ICCJ. Decizia nr. 541/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
R O MÂN I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 541/2006
Dosar nr. 20880/1/2005
(nr. vechi 6061/2005)
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 51 din 21 septembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 13862/RG/2005, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată potrivit art. 2781 C. proc. pen., de petiţionara B.T. împotriva Rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 7 aprilie 2005, din dosarul nr. 8/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, confirmată de procurorul general al aceluiaşi parchet, privind pe intimaţii G.T., M.V. şi M.A.
În baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, petiţionara a fost obligată la 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Curtea de Apel Oradea a reţinut netemeinicia plângerii petentei B.T. considerând că notarul public G.T. a autentificat legal, la data de 25 iunie 1999, contractul de vânzare cumpărare încheiat între B.T., în calitate de vânzătoare, şi M.V. şi M.A., în calitate de cumpărători, având ca obiect cota de 6/20 din imobilul situat în Ciucea, judeţul Cluj, proprietate dobândită cu titlu de moştenire, bun propriu.
La încheierea acestui contract de vânzare – cumpărare, vânzătoarea a susţinut că nu a fost prezentă, nu a semnat actul, de existenţa căruia a aflat abia în anul 2004 când încercând să intabuleze dreptul său de proprietate a constatat că intimaţii M.V. şi M.A. figurează ca proprietari în Cartea Funciară.
Instanţa a reţinut că notarul public şi-a îndeplinit corect atribuţiile conferite de lege, luând consimţământul părţilor, care au şi semnat contractul de vânzare cumpărare. Nu s-a reţinut, în sarcina notarului, săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), iar cu privire la M.V. şi M.A. nu s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 25, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), şi art. 217 alin. (1) C. pen. Instanţa şi-a întemeiat soluţia pe constatările expertizei grafologice precum şi pe probele efectuate în perioada premergătoare urmăririi penale.
Împotriva acestei sentinţe, petiţionara B.T. a declarat recurs, susţinând că a fost prejudiciată prin faptele intimatelor, întrucât, în realitate, nu a intenţionat să vândă imobilul moştenit, contestând semnarea actului de vânzare cumpărare. A mai susţinut că între cele intimaţi a existat o înţelegere tacită pentru a o deposeda de imobilul moştenit, prin întocmirea unor acte false.
Examinând recursul declarat de petentă, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că este fondat, pentru motivele ce urmează:
Potrivit art. 43 alin. (3) din Legea nr. 36/1995, înscrisurile referitoare la actele notariale se redactează potrivit voinţei părţilor şi în condiţiile prevăzute de lege.
Notarul public G.T. nu a autentificat, conform acestor dispoziţii legale, actul de vânzare – cumpărare contestat de petentă.
Astfel, din examinarea contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 642 din 25 iunie 1999 de notarul public G.T., rezultă că B.T. a vândut soţilor M.V. şi M.A. cota sa de proprietate de 6/20 din imobilul situat în Ciucea, judeţul Cluj, dobândită cu titlu de moştenire ca bun propriu.
Din încheierea finală din 14 iunie 1999 a aceluiaşi notar rezultă că B.T. a moştenit cota de 4/20 din acelaşi imobil.
Or, este evident că B.T. moştenind o cotă de 4/20 din imobil nu putea înstrăina o cotă de 6/20, mai mult decât deţinea conform legii.
Totodată, nu rezultă nici din contractul de vânzare cumpărare, nici din dosarul de cercetare penală, dacă petiţionarei i s-a eliberat certificatul de moştenitor, dispus a se elibera prin Încheierea finală menţionată.
De asemenea, procurorul nu a verificat, prin audierea ca martoră a maicii stareţe S.V.G., dacă petiţionara B.T. a „fost ocrotită", respectiv a locuit la M. I.S.C. Căşiel, judeţul Cluj, în perioada mai – august 1999 şi dacă avea posibilitatea (din punctul de vedere al stării sănătăţii sale) să se deplaseze la data de 25 iunie 1999 la Huedin, unde se afla biroul notarului public G.T. Petenta a depus în acest sens actul semnat de maica stareţă, aflat la dosarul instanţei de fond, act care trebuia verificat, în modul menţionat mai sus.
Întrucât petenta a contestat concluziile raportului de expertiză grafologică, se impunea efectuarea unei noi expertize de către un alt laborator de expertize criminalistice, analizându-se şi alte probe aparţinând petentei, pentru a se stabili cu certitudine dacă semnătura de pe contractul de vânzare cumpărare aparţine, într-adevăr acesteia.
De asemenea, trebuia stabilit dacă ulterior „vânzării", terenul a fost folosit de „noii proprietari", în ce condiţii, sau a continuat să fie folosit de familia B.
Pentru că la dosar s-a depus o copie a sentinţei civile nr. 656 din 1 iulie 2005 a Judecătoriei Huedin, judeţul Cluj, trebuia ca instanţa de fond să facă referire la constatările judecătoriei, verificând dacă a rămas definitivă şi în raport cu aceasta să stabilească în ce măsură petenta este prejudiciată în continuare şi care este încadrarea juridică a faptelor penale imputate de petentă intimaţilor.
Înalta Curte constată că faptele penale reclamate nu au fost verificate şi nu s-au administrat suficiente probe pentru descoperirea adevărului, respectiv a existenţei sau inexistenţei acestora, a vinovăţiei făptuitorilor, aşa cum s-a argumentat, astfel încât, constatând că prin hotărârea atacată s-a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 2781 C. proc. pen., în baza art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., recursul petentei va fi admis, casându-se sentinţa atacată.
În baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., rejudecând, Înalta Curte va admite plângerea formulată de petentă, conform art. 2781 C. proc. pen., va desfiinţa rezoluţia nr. 8/ P din 7 aprilie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, confirmată de Procurorul general al acelui Parchet şi va trimite cauza procurorului pentru redeschiderea urmăririi penale împotriva intimaţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petiţionara B.T. împotriva sentinţei penale nr. 51 din 21 septembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj.
Casează sentinţa penală atacată şi rejudecând:
Admite plângerea petiţionarei, desfiinţează Rezoluţia nr. 8/ P din 7 aprilie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi trimite cauza procurorului pentru redeschiderea urmăririi penale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 537/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 545/2006. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
