ICCJ. Decizia nr. 5188/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5188/2006
Dosar nr. 2160/44/2006
Şedinţa publică din 11 septembrie 2006
Examinând recursurile de faţă constată :
Prin sentinţa penală nr. 31/ F din 29 mai 2006 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a fot respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarii A.E. şi A.S. împotriva rezoluţiilor nr. 289/II/2/2006 din 31 martie 2006 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi nr. 172/P/2005 din 27 februarie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Instanţa a reţinut că petiţionarii au formulat o plângere solicitând să se efectueze cercetări faţă de S.M., judecător la Tribunalul Vrancea, pentru infracţiunile de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 şi de primire de foloase necuvenite prevăzute de art. 256 alin. (1) C. pen. şi faţă de C.I., N.S., V.N., T.F., J.D., S.R. şi G.M. pentru infracţiunile de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Plângerea a fost înregistrată la P.N.A. – Serviciul Teritorial Galaţi care, prin Ordonanţa din 20 septembrie 2005 dată în dosarul nr. 51/P/2005, a dispus în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de S.M. pentru infracţiunile prevăzute de art. 254 şi 256 alin. (1) C. pen.
Prin aceeaşi ordonanţă s-a disjuns cauza cu privire la faptele reclamate ca fiind săvârşite de judecătorii C.I., N.S., V.N., T.F., J.D., S.R. şi G.M. şi s-a trimis spre competentă soluţionare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi unde a fost înregistrată sub nr. 172/P/2005.
S-a reţinut că în plângerea formulată şi în declaraţia dată de A.E. în faţa procurorului, la data de 16 ianuarie 2006, aceasta a susţinut judecătorul C.I., în dosarul nr. 130/2000 al Tribunalului Vrancea, a admis cererea B.R.D., sucursala Vrancea pentru deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi declararea falimentului, fără a o comunica pârâtei SC A. SRL Vrancea, a tergiversat nejustificat soluţionarea cauzei până când a devenit preşedintele tribunalului după care a repartizat cauza preferenţial judecătorului M.S. S-a mai susţinut că abuziv acesta a dispus ca soluţionarea contestaţiei împotriva judecătorului sindic N.S. să fie judecată chiar de aceasta şi nu a înaintat organelor competente plângerile care aveau ca obiect comportarea abuzivă a judecătorilor sindici.
Prin rezoluţia nr. 172/P/2005 din 27 februarie 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a dispus, în baza art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii C.I., N.S., V.N., T.F., J.D., S.R. şi G.M. din cadrul Tribunalul Vrancea pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 289 C. pen.
S-a reţinut că din actele premergătoare efectuate a rezultat că judecătorul Constantinescu Ion, prin încheierea din 5 iunie 2001, dată în dosarul nr. 130/2000, a admis cererea creditoarei B.R.D., sucursala Vrancea, care a nu a fost contestată de debitori, întocmind toate actele procedurale şi făcând toate comunicările prevăzute de Legea nr. 64/1995, toate contestaţiile petiţionarilor fiind respinse de organele jurisdicţionale ierarhice.
Procurorul a mai susţinut că nu s-au constatat aspecte de tergiversare nejustificată a soluţionării cauzei, care a fost repartizată altui judecător conform dispoziţiilor legale, întrucât C.I. a fost desemnat în funcţia de preşedinte al instanţei.
S-a reţinut, de asemenea, că nu s-a stabilit că judecătorul C.I., în calitate de preşedinte al Tribunalului Vrancea ar fi intervenit la judecători solicitându-le pronunţarea unor soluţii contrare legii şi probelor din dosare.
Referitor la judecătorul N.S., cu privire la care petiţionarii au afirmat că în mod abuziv i-a înlocuit de la administrarea societăţii A. SRL cu un lichidator s-a reţinut că au fost efectuate acte premergătoare şi în dosarul nr. 20/P/2004 şi că nu se constată săvârşirea vreunei fapte penale de către aceasta.
Tot astfel, s-a reţinut că judecătorii V.N., T.F., J.D., S.R. şi G.M. şi-a îndeplinit atribuţiunile de serviciu în conformitate cu legea şi nu au săvârşit fapte penale.
Prin rezoluţia nr. 289/II/2/2006 din 31 martie 2006 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a respins plângerea petiţionarilor împotriva rezoluţiei nr. 172/P/2005.
Instanţa a reţinut că prin plângerea formulată împotriva rezoluţiilor conform art. 2781 C. proc. pen., petiţionarii au susţinut că tot judecătorii mai sus arătaţi au acţionat cu încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează procedura falimentului şi reorganizării judiciare săvârşind infracţiunile pentru care sunt cercetaţi.
S-a apreciat că plângerea nu este fondată întrucât din actele premergătoare a rezultat că respectivii judecători au acţionat în limita atribuţiunilor de serviciu şi cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.
De asemenea, nu a rezultat că vreunul dintre aceşti judecători a acţionat cu intenţia de a vătăma interesele petiţionarilor.
Petiţionarii au declarat recurs în termen, susţinând că soluţia de respingere a plângerii este nelegală şi netemeinică impunându-se casarea sentinţei, admiterii plângerii şi începerea urmăririi penale.
Au susţinut petiţionarii că în încheierile din 10 aprilie 2002, 24 octombrie 2002 şi 6 noiembrie 2003, şi sentinţele nr. 171/2002, 219/2003 şi nr. 72/2005 dovedesc comiterea infracţiunilor de către judecătorii sindici prin soluţionarea cererii de faliment deşi societatea A. SRL înregistra profit, închiderea fără drept a altei societăţi, deposedarea abuzivă a petiţionarilor de un depozit proprietate personală, determinare a dreptului de proprietate pe alte criterii decât cele permise de legea falimentului, desfiinţarea licitaţiei în bloc a bunurilor fără nominalizarea acestora, refuzul judecării admisibilităţii cererii de intervenţie formulate de P.P., dispunerea interzicerii accesului pe cale de ordonanţă preşedinţială, întocmirea cărţii funciare în baza deciziei penale nr. 1218/1998.
Recursurile sunt nefondate.
Se constată că motivele de recurs invocate constituie de fapt critici care vizează soluţii dispuse prin hotărâri judecătoreşti (încheieri, sentinţe şi decizii) şi în consecinţă ele nu pot fi analizate decât de instanţele de control judiciar competente, în cadrul căilor de atac exercitate în condiţiile legii împotriva acestor hotărâri.
Aşa fiind, în soluţionarea prezentei cauze nu poate avea în vedere motivele invocate de petiţionari care privesc alte hotărâri decât sentinţa penală atacată cu recurs.
Examinând cauza din oficiu, Curtea constată că sentinţa atacată este legală şi temeinică întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă existenţa faptelor penale imputate intimaţilor de petiţionari, astfel încât soluţia de neîncepere a urmării penale faţă de aceştia a fost corect menţinută de prima instanţă.
Aşa fiind, recursurile vor fi respinse, ca nefondate, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii A.E. şi A.S. împotriva sentinţei penale nr. 31 din 29 mai 2006 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumelor de câte 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5183/2006. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 5200/2006. Penal → |
|---|
