ICCJ. Decizia nr. 529/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 529/2006
Dosar nr. 22094/1/2005
(nr. vechi 6668/2005)
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 25 din 20 mai 2005, pronunţată în dosarul nr. 1/P/2005, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat pe inculpatul minor M.L.I., la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 40 şi art. 36 alin. (1) C. pen., raportat la art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 383 din 18 septembrie 2003 a Tribunalului Braşov, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2133 din 21 aprilie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi cu pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2696 din 9 noiembrie 2004 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin neapelare, la data de 12 decembrie 2004, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., au fost scăzute din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi a arestării preventive din perioada 20 februarie 2003 – 22 octombrie 2003 şi perioada începând cu data de 10 iunie 2004 până la zi.
Au fost anulate mandatele de executare anterioare şi s-a dispus emiterea unui nou mandat în baza sentinţei pronunţate.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 17 alin. (3) şi art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi 999 C. civ., inculpatul a fost obligat, în solidar cu părţile responsabile civilmente M.L. şi B.A. la plata sumei de 5 milioane lei către partea vătămată minoră O.A., cu titlu de despăgubiri civile.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că la data de 9 iunie 2004, în jurul orelor 12,30, în loc public, inculpatul a deposedat prin ameninţare pe partea vătămată minoră O.A. de un telefon mobil.
Prin Decizia penală nr. 34/ Ap/MF din 23 septembrie 2005, Curtea de Apel Braşov, secţia pentru minori şi familie, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov şi de inculpatul M.L.I., a casat sentinţa penală atacată şi, rejudecând a înlăturat aplicarea pentru inculpat a pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
Recursul vizează cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)), apreciindu-se că nu s-a avut în vedere raportul P.U.R.S.I. care a constatat predispoziţia inculpatului minor pentru comiterea de acte violente, aspect demonstrat şi de antecedentele penale ale acestuia.
Parchetul a apreciat că trebuia aplicat un spor de concurs inculpatului, conform art. 34 C. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte constată că nu este incident în cauză cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., întrucât ambele instanţe, contopind pedepsele pentru infracţiunile concurente, în baza art. 36 C. pen., au avut în vedere la stabilirea pedepsei principale prevederile art. 34 lit. b) C. pen.
Astfel, potrivit art. 36 alin. (2). raportate la art. 34 lit. b) C. pen., când pentru infracţiunile concurente s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special.
Prin urmare, în caz de concurs de infracţiuni, instanţa este obligată doar să aplice pedeapsa cea mai grea, lăsându-se la aprecierea sa, în raport şi cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sporirea pedepsei rezultante.
Parchetul a invocat, în susţinerea motivului de casare, Referatul de evaluare al S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Braşov, susţinând că în raport cu concluziile raportului se impunea aplicarea unei pedepse rezultante mai mari.
Din examinarea acestui raport, însă, Înalta Curte reţine că raportul citat nu concluzionează în acest sens.
Astfel, se evidenţiază că familia inculpatului minor (mamă şi bunici materni) dezaprobă fapta comisă şi stilul de viaţă al acestuia, niciunul dintre membrii familiei neavând condamnări penale.
Totodată, se apreciază că sprijinul familiei, precum şi vârsta relativ fragedă a inculpatului la care mai poate asimila atitudini şi comportamente dezirabile social constituie factori de natură să inhibe dezvoltarea comportamentului infracţional în condiţiile în care minorul se va decide să se înscrie pe un traseu viitor dezirabil social.
Prin urmare, atât izolarea de grupul nociv de prieteni cât şi sprijinul moral, educaţional şi material al familiei sunt factori importanţi de reeducare a inculpatului minor, prelungirea perioadei de detenţie neconstituind un factor pentru o mai bună reeducare a unui inculpat minor.
Înalta Curte reţine că la stabilirea pedepsei rezultante, ambele instanţe au ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere, în esenţă, atât gravitatea faptei săvârşite cu violenţă de inculpat, cât şi persoana inculpatului, infractor minor.
Ca urmare, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de parchet.
Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 34/ Ap/MF din 23 septembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul M.L.I.
Constată că intimatul inculpat este arestat în altă cauză.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 527/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 531/2006. Penal → |
|---|
