ICCJ. Decizia nr. 589/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 150 din 21 martie 2005, Tribunalul Dolj, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei inculpatului P.N.M., din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie au fost condamnați inculpații:
1. P.L.M. și
2. F.G.C., la pedepse de câte 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., și alin. (21) lit. a) și b) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul P.N.M., la pedeapsa de 7 ani și 8 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., celor trei inculpați le-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) (pedeapsa accesorie).
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, perioada reținerii și arestării preventive, începând cu 21 octombrie 2004 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a acestora.
A fost admisă în parte acțiunea civilă, inculpații fiind obligați, în solidar, la plata sumei de 600.000 lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă G.D.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt, următoarele:
în după amiaza zilei de 20 octombrie 2004, după ce lucrase la construirea unui imobil, primind pentru munca prestată suma de 2.000.000 lei partea vătămată G.D. s-a deplasat în Gara Craiova, intenționând să ajungă la locuința sa.
în gară partea vătămată le-a întâlnit pe inculpata P.L.M. și pe mama acesteia, martora Z.E. și, în urma discuțiilor purtate constatând că doresc să meargă în aceeași localitate au luat împreună un taxi, cu care s-au deplasat în comuna Cernătești, partea vătămată achitând contravaloarea cursei, în sumă de 300.000 lei.
La locuința inculpaților, din comuna Cernătești, partea vătămată G.D., împreună cu martora Z.M., dar și cu inculpații P.L.M., P.N.M. și F.G.C. (toți trei fiind frați), au mâncat și a consumat băuturi alcoolice, după care, partea vătămată l-a plătit pe conducătorul taxiului, cu încă 300.000 lei, pentru ca acesta să o readucă pe martora Z.E., în municipiul Craiova.
întrucât au observat că partea vătămată ajunsese sub influența băuturilor alcoolice și că avea asupra sa o sumă mare de bani, cei trei inculpați au luat hotărârea de a i-o sustrage.
în executarea hotărârii infracționale, cei trei inculpați i-au propus părții vătămate să meargă la un bar din comună, pentru a continua consumul de băuturi alcoolice, sens în care, cu toții, au urcat în autoturismul ce urma să o readucă pe martora Z.E., în municipiul Craiova.
în timp ce se deplasau spre municipiul Craiova la ieșirea din satul Cornița, cei trei inculpați i-au cerut conducătorului autoturismului taxi să oprească, coborând împreună cu partea vătămată.
Inculpata P.L.M., a scos din buzunarul hainei un spray iritant lacrimogen, pulverizând conținutul acestuia către partea vătămată, în zona feței, moment în care ceilalți doi inculpați F.G.C. și P.N.M. au lovit-o sustrăgându-i din buzunar suma de 600.000 lei.
După finalizarea activității infracționale, inculpații au părăsit locul faptei, abandonând-o pe partea vătămată în șosea, aceasta sesizând în ziua următoare organele de poliție, cu privire la cele întâmplate.
Din raportul de expertiză medico - legală a rezultat că, în urma violențelor exercitate, partea vătămată a prezentat multiple leziuni la nivelul feței, pentru a căror vindecare a necesitat 14-15 zile de îngrijiri medicale.
în cursul urmăririi penale cei trei inculpați a recunoscut săvârșirea faptelor, arătând în declarațiile date împrejurările și modul de comitere a acestora.
La cercetarea judecătorească, inculpații au retractat declarațiile inițiale, fiecare susținând că nu a exercitat violențe asupra părții vătămate care, aflată în star de ebrietate, a încercat la un moment dat să întrețină raporturi sexuale cu P.L.M., iar, în aceste condiții, aceasta a lovit-o pe partea vătămată cu piciorul, pulverizându-i în față un spray, însă nu cu conținut iritant lacrimogen, ci cu un conținut deodorant.
Susținerile inculpaților au fost însă infirmate de depozițiile părții vătămate G.D. care se coroborează cu declarațiile martorilor S.A.M. (conducătorul autoturismului taxi) și Z.E.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel toți cei trei inculpați.
Inculpata P.L.M. a invocat în principal greșita sa condamnare, susținând, prin apărător, că fapta a fost săvârșită de ceilalți coinculpați, iar, în subsidiar, că pedeapsa ce i-a fost aplicată este excesivă, stabilită cu neluarea în seamă a unor date ce privesc persoana sa (bolnavă de cancer, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar).
Inculpatul F.G.C. a criticat hotărârea sub aspectul greșitei sale condamnări susținând că probatoriul administrat nu demonstrează existența faptei, solicitând, în principal, achitarea sa, iar în subsidiar să se constate că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare, impunându-se reindividualizarea acesteia.
Inculpatul P.N.M. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., iar în subsidiar redozarea sancțiunii aplicate, apreciate ca fiind excesiv de severă.
Prin decizia penală nr. 311 din 13 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a fost admis apelul declarat de inculpata P.L.M.
A fost desființată în parte sentința penală nr. 150 din 21 martie 2005 a Tribunalului Dolj numai în ceea ce privește latura penală a cauzei și numai în ceea ce o privește pe inculpata P.L.M.
Făcând aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a fost redusă la un an închisoare principală aplicată inculpatei pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) alin. (21) lit. a) și b) C. pen.
A fost înlăturată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată inculpatei.
S-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia, perioada executată în arest preventiv de la 21 octombrie 2004 la 27 septembrie 2005.
A fost menținut restul dispozițiilor sentinței.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații F.G.C. și P.N.M. împotriva aceleiași sentințe.
S-a dedus, în continuare, arestarea preventivă a inculpaților de la 21 martie 2005, la zi, menținându-se starea de arest a acestora.
Au fost obligați inculpații F.G.C. și P.N.M., la câte 120 lei (RON), cheltuieli judiciare către stat din care câte 60 lei (RON) reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu.
Onorariul în sumă de 60 lei (RON), vizând apărarea din oficiu a inculpatei P.L.M., în apel, s-a dispus a se plăti din fondul Ministerului Justiției, către Baroul Dolj.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Craiova a constatat că instanța de fond, pe baza unui probatoriu concludent (declarațiile de recunoaștere făcute de inculpați, în faza urmăririi penale, coroborate cu declarațiile părții vătămate și cu cele ale martorilor audiați în ambele faze ale procesului), a reținut în cauză o situație de fapt exactă, pe baza căreia faptele inculpaților au primit o justă încadrarea juridică aceștia săvârșind infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen.
Probele administrate în cauză au infirmat susținerea inculpatului P.N.M., în sensul că violențele exercitate asupra părții vătămate au fost o replică la atitudinea acesteia de a întreține raporturi sexuale cu inculpata. P.L.M., dovedindu-se indubitabil că violențele au fost exercitate în scopul deposedării părții vătămate de banii ce-i avea asupra sa.
Apreciind că pedepsele aplicate inculpaților F.G.C. și P.N.M. au fost corect individualizate, Curtea de Apel Craiova a admis doar apelul inculpatei P.L.M., față de împrejurarea că aceasta este infractor primar și suferă de neoplasm de col uterin, afecțiune depistată în stadiu avansat, reținându-i circumstanțe atenuante personale, cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul sancționator.
împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații P.N.M. și F.G.C. care, prin apărătorul desemnat din oficiu, au invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 teza I C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepselor aplicate, apreciate ca fiind disproporționat de mari în raport de fapta săvârșită.
Inculpatul P.N.M., în ultimul cuvânt, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de tâlhărie, în infracțiunea de încăierare și, totodată, a invocat nulitatea prevăzută de art. 197 alin. (2) C. pen., constând în neasistarea sa de un apărător, cu ocazia audierii la dosarul organelor de poliție în cursul urmăririi penale.
înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpaților pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de aceștia încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților atât sub aspectul naturii cât și a cuantumului acestora cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpații recurenți (frați) împreună cu coinculpata P.L.M. (sora lor) au atacat-o pe partea vătămată G.D., imobilizând-o cu ajutorul unui spray iritant și lovind-o cu pumnii și picioarele, pentru a o deposeda de suma de 600.000 lei.
Partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 14-15 zile de îngrijiri medicale.
în faza de cercetare judecătorească inculpații au retractat declarațiile inițiale, încercând să acrediteze ideea că partea vătămată ar fi încercat un act de agresiune sexuală față de sora lor, coinculpata P.M.L. și că aceasta s-ar fi apărat folosind un spray deodorant, neexistând acte de violență care să fi condus la leziunile suferite de victimă.
Lipsa totală de sinceritate și regret a făptuitorilor, care și-au retractat propriile declarații fără vreo justificare credibilă, a determinat, printre altele instanța să nu le recunoască circumstanțe atenuate personale aplicându-le sancțiuni orientate spre limita minimă prevăzută de textul incriminator.
Pentru inculpatul P.N.M. s-a reținut și starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Inculpați au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave ce vizează simultan atât integritatea fizică și viața persoanei, cât și bunurile acesteia.
Folosirea violenței în scopul însușirii unor bunuri conferă faptelor un grad deosebit de ridicat de periculozitate socială, atât prin urmările directe, păgubitoare și traumatizante asupra victimei, cât și prin sentimentul de insecuritate difuzat în masa cetățenilor.
Infracțiunea de tâlhărie prezintă un grad ridicat de pericol social reflectat chiar și prin limitele pedepsei stabilite de legiuitor.
în atare condiții, a reduce pedeapsa pentru autorii unei asemenea infracțiuni, cu impact social deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită a lor și a altora la săvârșirea unor fapte similare și la scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției.
Pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Cu privire la motivul de recurs invocat personal de inculpatul P.N.M., înalta Curte constată că acesta este în contradicție cu chiar propriile sale susțineri făcute în faza cercetării judecătorești.
Potrivit art. 322 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de încăierare "participarea la o încăierare între mai multe persoane".
Ca atare, infracțiunea prevăzută de art. 322 C. pen., se realizează sub aspectul laturii obiective prin acțiunea de participare la o încăierare între mai multe persoane, fapt ce implică existența unor tabere sau grupuri rivale antrenate într-o altercație, în așa fel încât acțiunile participanților se împletesc între ele și sunt greu de delimitat răspunderea pentru consecințe răsfrângându-se asupra tuturor participanților, indiferent de grupul din care au făcut parte.
Or, în speța dedusă judecății aceste grupuri nu au existat, partea vătămată fiind singură și nemanifestându-se agresiv asupra inculpaților.
în consecință, nefiind întrunit nici un element al laturii obiective a infracțiunii de încăierare prevăzută de art. 322 C. pen., nu poate fi primite cererea inculpatului P.N.M. de schimbare a încadrării juridice a faptei.
Verificând actele dosarului de urmărire penală, înalta Curte constată că, într-adevăr, la data de 21 octombrie 2004, inculpatul P.N.M. a dat o declarație olografă, în fața unui lucrător de poliție specifică actelor premergătoare în sensul că nu i s-a pus în vedere vreo învinuire, ci i s-au cerut doar relații privitoare la fapte.
în aceeași zi, în prezența unui apărător desemnat din oficiu, a fost audiat ca învinuit după ce s-a început urmărirea penală în cauză având asigurate drepturile procesuale privind apărarea.
în aceste condiții, câtă vreme declarația olografă nu a fost invocată ca probă în procesul penal, ci doar depoziția dată în prezența apărătorului nu există motive de reținere a vreunei nulități.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații F.G.C. și P.N.M. împotriva deciziei penale nr. 311 din 13 octombrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția penală.
Potrivit art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383alin. (2) și art. 381 alin. (1)C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpaților, perioada reținerii și arestării preventive de la 21 octombrie 2004 la 30 ianuarie 2006.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurenții inculpați la plata sumelor de câte 220 RON (câte 2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, sumele de câte 100 RON (câte 1.000.000 lei) a reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 590/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 583/2006. Penal → |
|---|
