ICCJ. Decizia nr. 590/2006. Penal
| Comentarii |
|
Pe data de 23 mai 2005, petiționarii S.Șt. și S.E., au adresat o plângere penală Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, remisă ulterior Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru competentă soluționare, solicitând efectuarea de cercetări și tragerea la răspundere penală a unor magistrați judecători și procurori, pentru o serie de abuzuri comise de aceștia cu prilejul soluționării unor dosare penale în care ei aveau calitatea de părți vătămate.
Petiționarii au învederat organelor de urmărire penală că magistratul procuror O.L., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina (în prezent magistrat judecător la Judecătoria Slatina) în mod abuziv, prin rezoluția nr. 2090/P/2002 din 15 noiembrie 2002 a confirmat propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală față de făptuitoarea E.G.I., cercetată sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 291, 292, 293 și 206 C. pen.
Plângerea formulată de petiționari împotriva rezoluției sus-arătate a fost respinsă de primul procuror A.A. prin rezoluția nr. 11/PP/2/2002 din 24 ianuarie 2003, care în opinia petiționarilor, a comis și el infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
în temeiul art. 2781C. proc. pen., cei doi petiționari s-au adresat Judecătoriei Slatina, solicitând desființarea rezoluției nr. 2090/P/2002 din 15 noiembrie 2002, dar prin sentința penală nr. 248 din 18 februarie 2004, completul format din magistratul judecător B.I. a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petiționari.
La judecarea acestei cauze, Ministerul public a fost reprezentat de magistratul procuror P.C. care în concluziile sale a solicitat respingerea plângerii.
împotriva sentinței arătate mai sus, petiționarii au formulat recurs și prin decizia penală nr. 305 din 22 aprilie 2004, Tribunalul Olt, secția penală, l-au respins ca tardiv introdus. Completul de judecată a fost format din magistrații judecători M.G., M.G. și M.I., iar Ministerul public a fost reprezentat de procurorul șef secție R.F. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt.
Potrivit susținerilor petiționarilor S.Șt. și S.E., toți magistrații indicați mai sus au săvârșit abuzuri, fiindu-le vătămate interesele, fapte pentru care trebuie să fie trași la răspundere penală.
Prin sentința penală nr. 805 din 26 mai 2004, pronunțată de Judecătoria Slatina, a fost soluționată o altă plângere formulată de petiționari împotriva rezoluției nr. 2090/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina (instanța fiind sesizată de această dată de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție), prin respingerea acesteia completul de judecată fiind format din magistratul judecător M.E. Ministerul public a fost reprezentat de procurorul P.C.
Recursul declarat de petiționari împotriva acestei din urmă hotărâri a fost soluționat de Tribunalul Olt (complet format din magistrații judecători M.G., B.G. și S.M.) prin decizia penală nr. 280 din 31martie 2005, fiind respins ca nefondat.
Nemulțumiți de soluțiile pronunțate în cele două dosare, petiționarii au solicitat parchetului cercetarea acestora pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin rezoluția nr. 190/P/2005, din 16 iunie 2005, în temeiul art. 228 alin. (5), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), față de toți magistrații (judecători și procurori) reclamați de petiționari, întrucât nu au fost identificate fapte sau împrejurări de natură să îmbrace aspecte penale în activitatea acestora.
împotriva soluției procurorului, petiționarii s-au adresat cu o plângere conducerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care prin rezoluția nr. 3103/II/2/2005, din 8 august 2005 le-a respins-o ca neîntemeiată.
în aceste condiții, în conformitate cu dispozițiile art. 2781C. proc. pen., petiționarii au contestat rezoluția la Curtea de Apel Craiova, solicitând desființarea rezoluției procurorului și tragerea la răspundere penală a magistraților.
Prin sentința penală nr. 91 din 17 octombrie 2005, Curtea de Apel Craiova, a respins plângerea formulată de petiționarii S.Șt. și S.E., menținând rezoluția nr. 190/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
în termen legal, petiționarii au declarat recurs împotriva hotărârii sus-arătate, solicitând casarea acesteia, admiterea plângerii, desființarea rezoluției nr. 2090/P/2002 din 15 noiembrie 2002 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina și trimiterea cauzei procurorului în vederea reluării cercetării penale față de făptuitoarea E.G.I.
De asemenea, a solicitat desființarea sentinței penale nr. 248 din 18 februarie 2004, pronunțată în dosarul nr. 932/2004 și a sentinței penale nr. 805 din 26 mai 2004, pronunțată în dosarul nr. 2016/2004, ambele ale Judecătoriei Slatina, rămase definitive.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât și din oficiu cauza potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Un prim motiv de casare invocat de recurenții petiționari îl constituie cel prevăzut de art. 3859, pct. 2 C. proc. pen., dar acesta nu poate fi primit, neavând suport juridic.
Astfel, cu toate că petiționarii susțin că ei nu au formulat plângeri în temeiul art. 2781C. proc. pen., în memoriul adresat Ministerului Justiției, remis ulterior Curții de Apel Craiova spre competentă soluționare, fac următoarea precizare: "vă adresăm prezenta contestație împotriva rezoluției nr. 190/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, întrucât nu a soluționat conform legii plângerea penală prealabilă."
Nejustificată este și critica formulată de recurenții petiționari, având la bază dispozițiile art. 3859pct. 10 alin. (1) C. proc. pen., constând în aceea că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la faptele penale săvârșite de numita E.G.I. (fals privind identitatea, fals în declarații, calomnie și insultă) care constituie de fapt obiectul cauzei.
Instanța de fond, respectiv Curtea de Apel Craiova nu avea cum să se pronunțe în legătură cu aceste fapte, atâta vreme cât nu a fost sesizată (nici nu are competența materială pentru astfel de infracțiuni) cu privire la ele și în condițiile în care, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 2090/P/2002 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina a fost menținută prin două hotărâri judecătorești (248 din 18 februarie 2004 și 805 din 26 mai 2004) rămase definitive prin respingerea recursurilor de către Tribunalul Olt (decizia penală nr. 305 din 22 aprilie 2004 și decizia penală nr. 280 din 31 martie 2005).
Având în vedere cele arătate mai sus, solicitarea recurenților petiționari de a desființa cele două sentințe ale Judecătoriei Slatina contravine normelor procesual penale.
în opinia petiționarilor, instanța de fond a comis o gravă eroare de fapt, dând o greșită încadrare juridică faptelor, întrucât nici un moment ei nu au cerut ca magistrații să fie sancționați penal pentru abuzurile comise în activitatea de judecată, dar nici aceste critici nu pot fi primite.
Astfel, așa cum rezultă din plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție petiționarii au formulat "plângere penală prealabilă îndreptată împotriva completelor de judecată nominalizate în dosarele penale pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de drept (în serviciu) în exercitarea autorității".
Mai mult decât atât, fiind audiați de procuror în același dosar, petiționarii precizează: "solicităm efectuarea de cercetări penale pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor împotriva următorilor magistrați".
Examinând materialul probator din prezenta cauză, înalta Curte constată că în mod judicios prima instanță a dispus în sensul respingerii plângerii formulate de petiționari și implicit, în sensul menținerii soluției de neîncepere a urmăririi penale, întrucât nu au fost evidențiate indicii sau împrejurări în activitatea magistraților care să se situeze în sfera ilicitului penal.
Așa fiind, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționari.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 594/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 589/2006. Penal → |
|---|
