ICCJ. Decizia nr. 533/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 533/2006
Dosar nr. 22933/1/2005
(nr. vechi 7091/2005)
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2006
Asupra recursurilor de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 398/ PI din 9 mai 2005, Tribunalul Timiş, secţia penală, a condamnat, printre alţii, pe inculpaţii:
- D.M.V. şi
- C.S.,
- la câte 3 pedepse de câte 7 ani închisoare, fiecare, pentru săvârşirea unui număr de trei infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
În temeiul art. 20 raportat la art. art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., aceiaşi inculpaţi au fost condamnaţi, la pedeapsa de câte 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea unei infracţiuni de tentativă la tâlhărie.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele pentru cei doi inculpaţi urmând să execute, fiecare, pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare sporită cu câte un an închisoare, respectiv, pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, fiecare.
S-au aplicat prevederile art. 71 C. pen., raportate la art. 64 din acelaşi cod, referitoare la pedeapsa accesorie.
S-a menţinut arestarea preventivă pentru cei doi inculpaţi şi a fost dedusă din pedeapsă perioada arestului preventiv de la 15 septembrie 2004, la zi.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 280 dolari S.U.A. către partea civilă V.M., cu titlu de despăgubiri civile, iar inculpatul D.M.V. a fost obligat şi la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S.G.
S-a luat act că prejudiciul cauzat părţilor vătămate F.R., C.A. şi M.P.V. a fost recuperat.
Instanţa a reţinut că, în seara zilei de 14 septembrie 2004, cei doi inculpaţi, inculpatul minor B.F. împreună cu învinuitul B.B., prin ameninţări şi violenţe, i-au deposedat pe părţile vătămate V.M.G. (de un telefon mobil marca Motorola E 365 cu cameră foto, în valoare de 230 dolari S.U.A.), C.A. (de un telefon mobil marca Motorola C 250 în valoare de 3.500.000 lei), M.P. (de un telefon mobil marca Alcatel 311) şi pe F.R. de un alt telefon mobil aparţinând R.F., restituit, ulterior, acesteia. Inculpaţii D.M.V. şi C.S. l-au susţinut pe inculpatul minor B.F., fiind alături de el în acţiunile violente de deposedare de bunuri, exercitând intimidarea părţilor vătămate. Pentru această activitate, inculpatul C.S. a primit de la B.F. telefonul mobil Motorola C 250, iar inculpatul D.M.V. a primit telefonul mobil Alcatel 311, telefonul Motorola E 365 fiind reţinut de inculpatul minor B.F.
A doua zi, inculpatul D.M.V. a vândut telefonul mobil părţii civile S.G., care s-a constituit parte civilă cu 500.000 lei, după ridicarea telefonului şi restituire către partea vătămată M.P.V. De asemenea, a fost restituit şi telefonul mobil aparţinând părţii vătămate C.A., rămânând nerecuperat telefonul Motorola E 365 aparţinând părţii civile V.M.
S-a reţinut şi tentativa la tâlhărie săvârşită asupra părţii vătămate F.R., telefonul mobil fiind restituit la scurt timp proprietarei F.R.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel toţi cei trei inculpaţi.
Prin Decizia penală nr. 344/ A din 20 octombrie 2005, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi (apeluri vizând, în principal, nevinovăţia lor, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei).
Instanţa de apel a reţinut că vinovăţia inculpaţilor a rezultat în mod indubitabil din toate probele administrate iar pedepsele au fost bine individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), avându-se în vedere atât gravitatea faptelor săvârşite de inculpaţi cât şi persoana inculpaţilor.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs inculpaţii C.S. şi D.M.V.
Recursurile vizează cazul prevăzut de art. 3859 pct. 14 (când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)), inculpaţii solicitând reducerea pedepsei.
Examinând motivul de recurs în raport cu probele administrate în cauză şi cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), Înalta Curte constată netemeinicia recursurilor, pentru considerentele ce urmează:
Inculpaţii au solicitat aplicarea art. 74 şi 76 C. pen., şi reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
Înalta Curte constată că nici una dintre împrejurările care, potrivit art. 74 C. pen., pot fi considerate circumstanţe atenuante, nu există în cauză, întrucât: inculpaţii au săvârşit câte 4 fapte penale de tâlhărie care prezintă un grad sporit de pericol social, fiecare, nu au avut o atitudine sinceră, contestând săvârşirea faptelor.
Pe de altă parte, sporirea pedepsei cu un an este justificată în raport de prevederile art. 34 C. pen., referitoare la pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni, în final, stabilindu-se o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru fiecare, pedeapsă apropiată de minimul special prevăzut de art. 211 alin. (21) C. pen. (7 ani închisoare).
În consecinţă, recursurile declarate de inculpaţi vor fi respinse ca nefondate.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va scade din pedeapsă perioada arestării preventive, pentru fiecare inculpat, începând de la 15 septembrie 2004, la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 RON, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.S. şi D.M.V. împotriva deciziei penale nr. 344/ A din 20 octombrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 15 septembrie 2004 la 27 ianuarie 2006.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 531/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 535/2006. Penal → |
|---|
