ICCJ. Decizia nr. 5810/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5810/2006
Dosar nr. 2971/44/2006
Şedinţa publică din 11 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 54/ F din 28 iulie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul L.G. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 81/P/2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În fapt, petentul, la data de 9 mai 2001, s-a adresat cu o acţiune la Judecătoria Galaţi, prin care solicită obligarea pârâtei SC F.D.F.E.E. Galaţi la plata contravalorii unui contor cumpărat în anul 1968.
Prin sentinţa penală nr. 7846 din 16 septembrie 2002, în dosarul nr. 6192/2002, Judecătoria Galaţi a respins acţiunea ca fiind prescris dreptul la acţiune, sentinţa fiind pronunţată de judecător P.C.
Împotriva acestei soluţii, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs petentul L.G.
Prin Decizia civilă nr. 708 din 25 noiembrie 2003 (dosar nr. 2316/C/2003), Tribunalul Galaţi i-a respins recursul ca fiind nefondat.
Împotriva magistraţilor ce au pronunţat cele două soluţii, la fond şi în recurs, P.C. şi, respectiv, A.R. şi P.C., petentul a formulat plângere, cerând organelor de anchetă penală cercetarea celor trei făptuitori pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin rezoluţia nr. 81/P/2006 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în urma verificării celor susţinute de petent şi a probelor administrate, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei trei făptuitori pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 289 alin. (1) C. pen.
S-a reţinut în motivarea soluţiei că judecătorii au motivat hotărârile date în fapt şi în drept şi că au fost avute în vedere probele pe care le-au administrat părţile, dar şi că, potrivit H.C.M. nr. 2763/1968, dreptul la acţiune în cazul petentului era prescris.
Nemulţumit de rezoluţia arătată, petentul a formulat plângere la acelaşi Parchet în atenţia procurorului general.
Prin rezoluţia nr. 651/II/2/2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a respins plângerea petentului.
Împotriva celor două rezoluţii petentul a formulat plângere la instanţa competentă, Curtea de Apel Galaţi, arătând că a fost prejudiciat şi solicitând desfiinţarea rezoluţiilor şi sancţionarea penală a făptuitorilor.
Din analiza celor două rezoluţii, a hotărârilor pronunţate de făptuitori şi a probelor existente la dosar, instanţa a constatat că soluţiile date de parchet sunt temeinice şi legale.
În urma verificărilor efectuate s-a constatat că făptuitorii au respectat procedurile prevăzute de lege care reglementează desfăşurarea proceselor civile şi au pronunţat hotărâri pe baza probelor depuse la dosar şi a legislaţiei în materie, aflată în vigoare.
La data montării contorului erau în vigoare dispoziţiile H.C.M. nr. 2763/1968, iar dreptul de creanţă al petentului în ce priveşte preţul contorului curge de la data montării pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1968, drept de creanţă care era prescris la data când a fost introdusă acţiunea civilă în instanţă.
Neexistând nici o dovadă la dosar care să fi întrerupt prescripţia sau să o fi suspendat, instanţele au constatat pur şi simplu că dreptul la acţiune a fost prescris.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul L.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că a fost dată fără a se avea în vedere actele dosarului. Totodată, în motivarea recursului, petentul a făcut ample consideraţii cu privire la nelegalitatea hotărârilor pronunţate de judecătorii intimaţi.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Instanţa de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod corect că activităţile desfăşurate de intimaţi, în calitate de judecători care s-au pronunţat în dosarele nr. 6192/2002 al Judecătoriei Galaţi şi, respectiv, nr. 2316/C/2003 al Tribunalului Galaţi, nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate prin plângerea penală. Din probele administrate nu rezultă nici un indiciu în legătură cu soluţionarea cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă a cererii deduse judecăţii, simplul fapt că soluţia a fost nefavorabilă intereselor petentului neputând constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a judecătorilor cauzei. Îndreptarea eventualelor greşeli de judecată se face doar cu ocazia soluţionării căilor de atac de către instanţele de control judiciar, pe calea plângerii penale neputându-se reforma fondul hotărârilor definitive şi irevocabile nefavorabile justiţiabililor.
Pentru toate aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul L.G. împotriva sentinţei penale nr. 54/ F din 28 iulie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 60 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5549/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 5827/2006. Penal → |
|---|
