ICCJ. Decizia nr. 515/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.515/2006
Dosar nr. 22376/1/2005
(nr. vechi 6809/2005)
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 130 din 10 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 2343/2005, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petiţionarul C.I. împotriva sentinţei penale nr. 156 din 16 decembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 4296/2004.
A fost obligat petentul la 50 lei (RON) cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată sub numărul 1294 din 12 aprilie 2005 condamnatul C.I. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 156 din 16 decembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
În motivare s-a arătat că în mod greşit s-a dispus prin încheierea din 29 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, trimiterea cererii de revizuire spre competentă soluţionare, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului s-a constatat că prin încheierea din 29 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 156 din 16 decembrie 2004 s-a înaintat în conformitate cu art. 397 C. proc. pen., spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti.
Această încheiere a intrat în puterea lucrului judecat în data de 29 aprilie 2005.
În consecinţă, faţă de dispoziţiile legale în materie, o nouă cerere de revizuire pentru aceleaşi motive este inadmisibilă, aşa încât a fost respinsă, ca atare, văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termen legal, recurs condamnatul C.I., criticând-o, arătând în scris a se constata că din dosarul cauzei şi respectiv notele scrise a solicitat suspendarea cauzei, a reclamat pe criminali, pentru care are probe, a contestat la Curtea de Apel Bucureşti, numai că nu i s-a dat curs revizuirii solicitate legal, ci dosarul s-a ataşat pur şi simplu la dosarul nr. 2343/2005, solicitând trimiterea dosarului penal nr. 1294/2005 pentru a fi judecate cauzele respective.
Examinând recursul declarat de revizuientul petiţionar C.I. împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, atât în raport cu motivele invocate, cât şi din oficiu potrivit art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul revizuientului petiţionar ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
În conformitate cu art. 394 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:
- s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţa la soluţionarea cauzei;
- un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
- un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
- un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
- când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Din analiza cauzei rezultă că în mod corect prima instanţă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuient.
Înalta Curte nu poate avea în vedere apărările formulate de recurent, deoarece aspectele legate de aprecierea probelor, nu se circumscriu cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră că sentinţa pronunţată este legală şi temeinică sub toate aspectele.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul petiţionar C.I. împotriva sentinţei penale nr. 130 din 10 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul petiţionar C.I. împotriva sentinţei penale nr. 130 din 10 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei).
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4972/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 525/2006. Penal → |
|---|
