ICCJ. Decizia nr. 5376/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5376/2006
Dosar nr. 14150/3/2006
Şedinţa publică din 19 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 708 din 9 iunie 2006, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul M.M.E. împotriva sentinţei penale nr. 602 din 6 mai 2004 pronunţată de acelaşi tribunal prin care a fost condamnat la 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Pentru a hotărî astfel, a motivat că reaprecierea probelor care au dus la pronunţarea sentinţei prin care a fost condamnat nu se înscrie printre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 lit. a) – e) C. proc. pen.
Apelul declarat de condamnat care a cerut desfiinţarea hotărârii pentru aceleaşi motive invocate în cererea de revizuire a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 555 din 10 iulie 2006 pronunţată de Secţia a II-a penală de la Curtea de Apel Bucureşti.
Nemulţumit şi de această hotărâre, condamnatul a declarat în termenul legal recurs.
Prin recursul său a susţinut că se impune casarea hotărârilor şi desfiinţarea hotărârii de condamnare, deoarece în mod greşit a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, el fiind doar consumator de droguri, astfel că în mod corect trebuia să fie condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului se constată că M.M.E. a fost condamnat prin sentinţa a cărei revizuire o cere pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, la 11 ani închisoare şi, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 la 3 ani închisoare pedepse care au fost contopite, în final având de executat 11 ani închisoare.
Inculpatul a recunoscut hotărârea de condamnare solicitând reducerea pedepsei care este prea severă, recurs respins prin Decizia penală nr. 4120 din 11 august 2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În mod corect cererea de revizuire a fost respinsă deoarece în calea revizuirii, cale extraordinară de atac pot fi invocate doar cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, printre care nu figurează şi reaprecierea probelor ori prin reaprecierea probelor s-ar ajunge la încălcarea autorităţii de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.
Aşa fiind, hotărârile pronunţate sunt legale şi temeinice iar recursul nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul M.M.E. împotriva deciziei penale nr. 555/ A din 10 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurentul revizuient la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5246/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 5397/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
