ICCJ. Decizia nr. 5435/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5435/2006
Dosar nr. 12164/1/2006
Şedinţa nepublică din 21septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 92/D/2006 din 28 februarie 2006 pronunţată de Tribunalul Bacău, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), în două fapte prevăzute de art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), şi art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
A fost condamnat inculpatul T.C.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) cu aplicarea art. 99, 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. e) teza II C. pen., la pedeapsa de 2.000.000 lei ROL amendă penală
- furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 99, 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 8 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, inculpatul având de executat 8 luni de închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei şi s-a fixat termen de încercare de un an şi 8 luni de închisoare conform art. 110 C. pen., atrăgându-i-se atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
S-a luat act că partea vătămată nu a mai solicitat daune morale, s-a constatat că prejudicial material cauzat părţii vătămate prin cele două infracţiuni a fost reparat prin plata sumei de 12.500.000 lei ROL şi s-au respins ca nefondate pretenţiile materiale în sumă de 23.000.000 lei ROL solicitate de partea vătămată.
În baza art. 113 C. pen., s-a aplicat inculpatului măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, punându-i-se în vedere că are obligaţia de a se prezenta în mod regulat la tratament medical psihiatric până la însănătoşire.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în noaptea de 18 septembrie 2004, inculpatul şi partea vătămată N.Şt. s-au întâlnit într-un bar ce aparţine numitului N.V. din comuna Căiuţi, jud. Bacău. Ambele părţi consumaseră băuturi alcoolice şi când s-au văzut în bar între ele a avut loc o ceartă, partea vătămată adresând injurii la adresa familiei inculpatului, în special sorei acestuia care este decedată.
Pentru a nu continua acest conflict, inculpatul a plecat din bar spre casă, fiind urmat de partea vătămată care, deşi este o persoană adultă şi trebuia să realizeze că nu se justifică o altercaţie cu un minor, a continuat să adreseze inculpatului cuvinte şi expresii jignitoare despre familia acestuia.
În aceste condiţii, inculpatul s-a înfuriat şi a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri cu pumnul în zona capului şi cu piciorul în zona spatelui, astfel că victima a căzut la pământ şi a suferit leziunile descrise în certificatul medical legal, ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Apoi, inculpatul a văzut în apropierea victimei că îi căzuseră nişte bani, pe care i-a luat şi a plecat acasă.
A doua zi dimineaţă, inculpatul, realizând gravitatea faptei de sustragere a banilor, a mers împreună cu străbunica sa M.M., la domiciliul părţii vătămate pentru a-i restitui suma de bani sustrasă, 4.500.000 lei.
La reţinerea situaţiei de fapt, s-au avut în vedere, ca mijloace de probă, plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, depoziţiile martorilor D.C., N.V., N.M., T.G., D.E., D.I.M. şi D.L., certificatul medico-legal nr. 1644-A-1 din 21 septembrie 2004 al părţii vătămate şi declaraţiile inculpatului, care a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată şi i-a luat banii.
Prima instanţă a reţinut că între părţi a existat un conflict anterior, căruia inculpatul a dorit chiar să-i pună capăt, plecând din bar spre casă.
Partea vătămată însă a plecat în urma lui, continuând cu injuriile la adresa inculpatului şi a familiei sale şi pe fondul consumului de alcool, s-a hotărât să o lovească pe partea vătămată, ceea ce s-a şi întâmplat.
Inculpatul, aşa cum rezultă din probe şi cum recunoaşte şi el, nu a lovit-o pe partea vătămată cu intenţia de a-i sustrage banii, ci dimpotrivă a dorit să-I aplice o corecţie fizică pentru injuriile adresate în acea seară, precum şi în alte ocazii (martorii declarând că între părţi au existat frecvente conflicte verbale anterior). Abia după ce a lovit partea vătămată, văzând că i-au căzut banii pe jos, inculpatul s-a hotărât şi să-i sustragă.
Astfel, instanţa de fond a constatat că faptele inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii complexe de tâlhărie, ci sunt realizate elementele constitutive a două infracţiuni, de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) cu aplicarea art. 99 şi de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 99, aflate în concurs real şi a dispus, conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice.
La calificarea faptei nu s-a reţinut şi susţinerea părţii vătămate că inculpatul i-a sustras şi buletinul de identitate, care a fost găsit de un bătrân, ce l-a predat fratelui părţii vătămate, deoarece nu este dovedită cu nici un mijloc de probă, existând probabilitatea ca acesta să fi căzut în timpul altercaţiei dintre părţi şi să fi rămas la locul faptei.
Instanţa de fond apreciat că vinovăţia inculpatului în comiterea celor două infracţiuni a fost dovedită şi a dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea judiciară a pedepselor, s-au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinându-se în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen., cu consecinţa aplicării unor pedepse orientate sub minimul special prevăzute de lege pentru inculpaţii minori, apreciindu-se că scopul preventive - educativ al pedepsei poate fi atins fără executarea în regim de detenţie.
Cu privire la prejudiciul suferit prin sustragerea banilor, instanţa a constatat că inculpatul şi familia sa i-a restituit părţii vătămate suma de 12.500.000 lei, aspect recunoscut atât de partea vătămată cât şi de inculpat.
Instanţa a considerat ca nefondate celelalte pretenţii materiale ale părţii vătămate în sumă de 23.000.000 ROL, deoarece nu a dovedit cu nici o probă (înscrisuri sau martori) că a efectuat acele cheltuieli-înscrisurile depuse reprezentând reţete medicale, fără dovada plăţii medicamentelor, fiind respinse, conform art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, care recomandă dispensarizarea bolnavului şi tratarea sa obligatorie în reţeaua de psihiatrie teritorială, faţă de afecţiunile de care suferă inculpatul, instanţa a considerat că se impune aplicarea măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical, conform art. 113 C. pen.
În termen legal, împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea pentru infracţiunea de furt, înlăturarea măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical şi reindividualizarea pedepsei în sensul aplicării unei măsuri prevăzută de art. 101 lit. a) sau b) C. pen. (mustare sau libertate sub supraveghere).
Prin Decizia penală nr. 232 din 20 iulie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, s-a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, care a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de prim control judiciar a constatat că vinovăţia inculpatului este dovedită, încadrarea juridică dată faptelor este corectă, instituirea măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical este justificată, iar pedeapsa aplicată este corect individualizată.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către inculpat, care, prin concluziile apărătorului a invocat cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., reiterând cererile de înlăturare a măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical şi de reindividualizare a pedepsei, în sensul aplicării unei măsuri educative, prevăzută de art. 101 lit. a) sau b) C. pen., respectiv mustare sau libertate sub supraveghere.
Recursul este nefondat.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico - întocmit de I.M.L. Iaşi, faptele inculpatului apar ca o reacţie discomportamentală pe fondul sindromului organic cerebral, agravat de consumul de alcool, recomandîndu-se dispensarizarea şi tratarea sa obligatorie în reţeaua de psihiatrie teritorială.
Întrucât boala de care suferă inculpatul (sindromul organic cerebral pe fond de epilepsie generalizată), constituie o stare de pericol, pe fondul unui consum chiar şi minim de alcool, în mod corect, în baza dispoziţiilor art. 113 C. pen., s-a dispus obligarea acestuia la tratament medical.
Nici solicitarea de reindividualizare a pedepsei nu poate fi primită.
Înalta Curte constată că pedeapsa 8 luni de închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiţionat, aplicată inculpatului, este corect individualizată, atât în ceea ce priveşte cuantumul cât şi modalitatea de executare, astfel că aceasta este în măsură să asigure realizarea scopului preventiv-educativ al pedepsei, prevăzut de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Având în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârşite de inculpat, determinat de urmările produse (leziuni ale victimei ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale), nu se poate aplica inculpatului una din măsurile educative, prevăzute de art. 101 lit. a) sau b) C. pen., respectiv mustarea sau libertatea sub supraveghere.
Întrucât motivele de recurs sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri dintre cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.C.A. împotriva deciziei penale nr. 232 din 20 iulie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5288/2006. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 5549/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
