ICCJ. Decizia nr. 5827/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5827/2006
Dosar nr. 2619/33/2006
Şedinţa publică din 12 octombrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 169 din 11 aprilie 2006 a Tribunalului Maramureş a fost condamnat inculpatul L.F.B., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat inculpatul V.M., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Tot prin aceeaşi sentinţă a fost condamnată şi inculpata Ş.L.N., pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată acestora durata reţinerii şi arestului preventiv de la 6 ianuarie 2006 la zi.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscat briceagul automat cu o lungime totală de 20, 5 cm, lungime lamă de 9 cm., lungime mâner de 11,5 cm şi lăţime medie lamă de 2 cm, aparţinând inculpatului L.F.B., înregistrat la poziţia nr. 31/2006 în Registrul de Corpuri Delicte.
S-a constatat că partea vătămată C.D. nu s-a constituit parte civilă, deoarece a recuperat bunurile sustrase.
În temeiul art. 193 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat să plătească câte 166 RON cheltuieli judiciare părţii vătămate C.D.
În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul V.M. să plătească 160 RON cheltuieli judiciare statului şi inculpaţii L.F.B. şi Ş.L.N. la câte 350 lei RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, că, în noaptea de 5 ianuarie 2006, în jurul orei 3,00, partea vătămată C.D. a ieşit de la un restaurant unde a petrecut cu nişte prieteni şi s-a îndreptat spre locul său de muncă, respectiv casa de cultură pentru a verifica dacă se află în jurul acesteia persoane care nu au adăpost.
Pe platoul din faţa Restaurantului Bucureşti a apărut inculpata Ş.L.N., care i-a propus să întreţină relaţii sexuale pentru suma de 800.000 ROL. Deoarece a refuzat-o, după circa 20 metri în spatele său a apărut din nou inculpata, care l-a prins de mână şi a insistat să meargă cu ea.
Partea vătămată s-a desprins de inculpată şi s-a îndreptat spre platoul din faţa casei de cultură unde inculpatul L.F.B. a pus un cuţit automat la gâtul părţii vătămate şi i-a smuls ceasul de pe lână, deteriorându-i brăţara, iar inculpatul V.M. i-a luat portofelul.
Inculpata Ş.L.N. a stat lângă cei doi inculpaţi care o ameninţau pe partea vătămată. La un moment dat au apărut martorii N.Z. şi P.K.I. care fiind taximetrişti îi urmăriseră pe cei trei inculpaţi şi care l-au imobilizat şi dezarmat pe inculpatul L.F.B., iar ceilalţi inculpaţi au reuşit să fugă.
Cu prilejul săvârşirii faptei, partea vătămată a fost tăiată la mâna stângă şi a necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, aşa cum reiese din cuprinsul raportului de constatare medico-legală de la dosar urmărire penală, iar inculpatul L.F.B. a prezentat urme de sânge pe scurta ce o purta, aşa cum a rezultat din cuprinsul procesului-verbal şi din fotografiile judiciare de la dosar urmărire penală.
În faza de urmărire penală, inculpaţii au relatat că au avut o înţelegere prealabilă de a deposeda pe partea vătămată pe care au observat-o în jurul orei 3,00, iar la instanţa de judecată au susţinut o altă versiune în sensul că au acţionat după ce partea vătămată a încercat să o hărţuiască pe inculpata Ş.L.N.
Faptele inculpaţilor minori L.F.B. şi V.M. care pe timp de noapte în înţelegere cu inculpata Ş.L.N. ce le-a înlesnit fapta, au acostat şi condus într-un loc întunecos pe partea vătămată C.D. (unde au deposedat-o prin violenţă de bani şi bunuri, cauzându-i un prejudiciu total de 1.000 lei RON, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.
Fapta inculpatei Ş.L.N. care pe timp de noapte în baza înţelegerii iniţiale infracţionale cu inculpaţii L.F.B. şi V.M. a înlesnit sustragerea prin violenţă de bani şi bunuri de la partea vătămată C.D. realizează elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (1) şi (2). lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicare art. 99 alin. (3) din acelaşi cod.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor minori s-a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei comise şi împrejurările concrete în care a fost săvârşită, urmările produse asupra părţii vătămate, că inculpatul L.F.B. este cercetat într-o altă cauză, având ca obiect infracţiunea de furt calificat ce se presupune că fost comisă, la data de 26 noiembrie 2005, şi că inculpaţii au avut o atitudine oscilantă în cursul procesului penal cu privire la fapta ce li se reţine.
S-a constatat că partea vătămată C.D. nu s-a constituit parte civilă, deoarece a recuperat bunurile sustrase.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii L.F.B., V.M. şi părţile responsabile civilmente L.V. şi Ş.L.N.
Inculpatul L.F.B. a criticat sentinţa sub aspectul pedepsei aplicate, considerând că aceasta este prea mare, solicitând reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea sa, pentru că a dat dovadă de sinceritate şi a colaborat cu organele de cercetare penală.
Inculpatul V.M. a invocat aceleaşi motive, arătând în plus că nu sunt probe din care să rezulte înţelger4ea anterioară a inculpaţilor de a comite infracţiuni.
Parte responsabilă civilmente L.V. a solicitat aplicarea unei pedepse mai mici pentru fiul ei, ţinându-se seama că acesta a absolvit doar 8 clase şi nu a avut nici un loc de muncă.
În fine, partea responsabilă civilmente Ş.L.N. a cerut aplicarea unei pedepse mai mici pentru faţă de fiica ei, avându-se în vedere că aceasta a absolvit 10 clase şi a avut un loc de muncă înaintea comiterii infracţiunii.
Prin Decizia penală nr. 140/ A din 18 mai 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. 2619/33/2006 au fost admise apelurile declarate de inculpaţii L.F.B. şi V.M., arestaţi în Penitenciarul Gherla şi a părţilor responsabile civilmente L.O.V. şi Ş.L.N., împotriva sentinţei penale nr. 169 din 11 aprilie 2006 a Tribunalului Maramureş pe care a desfiinţat-o doar în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor şi în consecinţă:
Au fost reduse pedepsele aplicate inculpaţilor L.F.B., V.M. şi Ş.L.N., prin reţinerea prevederilor art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen., raportat la art. 76 lit. a) C. pen., la 3 ani închisoare, 2 ani şi 6 luni închisoare, respectiv 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 C. pen.
S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor.
S-a dedus din pedepsele aplicate durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 6 ianuarie 2006 la zi.
S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
S-a stabilit în favoarea baroului de avocaţi Cluj-Napoca suma de 300 lei ( 150 × 2 ) onorariile apărătorilor din oficiu ce s-au plătit din fondul Ministerului Justiţiei pentru inculpaţii L.F.B. şi Ş.L.N.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că în mod temeinic, prima instanţă a stabilit starea de fapt pe baza probelor administrate, în sensul că, în noaptea de 5 ianuarie 2006, în jurul orei 3,00, partea vătămată C.D. a fost abordată în apropierea C.C. din Baia Mare de către inculpată care a insistat să meargă împreună pentru a întreţine relaţii sexuale în schimbul sumei de 800.000 ROL.
Partea vătămată a refuzat, însă a apărut inculpatul L.F. care a pus un cuţit la gât, i-a smuls ceasul de la mână, iar inculpatul V.M. Ioan a luat portofelul părţii vătămate. Inculpata în tot cest timp a stat lângă cei doi inculpaţi.
Părţii vătămate i-au fost cauzate leziuni la mâna stângă care au necesitat 12-14 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Contrar celor susţinute de către inculpaţi, din declaraţiile lor iniţiale a rezultat că s-au înţeles, în prealabil, să tâlhărească pe partea vătămată.
Starea de fapt reţinută, atât din declaraţiile inculpaţilor, cât şi a părţilor vătămate, precum şi din cele ale martorilor N.Z. şi P.K.I., taximetriştii care au intervenit în apărarea părţii vătămate şi care au dezarmat şi imobilizat pe inculpatul L.F.
În mod corect a fost stabilită încadrarea juridică a faptei, faptele inculpaţilor L.F.B. şi V.M. constituind infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., iar cea a inculpatei Ş.L.N., constituind complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat l art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., deoarece inculpaţii au fost minori la data comiterii faptei.
În mod greşit, însă, prima instanţă a individualizat pedepsele aplicate inculpaţilor fără a ţine seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi art. 100 C. pen.
Astfel, s-au acordat prioritate gradului de pericol social ridicat al faptei şi împrejurărilor concrete în care au fost săvârşite în detrimentu.
datelor personale care caracterizează inculpaţii, vârsta acestora, starea fizică, dezvoltarea intelectuală şi morală, comportamentul lor, precum şi condiţiile în care au crescut şi trăit.
Din ancheta socială a reieşit că minorul L.F.B., născut la 15 octombrie 1988, a absolvit 6 clase, nu a urmat în continuare şcoala, ambii părinţi lucrează, locuiesc împreună, iar minorul nu mai are alţi fraţi.
Împrejurarea necontestată de către inculpat că este cercetat pentru comiterea altei infracţiuni de furt calificat nu a putut fi luată în considerare anterior finalizării cercetării.
Minorul V.M., urmează cursurile Seminarului Teologic, în prezent mama sa este plecată în străinătate, iar minorul locuieşte în timpul vacanţei împreună cu familia fratelui său în Baia Mare şi când este la şcoală locuieşte în gazdă; referitor la el s-a reţinut că nu este predispus pentru săvârşirea altor fapte antisociale.
Inculpata Ş.L.N., născută la 23 martie 1988, a absolvit 10 clase şi locuieşte împreună cu părinţii şi cei doi fraţi, neexistând date că a mai fost implicată în comiterea unor fapte antisociale.
Pe baza acestor date este de necontestat comportamentul bun pe care l-au avut toţi inculpaţii anterior comiterii infracţiunii.
De asemenea, paguba produsă părţii vătămate a fost reparată prin restituirea bunurilor sustrase, iar inculpaţii după comitere faptei au fost sinceri, arătând inclusiv cum s-au înţeles, în prealabil, pentru a comite fapta.
Ca atare în favoarea inculpaţilor trebuiau reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen.
La individualizarea pedepselor care urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante, instanţa de apel a ţinut seama de contribuţia diferită a inculpaţilor la săvârşirea faptei, respectiv de împrejurarea că inculpatul L.F.B. a avut iniţiativa, dar şi de mobilul acestuia, constând în aceea că îţi dorea să facă rost de bani pentru a-şi cumpăr ghete pentru iarnă.
Aşa fiind, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate, desfiinţată sentinţa atacată doar referitor la cuantumul pedepselor şi au fost reduse pedepsele aplicate, astfel, inculpatului L.F.B. de la 5 ani la 3 ani închisoare, inculpatului V.M. de la 4 ani la 2 ani şi 6 luni închisoare, iar inculpatei Ş.L.N. de al 3 ani şi 6 luni la 2 ani închisoare.
S-au interzis inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 în condiţiile art. 71 C. pen.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a acestora, având în vedere că subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive şi că inculpaţii au fost condamnaţi la pedepse privative de libertate.
Conform art. 381 alin. (1) C. proc. pen., s-a deduse din pedepsele aplicate, durata reţinerii şi arestului preventiv, începând cu 7 ianuarie până la 18 mai 2006.
S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, stabilind în favoarea Baroului de avocaţi Cluj-Napoca suma de câte 150 lei pentru fiecare dintre apărătorii desemnaţi din oficiu să asigure asistenţă juridică inculpaţilor L.F.B. şi Ş.L.N.
Împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, recursuri inculpaţii V.M. şi L.F.B., acesta din urmă fără a arăta în scris motivele, precum şi reprezentantul legal Ş.L.N. pentru inculpata Ş.L.N. şi aceasta fără a arăta în scris motivele.
În motivele scrise de recurs, apărătorul recurentului inculpat V.M. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casare deciziei atacate şi rejudecând cauza a se aplica o nouă pedeapsă inculpatului, în funcţie de dispoziţiile art. 72, 74 lit. a) – c) C. pen. şi de art. 76 lit. c) din acelaşi cod, respectiv o pedeapsă sub minimul special prevăzut de textul legal, iar în condiţiile art. 1101 C. pen., a se dispune suspendarea pedepsei sub supraveghere.
Apărătorul recurentului inculpat a considerat ca fiind excesivă pedeapsa aplicată inculpatului, în condiţiile în care nu există nicio probă privind existenţa unei înţelegeri prealabile între inculpaţi, în sensul comiterii infracţiunii de tâlhărie faţă de partea vătămată, că s-a reţinut ca fiind oscilantă poziţia inculpaţilor în timpul procesului penal, în condiţiile în care nu au existat martori oculari, că declaraţiile martorilor nu arată că ar fi văzut pe inculpatul V.M. exercitând violenţe asupra victimei, că instanţa avea datoria să individualizeze pedeapsa în funcţie de fiecare participant, dând efect conţinutului textului legal ce prevede posibilitatea coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege până la 3 luni în acest caz.
De asemenea, s-a arătat că instanţa de apel nu a coborât pedeapsa sub minimul special de 3 ani şi 6 luni, având în vedere faptul că acesta este minor, provine dintr-o familie în care reeducare s-ar realiza cu certitudine, contribuţia minimă şi discutabilă la săvârşirea infracţiunii, nu s-a ţinut cont de posibilitatea aplicării suspendării condiţionate în condiţiile în care limitele pedepselor în cazul minorilor se reduc la jumătate, că valoarea prejudiciului a fost mai redusă, deoarece în portmoneul părţii vătămate se aflau doar 70 RON, iar celelalte bunuri au fost predate victimei, că trebuiau avute în vedere şi atestările medico-legale cu privire la leziunile produse părţii vătămate.
La termenul de astăzi, procurorul a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de reprezentantul legal Ş.L.N. pentru inculpata Ş.L.N., având în vedere faptul că la data judecăţii inculpata era majoră, iar, atât inculpata, cât şi reprezentantul legal nu fac parte din categoria substituţiilor procesuali care să exercite calea de atac a recursului, în raport cu situaţia arătată, în acest sens, invocând şi o decizie recentă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv Decizia penală nr. 5586 din 28 septembrie 2006.
Apărătorul inculpatei Ş.L.N., având cuvântul faţă de excepţia invocată a solicitat instanţei să constate că recursul declarat în cauză este admisibil.
Apărătorul recurenţilor inculpaţi L.F.B. şi V.M., în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursurilor şi reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, apreciind că acestea sunt mult prea aspre, în raport cu împrejurările comiterii faptei, persoana inculpaţilor, urmând a se acorda o eficienţă mai mare circumstanţelor atenuante reţinute în cauză, existând dubii cu privire la participaţia acestora, prejudiciul modic produs prin fapta săvârşită de inculpaţi, acest prejudiciu fiind recuperat, impunându-se modalităţi de executare a pedepsei, neprivative de libertate, respectiv suspendare condiţionată în condiţiile art. 81 C. pen., pentru inculpatul L.F.B. şi suspendare sub supraveghere, conform art. 861 C. pen., pentru inculpatul V.M., depunându-se pentru recurentul inculpat V.M. un act în circumstanţiere şi un memoriu.
Acelaşi apărător în ceea ce priveşte recursul declarat de reprezentantul legal pentru inculpata Ş.L.N. a învederat că lasă la aprecierea instanţei soluţia ce se va pronunţa în cauză.
Recurentul reprezentant legal Ş.L.N. a solicitat admiterea recursului declarat pentru inculpata Ş.L.N., învederând că în cauză a declarat recurs la îndrumarea apărătorului din oficiu, care a asistat-o pe inculpată în apel, avocat M.C., ce a sfătuit-o să nu mai declare recurs şi inculpata, menţionând că este suficient dacă va declara recurs doar mama acesteia.
Concluziile procurorului asupra recursurilor declarate de inculpaţi şi de reprezentantul legal pentru inculpată, poziţiile recurenţilor inculpaţi şi a intimatei inculpate au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
În memoriul depus la termenul de astăzi, în recurs, intimata parte responsabilă civilmente V.C.S., curator al minorului, conform dispoziţiei nr. 654/2006, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 20 C. proc. pen., solicită admiterea recursului inculpatului, desfiinţarea hotărârilor şi în rejudecare, reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului, în raport de dispoziţiile art. 72 şi 76 C. pen., art. 81 C. pen., în condiţiile modificărilor survenite prin Legea nr. 278/2006, fiind îndeplinite condiţiile legale impuse de acest text.
Astfel, chiar în condiţiile pedepsei aplicate de instanţa de apel sub 3 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la vreo pedeapsă privativă de libertate, era înscris şi frecventa S.T.O. Arad, participaţia sa la faptă a fost întâmplătoare şi nesemnificativă, acordându-se o valoare probantă mai mare declaraţiei părţii vătămate, a se avea în vedere chiar poziţia părţii vătămate cu privire la contribuţia inculpatului V.M., inexistenţa martorilor oculari, că martorii au relatat o stare de fapt confirmată de inculpaţi, în sensul că inculpaţii ar fi sărit în apărarea prietenei lor, iar în raport cu toate aceste aspecte poate fi dispusă suspendarea condiţionată a executării pedepsei, îndreptarea acestuia putând avea loc în cadrul familiei.
Examinând recursurile declarate de inculpaţii L.F.B. şi V.M., de reprezentantul legal Ş.L.N. pentru inculpata Ş.L.N., împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate de fiecare, ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., pentru inculpatul L.F.B. şi 3859 pct. 14 şi 20 din acelaşi cod, pentru inculpatul V.M., precum şi faţă de excepţia invocată de procuror faţă de recursul reprezentantului legal pentru inculpată, Înalta Curte apreciază recursurile inculpaţilor ca fiind nefondate, iar recursul reprezentantului legal pentru inculpată, ca inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta pentru fiecare.
În ceea ce priveşte recursurile declarate de inculpaţii L.F.B. şi V.M.:
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod corect instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar la rândul ei, în baza propriului examen, în mod judicios şi motivat a stabilit vinovăţia inculpaţilor L.F.B. şi V.M. în săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată fiecare, în raport cu situaţia de fapt reţinută.
Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., stabilindu-se că faptele inculpaţilor L.F.B. şi V.M., care pe timp de noapte, în înţelegere cu inculpata Ş.L.N., toţi trei minori, la data de 5 ianuarie 2006, în prezent majori, inculpata, înlesnind săvârşire faptei, au acostat şi condus într-un loc întunecos pe partea vătămată C.D., unde prin folosirea violenţei, inculpatul L.F.B. cu ajutorul unui cuţit automat pus la gâtul părţii vătămate i-a smuls ceasul de la mână, deteriorându-i brăţara, iar inculpatul V.M. i-a sustras portofelul, inculpata Ş.L.L. rămânând în apropierea celor doi inculpaţi, producându-i leziuni ce au necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, leziuni cu caracter de autoapărare şi cauzându-i un prejudiciu de 1000 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.
Prin coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul procesului penal, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, respectiv declaraţiile părţii vătămate C.D. în care a descris împrejurările în care a fost tâlhărită, cu declaraţiile martorilor N.Z. în care au văzut modul în care inculpaţii au acţionat asupra părţii vătămate, cu procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante în care sunt constatate aspecte ale modului în care a avut loc săvârşirea faptei, prin relatările făcute de martorii menţionaţi care l-au imobilizat pe inculpatul L.F.B., cu planşele foto atât al părţii vătămate ce atestă leziunile produse şi ale inculpatului L.F.B., ce prezenta pete de culoare brun roşcată cu aspect sangvinolent, cu declaraţiile inculpaţilor L.F.B., V.M. şi Ş.L.N., care au descris modul în care au avut iniţiativa şi modul de acţiune, recunoscând comiterea faptei, alte înscrisuri, a rezultat contribuţia concretă a fiecărui inculpat în săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, fiind dovedită vinovăţia fiecăruia, sub forma intenţiei directe, aceştia având reprezentarea rezultatelor faptei şi urmărind producerea acestora.
Astfel, în declaraţia dată în faza cercetării judecătoreşti, partea vătămată C.D. a arătat că „…Pe platoul din faţa Restaurantului Bucureşti a apărut o tânără, respectiv Ş.L.N. care mi-a propus să întreţină relaţii sexuale cu mine pe str. Luminişului pentru suma de 800.00 lei. Am observat că pe platou exista un taxi cu 2 persoane, şi în staţia de autobuz vreo 3,4 femei pe care le-am observat după îmbrăcăminte a fi prostituate. Am refuza-o pe tânăra care m-a acostat şi după ce am parcurs cca. 20 metri intrând prin gangul dintre Cofetăria C. şi magazinul de bijuterii am ieşit înspre râul S. În spatele meu a apărut tânăra care m-a prins de mâna stângă şi a insistat să merg cu ea. M-am desprins de aceasta şi m-am îndreptat înspre platoul din faţa Casei de Cultură unde am observat după un stâlp din faţa bibliotecii Judeţene o persoană. Îndreptându-mă spre stâlp nu am văzut pe nimeni şi la un moment dat a apărut persoana pe care o văd azi în boxă şi care se numeşte V.M. care a sărit înspre mine şi încercând să-l îndepărtez a apărut din dreapta mea un alt băiat cu un cuţit. Eu încercând să parez lovitura m-am tăiat, însă acesta mi-a pus cuţitul la gât şi mi-a smuls ceasul de pe mână, deteriorându-mi brăţara. Am observat la un moment dat că în faţa mea au mai apărut 2 persoane. Astfel, că mi-am pierdut cumpătul şi nu mi-am dat seama când mi-a fost luat portmoneul. Sperietura a fost mare deoarece mi-am făcut necesităţile, una din cele 2 persoane care au apărut în faţa mea l-a prins pe băiatul cu cuţitul din spate, iar celălalt băiat şi fata au dispărut…".
În declaraţia dată în faţa instanţei, martorul P.K.I. a arătat că „…Mă aflam împreună cu colegul meu N.Z. în taxiul acestuia în staţia de pe platoul Bucureşti, partea dreaptă, staţia veche. Am văzut la un moment dat pe inculpata din boxă Ş.L.N. venind împreună cu partea vătămată, o persoană în vârstă din spatele nostru, respectiv dinspre Centrala M. şi au traversat către N.S.R. şi la intersecţia str. Coşbuc cu str. Culturii, bărbatul a vrut să meargă în partea stg. La intersecţia către Bd. Bucureşti, iar tânăra l-a tras de mânecă ca să meargă spre Casa de Cultură. I-am văzut pe ceilalţi 2 inculpaţi de Culturii din faţă de la O.J.T. au făcut curba stg. S-au intersectat cu tânăra şi domnul acela după care cei doi au intrat prin gangul dintre covrigărie şi N.S.R. Mi-am dat seama că e ceva în neregulă, deoarece cel mic şi-a tras gluga şi ne-am gândit să-i urmărim.
Tânăra şi C.D. au plecat prin faţa O.J.T. - ului şi s-au îndreptat spre Casa de Cultură, iar ceilalţi 2 inculpaţi pe care i-am urmărit eu au luat-o spre parc şi au ieşit spre malul Săsarului pe o alee de lângă pod şi am văzut că o urmăresc pe tânără şi pe C.D. Am observat că tânăra şi însoţitorul ei au ajuns în spatele Casei de Cultură. Eu şi colegul meu am plecat prin partea dr. a Casei de Cultură ca să ajungem în spatele ei. În momentul în care am dat colţul l-am văzut pe L.F.M. având un cuţit la gâtul lui C.D. în partea dr., iar V.M. l-a tăiat la mâna stg. pe C.D. cu un cuţit pe care îl avea şi el. Împreună cu colegul meu după ce eu l-am imobilizat pe L.F.M. i-a luat cuţitul din mână lui L.F.M., iar tânăra şi V.M. au fugit. Pe L.F.M. l-am dus în faţă la Club E. în partea dreaptă a Casei de Cultură şi am aşteptat poliţie. Eu am văzut când V.M. l-a tăiat la mâna stg. pe C.D. însă eu îl prinsesem pe L.F.M. şi l-am imobilizat, iar colegul meu a luat cuţitul lui L.F.M. L.F.M. mi-a oferit un ceas ca să-i dăm drumul, despre care a afirmat că l-a luat de la C.D. şi l-a scos din buzunar ca să ni-l arate…".
În declaraţia dată în faţa instanţei de fond, martorul N.Z. a menţionat că „…Am observat că la un moment dat o tânără a venit dinspre N.S.S. şi îl ţinea de mână pe un bărbat mai în vârstă. Au ajuns la un moment dat pe colţ la intersecţia str. Culturii cu Coşbuc, s-au oprit nedumeriţi. Bărbatul a vrut s-o ia în stg. au ezitat şi apoi au plecat în jos pe str. Culturii spre Casa de Cultură. La un moment dat după covrigărie de pe partea cu Liceul Vasile Lucaciu au apărut inculpaţii L.F.M. şi V.M. şi au intrat în gangul dintre R. şi C. şi mi s-au părut a fi ciudaţi cei doi. Am ieşit din maşină cu colegul meu, am mers pe colţ lângă covrigărie şi i-am văzut de acolo pe C.D. şi tânăra care se îndreptau spre Casa de Cultură. La un moment dat colegul P. a intrat în gangul pe unde au trecut cei 2 băieţi şi am observat amândoi că băieţii au ieşit pe aleea de lângă Săsar înainte de pod …. Când am apărut noi după colţ nu ne-au văzut, respectiv colegul meu era în faţă, iar eu în spate, i-am văzut pe cei 4 în apropiere unii de alţii. L-am văzut pe C.D. lipit de perete, L.F.M. avea cuţitul pus în gâtul lui V.M. era un pic mai încolo, avea ceva în mână, nu ştiu ce făcea şi tânăra care se afla la 1 metru – 1 metru jumătate de ceilalţi. Am auzit gălăgie, de fapt colegul a fost în faţa mea, eu aflându-mă la o jumătate de metru în spatele lui P., colegul meu P. l-a prins pe L.F.M. de mână, îl ţinea de mână şi tot pe el l-am prins şi eu şi l-am lovit de vreo 2 ori. Celălalt băiat, V.M. a fugit. Am observat că lui C.D. îi curgea sânge din palma mâinii stg., deoarece era tăiat. Deoarece eu şi colegul meu am fost concentraţi să-l imobilizăm pe L.F.M. care avea cuţitul în mână, V.M. şi tânăra au fugit. L-am dus pe L.F.M. undeva în lateral dreapta a Casei de Cultură şi personalul din local a anunţat poliţia…".
În declaraţia dată în faţa procurorului şi în prezenţa apărătorului din oficiu, învinuitul L.F.B. a arătat că „… recunosc şi regret sincer comiterea faptei, atât eu, cât şi ceilalţi doi învinuiţi, respectiv V.M. şi Ş.L.N. ne-am înţeles să sustragem prin violenţă, bani şi bunuri părţii vătămate C.D. Iniţiativa infracţională a aparţinut prietenei mele Ş.L.N., ea a fost cea care mi-a propus mie şi lui V.M. să mergem în spatele ei şi a părţii vătămate şi într-un loc mai dosnic, unde ea îl va duce pe partea vătămată, noi să-l deposedăm pe acesta prin ameninţarea cu un cuţit ce-l aveam asupra mea, dar care era a lui V.M. În sensul celor stabilite, profitând de împrejurarea că partea vătămată era sub influenţa alcoolului şi având convingerea ar fi vrut să întreţină cu L.V.M. raporturi intime, eu şi V.M. am urmărit traseul L.V.M. şi a părţii vătămate şi când au ajuns în spatele Casei de Cultură, observând că nu mai este nimeni în preajmă, ne-am apropiat amândoi de partea vătămată, L.V.M. rămânând tot lângă partea vătămată căreia i-am pus cuţitul la gât, ameninţându-l să predea banii şi bunurile de valoare ce le are asupra sa. A fost deposedat de acele bunuri, respectiv de portofelul de bani şi un ceas. La un moment dat auzind că se apropie una sau două persoane, L.V.M. şi V.M. au fugit, eu însă am fost prins şi condus apoi la organele de poliţie…".
În declaraţia dată în faza cercetării judecătoreşti, inculpatul L.F.B. a arătat că „Menţin declaraţiile date în faza de urmărire penală. Am văzut în noaptea respectivă pe partea vătămată când se îndrepta dinspre piaţă înspre platoul Bucureşti şi l-am întrebat dacă are să ne dea o ţigară, însă a spus că nu are. Menţionez că eu am traversat drumul către partea vătămată după ce am plecat de lângă cei 2 inculpaţi şi atunci aceasta m-a întrebat dacă poate să întreţină relaţii cu fata care ne însoţea. Eu m-am dus s-o întreb pe Ş.L.N. dacă vrea să vorbească cu partea vătămată şi deoarece a fost de acord a traversat drumul la aceasta. Am văzut că cei 2 vorbeau pe stradă şi a durat cca. 20 minute. Nu ştiu ce înţelegere a fost între cei 2 şi am văzut că s-au îndreptat spre Casa de Cultură şi noi 2 am plecat după ei. În drum spre Casa de Cultură a tras-o de cap pe L.V.M. şi văzând că urcă cu inculpata m-am dus după partea vătămată i-am pus cuţitul în gât şi l-am ameninţat cu cuţitul, deoarece am considerat că o ia pe inculpată cu forţa. În timpul acesta V.M. i-a luat portmoneul părţii vătămate. Menţionez că ceasul de pe mâna părţii vătămate căzuse jos de pe mână şi eu l-am ridicat când au intervenit martorii. Noi nu l-am lovit pe partea vătămată. În timp ce noi doi urmăream pe partea vătămată şi inculpată ne-am gândit să-i sustragem părţii vătămate bani, înţelegerea noastră a fost prealabil din cauză că tocmai ieşisem dintr-o discotecă unde consumasem nişte bere…".
În declaraţia dată în cursul urmăririi penale, în faţa procurorului şi în prezenţa apărătorului învinuitul V.M. a precizat că „… recunosc comiterea faptei, fiind reală împrejurarea că, la data de 6 ianuarie, în jurul orei 0, 3, înţeles fiind cu L.F.M. l-am deposedat prin violenţă pe partea vătămată C.D., profitând de împrejurarea partea vătămată era sub influenţa alcoolului şi că îşi manifestase dorinţa să întreţină un raport intim cu prietena lui L.F.M., respectiv cu învinuita Ş.L.N. De altfel, aceasta din urmă mi-a spus mie şi învinuitului L.F.M. să o urmărim pe ea şi pe partea vătămată până într-un loc de lângă Casa de Cultură. Noi am procedat în această manieră şi la momentul la care învinuita Ş.L.N. a ajuns cu partea vătămată într-un loc mai dosnic, respectiv în spatele Casei de Cultură, ne-am deplasat eu şi învinuitul L.F.M. în acel loc, unde el l-a ameninţat cu cuţitul, iar eu l-am deposedat pe partea vătămată de un portofel de faţă fiind şi învinuita Ş.L.N.".
În declaraţia dată în faţa instanţei de fond, inculpatul V.M. a menţionat că „Menţin declaraţiile pe care le-am dat la organele de urmărire penală. În seara respectivă ne-am întors de la discotecă acasă şi am trecut fiecare cred pe la saca sa, iar la un moment dat când ne aflam la mine L.F.M. a observat un briceag lângă televizor pe care mi l-a cerut şi i l-am dat fără a-mi spune ce să-mi dea pe el. Apoi am pornit din nou spre discotecă. Pe drum L.F.M. a observat-o pe partea vătămată şi a plecat de lângă noi, întrebându-l dacă are să-i dea o ţigară. Partea vătămată i-a spus că nu are însă vrea să întreţină relaţii cu fata care ne însoţea. L.F.M. s-a reîntors la grupul nostru şi i-a spus lui L.V.M. să plece să discute cu partea vătămată. Am observat că L.V.M. a discutat cu partea vătămată peste drum de noi cca. 20-30 minute. Menţionez că L.V.M. era prietenă cu L.F.B. astfel că când aceasta a revenit de lângă partea vătămată i-a comunicat că vrea să întreţină relaţii intime şi că partea vătămată vrea să o ducă la Casa de Cultură. L.F.M. a îndemnat-o pe L.V.M. să meargă cu partea vătămată. Noi am plecat în spatele lor la o instanţă de cca. 100 metri şi când cei 2 au ajuns pe pod în faţa Casei de Cultură şi a văzut că partea vătămată a luat-o de păr pe L.V.M. şi cred că a şi sărutat-o L.F.M. a spus să mergem către aceştia. Deoarece cei 2 au ajuns lângă Casa de Cultură L.F.M. a mers lângă partea vătămată a scos cuţitul pe care l-a pus la gâtul acestuia şi mi-a spus să-i iau portofelul ceea ce am şi făcut, după care am fugit. Nu am mai văzut cum a procedat L.F.M. cu partea vătămată. În portofel am găsit acte şi suma de 700.000 lei pe care le-am restituit părţii vătămate când au venit organele de poliţie. În timp ce se desfăşura atacul părţii vătămate, Ş.L.N. a stat lângă noi…".
Înalta Curte consideră că şi sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaţilor L.F.B. şi V.M. a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor prevăzute în art. 100 C. pen., în alegerea sancţiunii, cât şi criteriilor generale ale art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privind individualizarea pedepselor, ţinându-se cont de faptul că inculpaţii erau minori la momentul săvârşiri infracţiunii, de gradul de pericol social în concret ridicat al infracţiunii săvârşite, de modul în care aceştia au acţionat pe fondul unei înţelegeri, fiecare având o contribuţie la comitere, inculpatul L.F.B., ameninţând cu cuţitul pe partea vătămată, deposedându-l prin violenţă de ceas, timp în care coinculpatul V.M. i-a sustras portmoneul, iar coinculpata Ş.L.N. a rămas lângă cei doi inculpaţi, pe timpul nopţii, într-un loc public, prin participarea mai multor persoane, şi de o persoană înarmată, circumstanţe reale care au agravat pericolul social al faptei, dar şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor.
Astfel, în ceea ce priveşte pe ambii inculpaţi L.F.B. şi V.M. s-a avut în vedere că au recunoscut fapta comisă, de faptul că L.F.B. a absolvit 6 clase, nu a urmat şcoala, părinţii lucrează, inculpatul locuind împreună cu aceştia, nu mai are alţi fraţi, iar V.M., are tatăl decedat, urma cursurile Seminarului Teologic, fiind în clasa a XI-a, mama sa este plecată în străinătate, iar inculpatul în timpul vacanţei locuia cu familia fratelui său la Baia Mare, iar când era la şcoală locuia în gazdă, nefiind predispus la alte fapte antisociale.
Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a făcut o evaluare plurală a tuturor criteriilor arătate, mai mult a reţinut în mod distinct circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) – c) C. pen. şi regimului sancţionator corespunzător din art. 76 din acelaşi cod, în stabilirea cuantumurilor pedepselor, în sensul că acestea au fost coborâte sub minimul legal prevăzut de lege, în condiţiile pedepselor aplicabile minorilor, conform art. 109 C. pen., în mod diferenţiat, faţă de contribuţia fiecăruia, cu respectarea principiului parificării pedepselor, cu executare în regim de detenţie.
Prin cuantumurile pedepselor aplicate inculpaţilor, respectiv de 3 ani închisoare pentru inculpatul L.F.B. şi de 2 ani şi 6 luni închisoare V.M., ambele pedepse, cu executare în regim de detenţie, s-a apreciat că acestea sunt singurele în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate şi educativ, dând posibilitatea îndreptării atitudinii faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea lor pozitive.
Înalta Curte nu poate reţine împrejurările invocate de către apărarea inculpatului şi a intimatului parte responsabilă civilmente V.M., în sensul că inculpatul V.M., ar fi avut o participaţie întâmplătoare, că s-a dat o mai mare forţă probată declaraţiei părţii vătămate, că nu au existat martori oculari, iar probele administrate nu au fost corect coroborate, deoarece în cauză instanţa de apel a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., înţelegerea dintre inculpaţi, contribuţia fiecăruia, rezultând, atât din declaraţiile părţii vătămate, ale martorilor, care au urmărit pe inculpaţi, sesizând modul în care aceştia au acţionat, chiar şi în declaraţiile inculpaţilor, aşa cum a rezultat din mijloacele de probă mai sus evidenţiate în amănunt.
Înalta Curte consideră că pentru ambii recurenţi inculpaţi nu se impune reducerea pedepsei, deoarece pedepsele aplicate reflectă, atât, gravitatea faptei comise, cât şi personalitatea inculpaţilor, aşa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
De asemenea, nu poate fi avută în vedere nici solicitarea de aplicare a modalităţii de executare, fie a suspendării condiţionate, fie a suspendării executării sub supraveghere pentru ambii inculpaţi, deoarece în raport cu gradul de pericol social în concret ridicat al faptei comise de către fiecare dintre inculpaţi, în condiţiile circumstanţelor reale arătate, dar şi persoanelor inculpaţilor, modalitatea neprivativă de libertate nu asigură îndeplinirea scopurilor pedepsei, nefiind aplicabil nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 20 C. proc. pen. şi invocat de recurentul inculpat V.M.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră că instanţa de apel a pronunţat o soluţie legală şi temeinică pentru ambii recurenţi inculpaţi L.F.B. şi V.M.
Totodată, verificând hotărârea atacată, nu s-a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Referitor la recursul declarat de reprezentantul Ş.L. pentru inculpata Ş.L.N., faţă de excepţia invocată de procuror consideră că acesta este inadmisibil, în condiţiile în care inculpata Ş.L.N., la data pronunţării deciziei în apel, respectiv 18 mai 2006 era majoră, având posibilitatea personal, în numele său, de a-şi manifesta voinţa declarării căii ordinare de atac a recursului, având deplină capacitate asupra drepturilor sale, cale, pe care, însă, nu a înţeles să o exercite, în condiţiile art. 3852 raportat la art. 362 lit. b) C. proc. pen.
Astfel, declararea de către reprezentatul legal al inculpatei a recursului pentru inculpata majoră la data pronunţării deciziei instanţei de apel, apare ca fiind făcută de o persoană fără calitate procesuală, ceea ce atrage inadmisibilitatea recursului exercitat.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii L.F.B. şi V.M. împotriva deciziei penale nr. 140/ A din 18 mai 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
În temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reprezentantul legal Ş.L. pentru inculpata Ş.L.N. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor L.F.B. şi V.M., durata arestării preventive de la 6 ianuarie 2006 la 12 octombrie 2006.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se vor obliga recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 150 lei se va avansa din fondul ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii L.F.B. şi V.M. împotriva deciziei penale nr. 140/ A din 18 mai 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reprezentantul legal Ş.L. pentru inculpata Ş.L.N. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor L.F.B. şi V.M. Sorin, durata arestării preventive de la 6 ianuarie 2006 la 12 octombrie 2006.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 150 lei se va avansa din fondul ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5810/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 5828/2006. Penal → |
|---|
