ICCJ. Decizia nr. 579/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 240 din 23 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 5009/2004, în baza art. 208 - art. 209 lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 76 lit. c) C. pen., au fost condamnați inculpații A.I. și S.D., la pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.
în baza art. 861_i art. 862C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor pe o durată de câte 5 ani compusă din 2 ani durata pedepselor și un interval de timp de 3 ani.
S-a stabilit că pe durata termenului de încercare inculpații să se supună următoarelor măsuri de supraveghere prevăzute de art. 863lit. a) - d) C. pen.: să se prezinte la S.R.S. din cadrul Tribunalului Olt pentru a anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, locuință sau reședință și orice deplasare ce depășește 8 zile precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.
S-au pus în vedere inculpaților dispozițiile art. 864C. pen.
în baza art. 208 - art. 209 lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), raportat la art. 80 și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ț.F., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
în baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Au fost obligați inculpații A.I. și S.D. la plata sumei de 93.502.111 lei și în solidar, cei trei inculpați la plata sumei de 31.167.367 lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă S.N.I.F. SA, sucursala Olt.
A fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 2.000.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 400.000 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu s-a dispus a fi avansate din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
în perioada octombrie - noiembrie 2003 și martie - aprilie 2004 inculpații A.I. și S.D., s-au deplasat, în patru rânduri, cu atelajul compus din cal și căruță, aparținând inculpatului A.I., în câmp, pe raza comunei Schitu, jud. Olt, unde S.N.I.F. SA, sucursala Olt - S.G. Ipotești, avea îngropată o coloană de tuburi din azbociment pentru irigații.
Inculpații au săpat și au descopertat pământul, iar de fiecare dată au scos câte două tuburi cu lungimea de 4,80 m fiecare și diametrul de 35 cm, pe care le-au transportat pe raza com. Perieti, jud. Olt, și le-au vândut martorilor P.F., B.I., B.I. și B.C.A.
Tuburile au fost folosite de către martorii cumpărători la construirea unor fântâni, iar la unul din furturile săvârșite în perioada martie-aprilie 2004, alături de inculpatul S.D. și A.I. a participat și inculpatul Ț.F.
Prin săvârșirea faptelor, s-a produs un prejudiciu părții civile în cuantum total de 124.669.478 lei.
Prejudiciul creat părții civile, ca urmare a săvârșirii faptei la care a participat și inculpatul Ț.F. a fost de 31.167.367 lei.
Apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 861C. pen., și că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, prima instanță a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților A.I. și S.D.
Deși inculpatul Ț.F. a participat la săvârșirea unei singure infracțiuni de furt, s-a stabilit că modalitatea de executare a pedepsei privarea de libertate, având în vedere statutul de recidivist postexecutoriu al inculpatului, față de pedeapsa de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală 278/1998 a Judecătoriei Slatina pentru săvârșirea infracțiunii de viol, din executarea căreia a fost liberat condiționat la 6 septembrie 2000, rămânând cu un rest neexecutat de 279 zile.
Față de atitudinea procesuală sinceră a tuturor celor trei inculpați, prima instanță a recunoscut în favoarea acestora circumstanțe atenuante judiciare, din cele prevăzute de art. 74 C. pen.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpații Ț.F. și A.I.
Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul modalității de executare a pedepselor aplicate inculpaților A.I. și S.D., apreciind că față de gravitatea faptelor și caracterul repetat al actelor de însușire se impune înlăturarea dispozițiilor art. 861C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor.
Inculpații A.I. și Ț.F. au criticat hotărârea ca fiind netemeinică sub aspectul cuantumului sancțiunilor aplicate, apreciat ca fiind mult prea mare, în raport de faptele săvârșite.
Prin decizia penală nr. 279 din 22 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt.
A fost desființată în parte sentința penală nr. 240 din 23 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Olt, numai în ceea ce privește latura penală a cauzei și numai cu privire la inculpații A.I. și S.D., în sensul că au fost înlăturate pentru aceștia dispozițiile art. 861C. pen., aplicându-li-se prevederile art. 71 C. pen., raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A.I. și Ț.F. Au fost obligați ambii inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat în apel (100 RON - inculpatul Ț.F. și 80 RON - inculpatul A.I.).
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Craiova a apreciat că nu se justifică suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților A.I. și S.D., având în vedere pe de o parte pericolul social deosebit al faptelor, folosit de inculpați, consecințele produse în sensul punerii în stare de neîntrebuințare a sistemului de irigații, valoarea mare a prejudiciului cauzat părții civile și care nu a fost acoperit, iar pe de altă parte, faptul că inculpatul S.D. a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă de un milion lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, chiar dacă pentru această condamnare a intervenit reabilitarea de drept.
Pentru considerentele vizând gravitatea faptei săvârșite și având în vedere statutul de recidivist postexecutoriu al inculpatului Ț.F., Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de acesta, apreciind că prima instanță a făcut o individualizare corectă a cuantumului sancțiunii aplicate și a modalității de executare a acesteia.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul A.I. care a solicitat repunerea în termenul de recurs, apreciind că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 3853alin. (2) raportat la art. 364 C. proc. pen.
înalta Curte constată că cererea inculpatului A.I. de repunere în termenul de recurs este nefondată.
Formularea cererilor de recurs se poate face numai în cadrul termenului expres prevăzut de lege.
Potrivit art. 3853alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune astfel.
Stabilirea de către legiuitor a unui termen de recurs fix se justifică prin aceea că se asigură operativitatea în procesul penal și totodată un control judecătoresc asupra hotărârilor pronunțate înainte de a se trece la punerea lor în executare.
Termenul de recurs este peremptoriu sub aspectul exercitării dreptului de recurs, titularul putând să promoveze calea de atac în interesul intervalului de timp prevăzut de lege. Neexercitarea recursului în acest termen duce la respingerea lui ca tardiv.
Pentru a face totuși posibil controlul judecătoresc pe calea de atac a recursului ordinar, chiar și în cazul pierderii termenului de recurs, Codul de procedură penală prevede două remedii procesuale, respectiv repunerea în termen și recursul peste termen în dispozițiile art. 3853alin. (2), raportat la art. 364 și art. 365 C. proc. pen., care permit, în anumite cazuri și condiții, ca recursul făcut peste termen să producă efecte.
Aceste remedii procesuale au ca efect înlăturarea decăderii decurgând din trecerea termenului de recurs, ceea ce duce la o prelungire a desfășurării procesului penal.
Potrivit dispozițiilor art. 3853alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 364 C. proc. pen., "recursul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de recurs constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de recurs a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei."
Ca atare, subiectul procesual care a pierdut termenul de recurs datorită unei cauze reale de împiedicare este considerat, prin repunerea în termen, că a păstrat dreptul de a folosi calea de atac și deci, recursul făcut de el după expirarea termenului este socotit ca și cum ar fi fost introdus în termen.
Pentru a beneficia însă de acest remediu procesual, cel care a pierdut termenul, trebuie să declare recurs în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei și să facă dovada cauzei care l-a împiedicat să declare la timp recurs.
în speță, nefiind pusă încă în executare hotărârea pronunțată, inculpatul a îndeplinit prima condiție cerută de textul de lege menționat anterior.
Cu privire la cea de a doua condiție, înalta Curtea constată că inculpatul nu a făcut dovada existenței unei cauze temeinice de împiedicare, datorită căreia a pierdut termenul de recurs.
în conformitate cu dispozițiile art. 363 alin. (3) C. proc. pen., aplicabile potrivit art. 3853alin. (2) C. proc. pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare termenul de 10 zile curge de la pronunțare, iar pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri cât și la pronunțare termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Din actele dosarului rezultă că decizia penală nr. 279, recurată în cauză, a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova la 22 septembrie 2005, inculpatul a fost prezent la dezbateri, astfel că termenul de recurs curge de la pronunțare, acesta expirând la data de 3 octombrie 2005.
în susținerea cererii de repunere în termenul de recurs, inculpatul a depus la dosar un act medical din care rezultă că avocata P.S. (apărătorul său ales din apel) a prezentat o afecțiune oculară (keratită traumatică) la data de 3 octombrie 2005, pentru care i s-a recomandat repaus la pat timp de 3 zile, pe perioada 3 - 5 octombrie 2005.
Față de actul medical depus rezultă că inculpatul nu a făcut dovada că pe perioada cuprinsă între 23 septembrie - 3 octombrie 2005, ce reprezintă termenul de 10 zile de declarare a recursului, a existat vreo cauză care să-l împiedice, permanent, pe el sau pe apărătorul său ales să exercite calea de atac.
Imposibilitatea temeinică de împiedicare în declararea recursului, avută în vedere de textul art. 3853alin. (2), raportat la art. 364 C. proc. pen., nu se referă numai la ultima zi din termenul de 10 zile ci, în mod evident, la toate cele 10 zile conținute de acest termen.
Având în vedere că inculpatul nu a făcut dovada unei cauze temeinice de împiedicare a exercitării căii de atac în termenul de 10 zile și întrucât acesta a declarat recursul pe data de 4 octombrie 2005, deci după expirarea termenului legal prevăzut de art. 3853alin. (1) C. proc. pen., înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 3853alin. (2), raportat la art. 364 C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul A.I. de repunere în termenul de recurs.
Potrivit art. 38515 alin. (1) lit. a) teza I C. proc. pen., va respinge, ca tardiv introdus, recursul declarat de același inculpat, împotriva deciziei penale nr. 279 din 22 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul inculpat la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 583/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 368/2006. Penal → |
|---|
