ICCJ. Decizia nr. 4972/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4972/2006
Dosar nr. 12553/1/2006
Şedinţa publică din 30 august 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă de la 2 august 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 1415/2/2006, s-a menţinut starea de arest a inculpatului P.D.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 40 lei a fost suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a acordat termen l data de 22 august 2006, pentru când se va repeta procedura de citare cu apelantul inculpat la locul de detenţie şi cu intimata parte civilă, la sediul cunoscut.
S-a dispus revenirea cu adresă la I.N.M.L. pentru depunerea raportului de expertiză dispus în cauză.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel asupra stării de arest a inculpatului P.D. a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, în dosarul nr. 366 P/2005, inculpatul P.D. a fost trimis în judecată în stare de arest sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. g) C. pen., şi art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Analizând temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art. 148 lit. h) C. proc. pen., curtea de apel a apreciat că se menţin şi în prezent şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului P.D.
Astfel, s-a considerat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile pentru care a fost cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică şi este de natură să aducă atingere bunei desfăşurări a procesului penal. Pericolul pentru ordinea publică a rezultat din natura şi gravitatea faptelor deduse judecăţii şi urmarea produsă.
Ca urmare, având în vedere toate aceste probe, instanţa de apel a apreciat că temeiurile ce au determinat arestarea iniţială a inculpatului impun în continuare privarea de libertate şi în baza art. 160b raportat la art. 3002 C. proc. pen., şi art. 5 din C.E.A.D.O.L.F., a menţinut starea de arest a inculpatului.
Pe fondul cauzei, faţă de lipsa raportului de expertiză A.D.N. a fost amânată cauza.
Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul P.D., criticând-o, arătând că totul este o înscenare.
Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi pe fond revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Concluziile procurorului, precum şi poziţia recurentului inculpat din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de inculpatul P.D. prin prisma dispoziţiilor art. 3856 cu referire la art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat împotriva încheierii de şedinţă de la 2 august 2006 ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin sentinţa penală nr. 196 din 22 decembrie 2005 a Tribunalului Teleorman, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 4211/2005, în baza art. 208 – art. 209 lit. g) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.D. la 4 ani închisoare.
În baza art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 17 ani închisoare.
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-au constatat concurente faptele, au fost contopite pedepsele şi aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv pe aceea de 17 ani închisoare pe care urmează a o executa.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen.,
S-a interzis inculpatului, conform art. 65 C. pen., exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din durata pedepsei prevenţia de la 28 aprilie2005 la zi.
S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părţii vătămate M.G.
S-a luat act că partea vătămată B.G. nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la 12.224.620 lei ROL despăgubiri către partea civilă C.A.S. Teleorman, precum şi la plata dobânzilor şi penalităţilor aferente de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a debitului.
În temeiul dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 6.000.000 lei ROL (600 lei) cheltuieli judiciare statului.
Onorariul avocat oficiu în cuantum de 40 lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, că la data de 25 martie 2005, e timp de noapte, inculpatul a sustras din domiciliul părţii vătămate M.G., 2 telefoane mobile, 12 perechi pantaloni, 4 perechi pantofi, 1 pereche adidaşi, 1 foen, în valoarea totală de 10.000.000 lei ROL.
Ulterior, inculpatul a vândut telefoanele mobile şi diferite bunuri sustrase unor persoane necunoscute, iar cu banii obţinuţi şi-a cumpărat băuturi alcoolice.
Cu ocazia cercetărilor, la locuinţa inculpatului s-au găsit o parte din bunurile sustrase, respectiv un încărcător telefon mobil, p pereche pantofi, o pereche adidaşi, 2 perechi blugi, 3 perechi pantofi de stofă ce au fost restituite părţii vătămate, iar pentru a-l despăgubi în totalitate acesta i-a dat părţii vătămate 2 capre, un ied, 7 găini şi un cocoş, motiv pentru care acesta nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, declarând că prejudiciul a fost recuperat în totalitate.
A mai reţinut instanţa că inculpatul locuia în acelaşi imobil cu mama sa, victima P.E., care îl înfiase, înainte ca acesta să împlinească vârsta de un an.
După decesul tatălui său, pe fondul consumului de alcool, inculpatul exercita acte de violenţă asupra mamei sale, dat aceasta nu a relatat aceste aspecte decât martorilor B.I. şi B.G., fraţii săi, cărora le-a solicitat de mai multe ori să o însoţească la poliţie pentru a sesiza cele întâmplate, însă ulterior renunţa.
De mai mult timp victima suferea de afecţiuni locomotorii şi se deplasa cu dificultate, astfel că inculpatul era cel care trebuia să o îngrijească.
Faptul că inculpatul a dat părţii vătămate M.G., pentru acoperirea prejudiciului animale şi păsări din gospodărie, a generat neînţelegeri între inculpat şi victimă, care i-a reproşat cele întâmplate.
La data de 17 aprilie 2005, la domiciliul inculpatului a venit martorul B.I. şi întrucât acesta a refuzat să meargă la vie pentru a da cu prăşitoarea, astfel cum s-au înţeles anterior, martorul a stat de vorbă cu sora sa, pe care a hrănit-o şi a observat că aceasta nu prezenta leziuni.
În cursul zilei de 17 aprilie 2005, inculpatul, potrivit probatoriului administrat, a consumat băuturi alcoolice (coniac şi 2 l vin), iar în jurul orelor 20,00, a mers la locuinţa martorului B.V. unde a mai consumat 2 l de vin, după care, în jurul orelor 21,30, a plecat acasă, locuinţa sa fiind situată la o distanţă mică de locuinţa martorului.
Potrivit declaraţiei martorului B.V., la plecarea din locuinţa sa, inculpatul se afla în stare avansată de ebrietate.
În mod cert, când a ajuns acasă, mama sa i-a reproşat acest aspect, precum şi faptul că a fost hrănită de fratele său, împrejurare în care inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul şi a strâns-o de gât, după care a mers în camera sa.
Realizând că urmare agresiunii la care a fost supusă, starea sănătăţii mamei sale se agrava, pentru a ascunde fapta comisă, după aproximativ 30 minute, inculpatul a mers la vecina sa, martora P.T., căreia i-a spus că mamei sale îi este rău şi a chemat-o în ajutor.
Potrivit declaraţiei acesteia, victima se afla aşezată pe pat, se afla în stare de inconştienţă şi prezenta leziuni în zona feţei.
În aceeaşi noapte la domiciliul victimei au venit fraţii acesteia B.G. şi B.I., care fuseseră anunţaţi de martora P.T. şi în aceeaşi noapte victima a fost transportată la Spitalul Judeţean Alexandria, fiind însoţită de martorul B.I., căruia i-a fost restituită atât cămaşa cu care era îmbrăcată victima, cât şi cearceaful de pat. Din declaraţi acestuia, confirmată de declaraţia soţiei sale, pe aceste obiecte se aflau urme de sânge evidenţiate ulterior de organele de cercetare penală.
În această împrejurare între fraţii victimei şi inculpat au avut loc discuţii, aceştia reproşându-i că şi-a lovit mama, iar inculpatul le-a adresat injurii şi i-a acuzat de uciderea victimei.
În perioada 18 - 27 aprilie 2005, victima a fost internată cu diagnosticul „Accident vascular cerebral. Traumatism cranio - cerebral închis. Coma gr.I-II" şi deşi i-au fost acordate îngrijirile de specialitate a decedat.
Potrivit raportului de constatare medico-legală (necropsie), moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral. Din acelaşi raport a rezultat că leziunile de violenţă s-au putut produce prin lovire cu corp dur şi comprimarea cu corp dur a părţilor moi cervicale.
De asemenea, din actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că la domiciliul victimei după ora 20,00 când inculpatul a plecat la martorul B.V., nu au mai venit alte persoane, precum şi faptul că victima nu se afla în relaţii de duşmănie cu alte persoane, singurele relaţii tensionate, avându-le cu fiul său.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul P.D., apel ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, sub nr. 1415/2/2006, la data de 27 ianuarie 2006.
În conformitate cu art. 3002 C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b. Totodată art. 160b C. proc. pen., modificat prin acelaşi act normativ arătat stipulează că în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte consideră că în mod corect instanţa de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., chiar dacă sentinţa pronunţată în cauză nu este definitivă, inculpatul P.D. fiind condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 17 ani închisoare, pentru infracţiuni de o gravitate ridicată.
De asemenea, verificarea menţinerii măsurii arestării preventive a inculpatului P.D. a fost făcută în concordanţă şi cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) ale C.A.D.O.L.F., respectiv arestarea a fost menţinută pe baza condamnării pronunţată de un tribunal competent şi în cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.
Astfel, Înalta Curte consideră că încheierea din 2 august 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care s-a menţinut arestarea preventivă a apelantului inculpat P.D. este legală şi temeinică.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva încheierii din 2 august 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 1415/2/2006.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva încheierii din 2 august 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 1415/2/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 497/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 515/2006. Penal → |
|---|
