat alcool într-un bufet sătesc, în drumul spre locuinţele lor, s-a întâlnit cu inculpatul ce descinsese dintr-un autobuz. La vederea lui, B.G., mama concubinei inculpatului, i-a reproşat vehement comportamentul avut faţă de aceasta, motiv pentru care fusese obligată să se refugieze la ea. Femeia a fost susţinută în reproşuri şi de cei de care era însoţită, aceştia proferând ameninţări, fapt ce l-a determinat pe inculpat să se retragă lângă locuinţa lui K.O., de aici el luând o furcă metalică. Înarmat astfel, inculpatul a aşteptat grupul în care se afla şi B.G. şi când a văzut-o s-a îndreptat spre ea, femeia luând, la rândul ei, o bucată de lemn pentru a se apăra. Instantaneu, inculpatul a împins-o cu furca în zona capului, după care a fugit.
Raportul medico-legal a reţinut că B.G. a prezentat traumatism cranio-cerebral prin agresiune, plagă penetrantă orbital stâng, comă gradul I, G.C.S. 8/9. S-a mai reţinut că leziunea s-a putut produce prin lovire directă cu corp înţepător, posibil corn de furcă, pentru vindecare fiind necesare 80-90 de zile de îngrijiri medicale, viaţa victimei fiind pusă în pericol.
De asemenea, actul medico-legal a mai înscris că echimoza constatată pe braţul victimei este, foarte probabil, urmarea gestului de apărare.
După săvârşirea faptei, inculpatul a dispărut de la domiciliu, motiv pentru care a fost dat în urmărire generală, depistarea şi prinderea lui având loc la 2 martie 2005.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind greşita reţinere a situaţiei de fapt şi, deci, şi a vinovăţiei lui, sens în care a solicitat aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., şi greşita individualizare a pedepsei, considerată a fi prea mare.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia penală nr. 53/ A din 14 aprilie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată de instanţa de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 3859 pct. 18, pct. 17 şi pct. 14 C. proc. pen., respectiv în cauză s-a comis o eroare gravă de fapt, faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică şi s-a aplicat pedeapsă greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor cauzei, se reţine că probatoriul administrat în ambele faze ale procesului penal, a conturat, just, situaţia de fapt căreia i s-a dat o corectă încadrare juridică, precum şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat.
Astfel, probele au stabilit, incontestabil, că inculpatul s-a înarmat cu un obiect metalic apt să lezeze grav viaţa, el a lovit cu coarnele furcii o zonă anatomică vitală, respectiv a capului victimei, urmările produse ducând la „plagă penetrantă intracraniană transorbitală cu hematom capsulă-putaminal drept, hemipareză stângă, sechelară, dementă stadiu avansat, urmare a agresiunii din 14 februarie 2005". S-a mai reţinut că leziunile sunt definitive, partea vătămată prezentând infirmitate fizică şi psihică permanentă (raport medico-legal întocmit după reexaminarea de specialitate a părţii vătămate).
Ca atare, încadrarea juridică a faptei este legală şi, de asemenea, este stabilită şi vinovăţia inculpatului.
Din probele administrate nu se poate reţine că inculpatul ar fi acţionat în stare de provocare, partea vătămată, a luat acel lemn de pe drum numai atunci când a sesizat că inculpatul o va lovi cu furca.
În ce priveşte individualizarea pedepsei, în acord cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa de 8 ani închisoare reflectă pericolul social deosebit de grav al faptei, aceasta fiind săvârşită în loc public şi aducând atingere vieţii persoanei vătămate, dar şi datelor ce caracterizează persoana inculpatului, cunoscut în comunitatea locală ca fiind violent şi, în cauză sustrăgându-se rigorilor răspunderii pentru fapta comisă.
Totodată, executarea pedepsei în regim de privare de libertate este în măsură să asigure realizarea scopului, astfel cum prevede art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 din acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul K.I. împotriva deciziei penale nr. 53/ A din 14 aprilie 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 2 martie 2005, la 12 septembrie 2006.
Obligă recurentul la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpretul de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5123/2006. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 5211/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
