ICCJ. Decizia nr. 616/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 170 din 24 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Galați a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul B.F. privind amânarea executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin decizia penală nr. 6575 din 8 decembrie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță, a reținut în esență, următoarea situație de fapt:
B.F. a fost condamnat prin sentința penală nr. 50/2003 a Tribunalului Galați, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 6575 din 8 decembrie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la o pedeapsă rezultantă de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1) lit. g) C. pen., și art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), și art. 74 - art. 76 C. pen.
S-a mai reținut că motivul invocat de condamnat, respectiv că începerea executării pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia sa, față de împrejurarea că este singurul membru al familiei care asigura venituri pentru cei 3 minori și concubina sa, care în prezent este din nou însărcinată, nu constituie împrejurări speciale în sensul dispozițiilor prevăzute de lege.
Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 367/ A din 15 septembrie 2005 a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs, fără a-l motiva și fără a se prezenta în instanță pentru a-l susține.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi amânată "când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează".
Din datele dosarului, respectiv referatul de anchetă socială efectuat în cauză, a reieșit faptul că familia condamnatului, compusă din concubină și trei copii, locuiește într-un apartament de 5 camere și dependințe, proprietate personală, corespunzător întreținut și mobilat, rezultând că familia acestuia nu se află în situația prevăzută de art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Pe baza datelor menționate, instanțele au concluzionat just că motivele invocate de condamnat nu constituie o împrejurare specială, în sensul prevederilor legale pentru a determina amânarea executării pedepsei, cu atât mai mult cu cât motivele invocate de acesta nici nu ar putea fi rezolvate într-o perioadă de trei luni, ele preexistând cu mult înainte ca petiționarul să fi fost condamnat definitiv.
Ca atare, pentru considerentele expuse, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins recursul declarat de condamnat, ca nefondat, și obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 606/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 592/2006. Penal → |
|---|
