ICCJ. Decizia nr. 535/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 535/2006
Dosar nr. 22434/1/2005
(nr. vechi 6840/2005)
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Potrivit actelor dosarului se reţin următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 838 din 20 iunie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 formulată de inculpatul U.D.F.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşită de inculpatul U.D.F. din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul U.D.F., la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la 05 decembrie 2003 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpata P.M., la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu.
În baza art. 81 C. pen. şi art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani ce constituie termen e încercare.
A pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestarea preventivă de la 05 decembrie 2003 la 21 mai 2004.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea a 23 comprimate Methadonă ridicate de la inculpatul U.D.F. şi depuse la I.G.P.R. – D.C.J.E.O. cu dovada seria B nr. 2934 din 20 ianuarie 2004.
S-au constatat consumate în procesul analizelor de laborator celelalte droguri ridicate de la cei doi inculpaţi.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul U.D.F. a sumei de 3.850.000 lei depusă la Agenţia C.E.C. Victoria conform recipisei de consemnare nr. 42.30.01/03/40.6/000449.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat fiecare inculpat la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 05 decembrie 2003 numitul T.V.M., care era cercetat în dosarul nr. 5175/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 4 din Legea nr. 143/2000, a formulat denunţ împotriva unei persoane cunoscute sub numele de Ş., identificată ulterior în persoana inculpatului U.D.F., a arătat că acesta vinde droguri la mai mulţi consumatori în cartierul Rahova şi foloseşte un autoturism marca Ford Escort.
La aceeaşi dată numitul C.A.T., consumator de droguri, a formulat denunţ împotriva aceleiaşi persoane fiind de acord să colaboreze cu organele de anchetă în vederea identificării şi depistării acestuia, punând la dispoziţia organelor de poliţie, din cadrul B.C.C.O.A., suma de 400.000 lei în bancnote de câte 100.000 lei cu seriile 004B5024389, 021B3683087; 015D2547358 şi 023A3356007, consemnate în procesele-verbale în vederea cumpărării a două doze cu heroină.
În aceeaşi zi, în jurul orei 13,00, martorul C.A.T. după ce a fost percheziţionat corporal, l-a sunat de la un telefon public, pe inculpatul U.D.F. la numărul de telefon 0722508985 spunându-i că este la spălătorie şi vrea două bucăţi (două doze heroină). Inculpatul i-a comunicat martorului să-l aştepte că vine în aproximativ 20 minute.
După stabilirea locului de întâlnire organele de poliţie s-au deplasat pe str. Lt. Negel, supraveghind locul unde martorul urma să se întâlnească cu inculpatul, din trei locuri diferite.
În jurul orei 14,00, inculpatul a venit la locul de întâlnire cu autoturismul marca Ford Escort, însoţit de prietena sa inculpata P.M., care se afla pe locul din faţă dreapta şi de martorul F.R.A. care se afla pe bancheta din spate.
După ce inculpatul a oprit autoturismul, martora F.R.A. a coborât din autoturism, iar C.A.T. s-a apropiat de autoturism, a discutat cu inculpatul după care s-a urcat în autoturism, pe bancheta din spate, iar inculpatul U.D.F. a ieşit din maşină. După ce martorul C.A.T. i-a înmânat inculpatei P.M. suma de 400.000 a coborât şi a primit de la inculpatul U.D.F. două punguţe din plastic alb în care se afla un praf de culoare maronie.
După consumarea tranzacţiei organele de poliţie au intervenit, l-au imobilizat pe inculpat iar cu ocazia controlului efectuat asupra acestuia s-au găsit, în buzunarul stâng al gecii cu care era îmbrăcat, 33 comprimate albe cu inscripţia „SN" iar asupra inculpatei P.M. suma de 400.000 lei primită de la C.A.T.
Cu ocazia verificării autoturismului Ford, lângă scaunul din stânga faţă (al şoferului) au mai fost găsite 6 comprimate ce prezintă pe o faţă în adâncime o linie (/), 7 comprimate albe ce prezintă pe o faţă semnul (+) şi 1 comprimat inscripţionat cu cifra 1, iar lângă autoturism, pe jos, o pungă din plastic în care se aflau 12 punguţe din plastic alb în care se afla un praf de culoare maronie.
Rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 177890/08 ianuarie 2003 şi nr. 177891/08 decembrie 2003 cu concluzionat că cele 2 punguţe din material plastic tip „bilă" cumpărate de la inculpat de martorul C.A.T. şi cele 12 punguţe din material plastic tip „bilă" conţin 0,078 grame şi respectiv 0,462 grame heroină, cele 33 comprimate găsite în buzunarul gecii inculpatului conţin Methadonă, comprimatul inscripţionat cu cifra 1 conţine MDMA, cele 6 comprimate albe prevăzute pe una din feţe cu o linie mediană conţine Diazepam iar cele 7 pastile inscripţionate cu semnul + pe una din feţe conţine carbamarepin.
Heroina, MDMA sunt prevăzute în tabelul I, Methadonă în tabelul II, fiind conform dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000 droguri de mare risc, iar diazepamul este drog de risc fiind prevăzut în tabelul III anexă la aceeaşi lege.
Carbamarepinul nu este prevăzut de Legea 143/2000.
În declaraţiile date, inculpata P.M. a precizat că cele 6 comprimate de diazepam găsite în autoturism îi aparţineau şi erau destinate consumului propriu.
Inculpatul U.D.F. a negat în mod constant că a vândut cele două doze de heroină martorului C.A.T. şi că celelalte droguri au fost găsite asupra sa, în buzunarul de la geacă şi în autoturism sau lângă autoturismul său, menţionând totodată că suma de 400.000 lei a fost dată de C.A.T. în contul datoriei de 500.000 lei pe care acesta o avea faţă de inculpat.
Din procesul verbal de depistare încheiat la data de 05 decembrie 2003 de ofiţerii de poliţie din cadrul D.G.P.M.B sector 5 Poliţie – B.C.C.O.A., a rezultat că la data de 05 decembrie 2003 inculpatul U.D.F. a oferit spre vânzare două doze de heroină martorului C.A.T. în schimbul sumei de 400.000 lei, sumă ce a fost predată de martor inculpatei P.M.
Din acelaşi proces-verbal a rezultat că asupra inculpatului, în buzunarul stâng al gecii cu care era îmbrăcat s-au găsit 33 comprimate de Methadonă, iar autoturismul inculpatului, lângă scaunul din stânga (al şoferului) s-au mai găsit 6 comprimate de diazepam şi un comprimat MDMA, toate droguri cuprinse în tabelele I, II şi III anexă la Legea nr. 143/2000. Din acelaşi proces-verbal a mai rezultat că lângă autoturismul inculpatului s-a mai găsit o punguţă din plastic în care se aflau 12 doze de heroină (0,426 grame) substanţă prevăzută în tabelul I anexă la Legea nr. 143/2000.
Martorii care au fost de faţă cu această ocazie şi care au semnat fără obiecţiuni procesul-verbal, F.R.A., P.C. şi N.P.D.A., în declaraţiile date în data de 5 decembrie 2003 la urmărirea penală au precizat că au fost de faţă când organele de poliţie au găsit asupra inculpatului, în autoturism şi lângă autoturism şi o punguţă cu mai multe doze suspecte, martorii F.R.A. şi P.C. au menţionat că sunt consumatori de heroină la ţigară şi că de mai multe ori au procurat heroină prin intermediu inculpatului U.D.F.
De asemenea, inculpata P.M. în declaraţia olografă dată de aceeaşi dată a menţionat că inculpatul U.D.F. distribuie doze de heroină la prieteni pentru a-i rămâne şi lui pentru consum şi că la data de 5 decembrie 2003 asupra inculpatului, în autoturism şi lângă autoturism s-au găsit comprimate şi doze de heroină.
Aceste declaraţii sunt în deplină concordanţă cu procesul verbal de depistare, proces-verbal în conţinutul căruia se arată fapte săvârşite de inculpatul U.D.F., deţinere de droguri şi de vânzarea celor două doze de heroină.
Revenirile martorilor şi a inculpatei P.M. asupra declaraţiilor date iniţial, fără a da explicaţii plauzibile cu privire la acestea, negând chiar şi faptul că sunt consumatori de heroină, Tribunalul nu le-a avut în vedere, apreciindu-le ca fiind făcute cu scopul vădit de a-l disculpa pe inculpatul U.D.F., cu care de altfel sunt în relaţii apropiate.
În sprijinul celor de mai sus este şi declaraţia martorului C.A.T. care, fiind consumator de heroină, a procurat în ziua de 05 decembrie 2003 cele două doze de heroină de la inculpatul U.D.F., acesta menţinând, ca de altfel şi ceilalţi martori că şi anterior a mai cumpărat heroină de la inculpat, pe care toţi îl cunoşteau sub numele de Ş.
Tribunalul a mai avut în vedere şi declaraţiile denunţătorului T.V.M. care a precizat că ştia că inculpatul se ocupa cu vânzarea de droguri, că de obicei vinde droguri din maşină, denunţ care a fost avut în vedere de instanţa de judecată, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, la pronunţarea sentinţei penale nr. 731 din 27 mai 2004, prin care denunţătorul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 reţinându-se în favoarea sa dispoziţiile art. 15 din această lege. Revenirea acestuia asupra celor menţionate în autodenunţ, după ce a beneficiat de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu motivarea că în realitate martorul C.A.T. se ocupă de vânzarea de droguri şi nu inculpatul U.D.F., a fost înlăturată, de asemenea, ca fiind total neserioasă, deoarece nimic nu l-a împiedicat pe martor ca la momentul autodenunţului, dacă aceasta ar fi fostrealitatea, să declare în acest sens.
Tribunalul a mai reţinut că menţiunea făcută de martorul C.A.T. potrivit căreia cele două doze de heroină au fost date de inculpatul U.D.F. dintr-o punguţă transparentă ce conţinea mai multe doze şi pe care a scos-o din buzunarul gecii ca fiind conformă cu realitatea deoarece, deşi nu rezultă din procesul verbal de constatare, acest aspect nefiind văzut de organele de poliţie, celelalte 12 doze de heroină au fost găsite într-o punguliţă din plastic şi deci este aproape cert că din această punguliţă au fost date cele două doze de heroină, iar la apariţia organelor de poliţie a reuşit să arunce punguliţa jos, lângă maşină.
Această succesiune este logică deoarece, aşa cum a rezultat din procesul-verbal de constatare, organele de poliţie au trecut la imobilizarea inculpatului după ce cele două doze de heroină au fost înmânate martorului C.A.T., inculpatul nemaiavând posibilitatea să reintroducă punguliţa în buzunarul gecii.
În raport de cele de mai sus, tribunalul a reţinut că inculpatul, a vândut la data de 05 decembrie 2003 două doze de heroină (0,978 grame) martorului C.A.T. şi a deţinut, în vederea vânzării 0,426 grame heroină, 33 comprimate Methadonă şi un comprimat MDMA faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 articol în baza căruia a fost condamnat.
Tribunalul nu a dat curs cererilor inculpatului de schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 pentru drogurile găsite şi de achitare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 din aceeaşi lege, deoarece atât faptul că a vândut cele două doze de heroină martorului C.A.T. cât şi faptul că inculpatul se ocupa cu vânzarea de droguri rezultă din probele administrate în cauză şi enumerate mai sus iar varietatea de droguri găsite asupra sa duc la aceeaşi concluzie şi anume că acestea erau destinate vânzării şi nu consumului propriu.
În raport de împrejurarea că drogurile găsite asupra inculpatului sunt prevăzute de Tabelele I şi II anexa la Legea 143/2000 şi care potrivitdispoziţiilor art. 1 lit. c) din lege, sunt droguri de mare risc, a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul U.D.F. prin înlăturarea alin. (1) din art. 2 din Legea 143/2000.
La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume limitele pedepsei prevăzute de lege, gradul ridicat de pericol social concret al faptei săvârşite rezultat din cantitatea de droguri destinată vânzării precum şi de persoana inculpatului care anterior săvârşirii faptei a avut un comportament corespunzător, a absolvit A.N.E.F.S., a lucrat ca antrenor, fără forme legale la S.S. şi la FC B. şi ca documentarist la publicaţi T. şi la Fundaţia S.M. şi nu are antecedente penale.
În raport de comportamentul corespunzător al inculpatului s-a făcut aplicarea art. 74 lit. a) – art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., de către instanţa de fond.
Tribunalul a mai reţinut în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 16 din Legea 143/2000 aşa cum a solicitat, deoarece denunţătorul său, aşa cum rezultă din rezoluţia comunicată de D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bucureşti cu adresa nr. 51/VII-1/2005, denunţurile formulate de inculpat privind pe numiţii V. şi P. au fost formulate la datele de 11 aprilie 2005 şi 4 mai 2005 deci ulterior prezentării materialului de urmărire penală (17 mai 2004) şi sesizării instanţei (18 mai 2004) dispoziţiile art. 16 din lege fiind aplicabile numai în situaţia când denunţul a intervenit în timpul urmăririi penale.
În ceea ce priveşte pe inculpata P.M., tribunalul având în vedere că în autoturismul inculpatului, în care se afla inculpata la data de 5 decembrie 2003 au fost găsite 6 comprimate care au în conţinut diazepam, substanţă prevăzută în tabelul III anexă la Legea nr. 143/2000 şi care conform art. 1 lit. d) din lege, constituie drog de risc, comprimate care conform declaraţiei acesteia îi aparţineau şi erau destinate consumului propriu, a reţinut în sarcina sa săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, articol în baza căruia a fost condamnată.
La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatei tribunalul a avut în vedere conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), limitele pedepsei prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, lipsa antecedentelor penale şi faptul că după ce aceasta a fost pusă în libertate s-a angajat ca frizeriţă la unitatea L.D.C. SRL.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul U.D.F. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând achitarea întrucât nu se poate stabili vinovăţia sa pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
Mai susţine inculpatul prin apărătorul său că probele de la dosar sunt „fabricate" pentru a fi favorizat un alt traficant de droguri T., dosarul acestuia fiind instrumentat de aceiaşi poliţişti.
De asemenea, în raport de declaraţia martorului C.A.T. audiat de instanţa de apel solicită schimbarea încadrării din infracţiunea de trafic de droguri de mare risc în infracţiunea de consum de droguri prevăzută de art. 4 din Legea 143/2000.
În situaţia în care nu vor fi găsite ca întemeiate cele două motive de apel solicită redozarea pedepsei aplicate faţă de elementele în circumstanţiere aflate la dosar.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 752 din 5 octombrie 2005, a admis apelul declarat de inculpatul U.D.F. împotriva sentinţei penale nr. 838 din 20 iunie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Desfiinţează în parte sentinţa penală şi în fond rejudecând:
Reduce pedeapsa aplicată, de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare aplicată inculpatului U.D.F., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 5 decembrie 2003 la zi.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, au declarat recurs, parchetul şi inculpatul U.D.F.
În motivarea recursului declarat de parchet, se susţine că pedeapsa stabilită de instanţa de apel, nu se justifică si fie, se înlătură aplicarea art. 74 C. pen. fie, se impune a se menţine sentinţa instanţei de fond.
Prin recursul declarat de inculpat hotărârile sunt criticate şi sub aspectul încadrării juridice dar şi cu privire la individualizarea pedepsei, solicitându-se schimbarea în infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 şi aplicarea unei pedepse corespunzătoare acestui text, fie, să se mai reducă pedeapsa.
Recursurile sunt nefondate.
Examinându-se hotărârea atacată, în raport de criticile aduse, precum şi din oficiu, se constată că probatoriul a fost corect evaluat, aşa încât atât încadrarea juridică precum şi pedeapsa aplicată prin recunoaştere de circumstanţe atenuante, sunt legale şi temeinice.
În consecinţă, nu se impun nici un fel de modificări, după cum se cere şi ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile vor fi respinse, ca nefondate.
Se vor aplica şi prevederile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul U.D.F. împotriva deciziei penale nr. 752 din 5 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 decembrie 2003 la 27 ianuarie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 533/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 537/2006. Penal → |
|---|
