ICCJ. Decizia nr. 5756/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5756/2006
Dosar nr. 22434/3/2006
Şedinţa publică din 5 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 809 din 7 iulie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 971/2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, formulată de condamnatul F.M., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel condamnatul, arătând că în mod greşit a fost respinsă cererea de revizuire, întrucât urmare a faptului că în Decizia penală nr. 695 din 13 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti s-a menţionat greşit că acesta ar fi recidivist i-a fost aplicată o pedeapsă în cuantum prea mare, astfel că a solicitat admiterea cererii de revizuire şi reducerea pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 590 din 11 august 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul revizuient F.M., obligându-l pe acesta la cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva deciziei mai sus-menţionată, a declarat recurs condamnatul F.M.
Recursul declarat de revizuientul condamnat este nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că recurentul, pe calea revizuirii solicită completarea probatoriilor şi reindividualizarea pedepsei aplicate.
Faţă de motivele invocate de recurentul condamnat, în mod corect cele două instanţe au apreciat că pe calea extraordinară a revizuirii nu se poate obţine o prelungire a probaţiunii pentru fapte şi împrejurări deja cunoscute instanţei care a soluţionat fondul cauzei şi care, de altfel s-a şi pronunţat cu privire la întregul probatoriu produs cauzei, pe parcursul judecării acesteia în toate etapele procesuale.
Prin urmare, motivele invocate de condamnat referitoare la pedeapsă şi probe nu se încadrează în cele prevăzute expres şi limitativ în art. 394 C. proc. pen.
Aşa fiind, pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că hotărârile instanţelor de fond şi de apel prin care s-a respins cererea de revizuire şi respectiv apelul declarat de condamnat, sunt corecte, astfel că recursul apare ca nefondat şi va fi respins, ca atare, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul F.M. împotriva deciziei penale nr. 590 din 11 august 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5248/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 5403/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
