ICCJ. Decizia nr. 5520/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5520/2006
Dosar nr. 40165/3/2005
Şedinţa publică din 26 septembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 428 din 14 aprilie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost condamnaţi inculpaţii:
- N.N. şi
- R.A., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la câte o pedeapsă de 7 ani închisoare fiecare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului N.N., iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 12 septembrie 2005, la zi.
S-a luat act că inculpatul R.A. este arestat în altă cauză şi că partea vătămată T.I. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 500 lei (RON), onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:În ziua de 12 septembrie 2005, inculpaţii au pătruns fără drept în locuinţa părţii vătămate T.I., cu scopul de a sustrage bunuri.
În timp ce inculpaţii se aflau în locuinţă, au fost surprinşi de partea vătămată şi familia sa. Partea vătămată l-a lovit pe inculpatul N.N. cu pumnul în piept, moment în care inculpatul R.A. i-a pulverizat spray în faţă, cei doi făptuitori reuşind, astfel, să fugă. Imediat după săvârşirea faptei, inculpatul N.N. a fost prins de martorii alertaţi de strigătele părţii vătămate.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, proces-verbal de cercetare la faţa locului, proces-verbal de percheziţie domiciliară, proces-verbal de recunoaştere, planşe fotografice, declaraţiile martorilor Z.C.I.V., Z.I., F.M., F.N., R.M., declaraţiile inculpaţilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia penală, prin Decizia penală nr. 483 din 21 iunie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor, menţinând starea de arest a inculpatului N.N. şi deducând, la zi, prevenţia acestuia.
S-a luat act că inculpatul R.A. este arestat în altă cauză.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asigurarea asistenţei juridice a inculpatului R.A. fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpaţii N.N. şi R.A., solicitând admiterea acestora, casarea hotărârilor pronunţate şi achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Inculpaţii au susţinut că au intrat din eroare în locuinţa părţii vătămate, ei căutând, în realitate, o prostituată pe nume B.L. Au mai susţinut că nu au folosit spray-ul paralizant, recipientul fiind gol, iar partea vătămată a fost obligată de organele de cercetare penală să declare împotriva lor.
Temeiul juridic al recursurilor îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Examinând recursurile inculpaţilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea nu sunt fondate.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanţele de judecată au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor cu privire la săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina lor.
Pe parcursul procesului penal, inculpaţii au adoptat mai multe versiuni ale susţinerii pe care au făcut-o, aceea de negare a săvârşirii tentativei la infracţiunea de tâlhărie, ceea ce demonstrează încercarea lor de a se sustrage răspunderii penale.
Explicaţiile oferite, privind eroarea în care s-au aflat cu privire la locatarul apartamentului în care au pătruns fără drept, sunt puerile şi contrazise de probele administrate în cauză cu privire la atitudinea violentă pe care cei doi au avut-o la apariţia părţii vătămate.
Pretinsa persoană căutată de cei doi inculpaţi a fost denumită în mod diferit de aceştia, în timpul procesului penal, identitatea sa ambiguă (R., L., B.L.) şi profesia dezvăluită la un moment dat (prostituată), dovedind tentativa lor de construire a unui alibi care să fie greu de verificat de organele de cercetare penală.
Toate aceste apărări au fost corect înlăturate de instanţele de judecată, fiind contrazise de susţinerea părţii vătămate care l-a acuzat pe inculpatul R.A. că i-a pulverizat spray în faţă pentru a-şi asigura sieşi partenerului său fuga de la locul faptei, precum şi de declaraţiile martorilor V.N. şi Z.I. care fie au fost prezenţi la momentul agresării părţii vătămate, fie au văzut-o pe aceasta cu ochii iritaţi de folosirea spray-ului cu efect lacrimogen.
Partea vătămată a realizat corect intenţia cu care inculpaţii au pătruns în locuinţa sa – aceea de a sustragere bunuri, şi a strigat „hoţii", fiind auzită de martorii Z.C.I.V. şi Z.I., F.M., primii doi fiind şi cei care l-au prins şi imobilizat pe inculpatul N.N.
Aşa fiind, Curtea constată că în cauză nu există temeiuri de achitare a inculpaţilor, critica formulată de aceştia cu privire la greşita lor condamnare fiind nefondată.
În consecinţă, Curtea va respinge recursurile declarate de inculpaţi ca nefondate.
Timpul arestării preventive a inculpatului N.N. va fi dedus din durata pedepsei aplicate de la 12 septembrie 2005, la zi.
Curtea constată că inculpatul R.A. este arestat în altă cauză.
Recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., art.88 C. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.N. şi R.A. împotriva deciziei penale nr. 483/ A din 21 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.N., timpul arestării preventive de la 12 septembrie 2005 la 26 septembrie 2006.
Constată că inculpatul R.A. este arestat în altă cauză.
Obligă pe fiecare recurent inculpat la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5490/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 5532/2006. Penal → |
|---|
